Bors de miel cu spanac

Nu e sezon dar am primit o spata de miel frageda de tot. In congelator aveam spanac, pai da. Asa ca ma apucai de ciorba asa cu iz de primavara in prag de toamna. Si cum ma apucai eu, mi se buli aparatul, facea fitze, asa ca ma apucai sa fac niste poze de numa’ bine mi-am pus ciorba in poala, asa ca reteta asta e dedicata lui animaloo, memetu adica, nu vrea nici de al naibi sa fie hempre, hompre, hampu, cum s-o mai zice.

Asadar ciorba se face ca orice ciorba, banal. Se pun oasele cu carnea la fiert separat, se dau oasele la caini, se inabuse nitelus ceva legume (ca de obicei, ceapa, telina, ardei, morcov, dovlecel), se pun toate impreuna, plus spanacul congelat.

Se trimite cineva dupa bors. Daca vedeti bors ca marca aia din imagine, luati cu incredere, e bun de tot. Se pune orezul „in ploaie” mai spre final (ia memet, dinamic), se toarna borsul, tot spre final (ia memet, asa se toarna borsul, ca sa stii).

Se bat si doua oua cu sre si piper. Si se pozeaza tot pt animaloo, ia zi bre ce e in poza? Ca eu cand o vazui puteam sa jur ca e compot de piersici pe care cineva a pus pesmet fript 😀 Niet, is ouale care se zbat.

Ei, inainte de clocotul final se fac si zdrente de ou si basta, banalul bors de miel cu spanac, varianta fara masca.

Si cu masca, adica smantana de bivolita. Portia asta, incercand sa impresionez asistenta si in special personajul care are ciorba nehampu dedicata, mi-am trantit-o pe pantaloni, numai animaloo e de vina.

Ca sa rezumam, reteta e aia simpla, zarzavat, carne, bors, orez, ou. Si ce e cel mai important si era sa uit, am aromat-o cu leustean si putin tarhon, deci pentru un hard roc aleluia viguros, merita.

Pipearca, chipearca, chiperchi

Mancarea e machidoneasca, e clar, nu arata ce stie, ca un Mini One, asta precis. Variante sunt multe, eu am facut din cartea lui Anton Roman la un moment dat, acum am gasit pe Culinar reteta luata de Zoazorel de la prietene de-ale ei, deci tot, vorba unei amice din Italia, tare haioasa mai e in exprimari, e reteta „genuina”.

Eu am facut-o pe cea data de Z, aproximativ, fireste.

Am luat kapia copti, de altcineva, fireste, o ceapa babana, oua si branza (blasfemie!) de bivolita, facuta si framantata de mine. Am inabusit intai ceapa (si aici e loc de intors, depinde cum va place, mai crocanta, mai fripta, ma rog), am pus ardeii copti taiati fasii si am inabusit, apoi am adaugat rosiile si am lasat iarasi sa scada si la final am pus ouale batute cu branza.

Nu e fatzoasa ca un piept de colibri cu reductie de lichior de physalis, tii da ce buna e, unde mai pui ca se face si repede. Daca iti coace altcineva ardeii, fireste.

Pentru posteritate las aici ca am mai gasit si alte variante in cartea lui RAR, conserva de chiperchi (straturi de ardei copti cu usturoi, urda de oaie, tutul pus in ulei) si mancare, aia in plus fata de a mea are si usturoi, in oua se bate si iaurt (cred ca tot de oaie si gras) si fata de ce a zis zoazorel, pune si sare si piper, eu nu am pus, ma luai dupa reteta „genuina”.

Nu am gasit nimic mai potrivit pentru reteta asta decat o melodie macedoneana, amu’ nu ma pricep mai deloc, o fi buna, nu, nu stiu, da’ hard roc aleluia tuturor.

180 de sarmale

Amu o sa ziceti, sarmale, sarmale, mare inginerie. Cred ca am descoperit cea mai buna reteta de pana acum. E vero ca si carnea luata de la bulgaroaica, de la macelaria mea, e buna foc, o mananc cruda, da’ carne buna gaseste oricine.

Compozitia mi-a fost inspirata si de cateva experimente de-ale mele si de blogul Anishoarei si de povestile mamei despre niste sarmale facute de o moldoveanca. Asadar e un melanj de idei si retete si tare bune au iesit, daca aveti curiozitatea, incercati.

Asadar pentru compozitie, in afara de carne tocata, am mai folosit parti egale de orez si burghul (pun o poza ca sa aproximati cantitatile, eu am facut din 3 kilograme de carne, dar se poate face dupa cum vreti). In rest un lighean de legume: varza (asta e de la Anishoara ideea), morcov, ceapa, patrunjel, cateva rosii (nu e musai). In plus sare, piper, boia dulce si iute, bulion.

Legumele le-am maruntit la robot, apoi am framantat totul bine de tot cu ulei, pana s-a desprins compozitia de pe maini, ca la cozonaci. Nu ca fac eu cozonaci da’ asa au zis fetele care folosesc procedeul.

Sigur, daca e grasa carnea sau puneti in ea untura si jumeri nu e nevoie, a mea nu a fost grasa si cred ca i-a placut framantatul ca s-a legat fain.

Prima tura le-a facut maicamea, normale.

Tura doi le-am facut eu la inceput, masura: dop de Jidvei. Le-a continuat doamna Doina (mai are si ea retete pe aici). Dovada: unitatea de masura „ratzusca”, adica jumatate din „bricheta” lui Puiu.

Au rezultat cam 180 de sarmale si mari si mici, fierte in doua serii la foc mic de tot, cu afumatura strecurata printre ele, asa ca a iesit setul unu (alea mai maricele):

si setul doi, adica „doapele”, fix 117.

Degustarea de a doua zi, cu mamaliga si ardeii de pe geam.

Cum care geam? Ala de pe care am luat cimbrul, ardeii si pe care acum isi face de cap busuiocul care a inlocuit patrunjelul ucis nemilos cu tzuikomicina.

Hai sa hard roc aleluia si la sarmale, posibil sa va recomande cine se pricepe altceva decat Jidveiul meu, eu va recomand o melodie care merge.

Buba

Si daca e sa ramai in pozitie de unghi drept sau, in cel mai fericit caz obtuz, ce faci? Desfaci conserva, nu? Pai da. Am primit asta:

Super buna pe crutoane. Asadar ati retinut, da? Desfaci conserva, o pui pe paine.

Nu am terminat, am desfacut si o conserva de file de ton rosu cica. Si am amestecat cu uleiul si ce a ramas din ansoa. Si am dat la rece pana a doua zi (se incheaga de la uleiul de masline). Se mai duce si saratura, ca tonul era simplu, da, buna combinatia, astept provincia 😀

Si se desface borcanul cu salata de vinete sterilizata sa vedem daca s-a pastrat bine. Si s-a pastrat.

hard roc aleluia si pana vine doctoru’ sa faca injectia in coloana ascultam: