Supa Guvidistica, alta combinatie, inca o decoratie

Toate supele crema de legume le denumesc guvidistice, ca la Guvi vazui, dupa ea facui. Ca nu respect combinatiile nici de condimente, nici de legume, aia e. Asta a fost portocalie ca aveam chef de aia de dovleac copt, si aia e in multe variante, ultima o vazui la Roxana. Asa ca guvidistica de azi aduna asa:

– morcovi, ceapa, ardei gras, rosii, ardei iuti.

Ardeii i-am primit, ca recolta mea a fost decimata, frumusei, de gradina si iuti cat trebuie.

Uleiul l-am condimentat cu sofran, anason stelat, cardamom si chimen.

Am amestecat bine in kukta legumele taiate cu uleiul parfumat.

Am pus la copt in kukta fara capac, in cuptor (garnitura oalei e pe capac, deci merge).

Am pus apoi apa, capac si am mai lasat pe foc.

Am mixat dupa ce am scos anasonul si cojile de cardamom si am presarat za’atar ca mirosea a Orient.

Parerea mea: v-as sfatui sa incercati odata macar amestecul asta de condimente, la supe care au ca baza morcov sau dovleac, indiferent ce mai puneti pe langa, e, dupa parerea noastra, supercalifragilistic.

hard roc aleluia si in cinstea partidului nou de distragere politica, melodia de azi este:

Cinciminutã

Cuvantul din titlu provine de mult, cand ne strangeam in grup mare si ne faceam de cap un numar de zile, indiferent de locatie, inevitabil cineva pica pe undeva la somn. Si putin probabil sa nu incerce vreunul sa ii faca glume sa il trezeasca. Nu mai stiu daca eu sau vreun amic a fost primul care am inceput sa strigam „cinci minute, mai lasa-ma cinci minute”. Dupa care a venit termenul de cinciminutã.

Care, fireste, s-a extins si in alte domenii, unde e cutare? La o cinciminutã, indiferent daca era vorba de vrajeala sau somn.

Asadar am bagat cinciminuta si aci, mancaruri din vremi caniculare, laborioase, nu, nemaivazute, iarasi nu, cu ce mai e prin casa, asta da.

Intai si intai ii multumesc prietenei Silvia, ca din vorba in vorba si din chef in chef de diverse mi-a zis ca ce buna e mortadella pe gratar. Cum am vazut ca pe multe bloguri is la moda sanwichurile, am pozat si eu dracia asta si tare e buna. Seamana cu parizerul de pe vremuri, din cele de azi am mai incercat sa fac la gratar, cu rezultate dezastruase, mortadella s-a pastrat perfect, ba s-a si facut cosulet, ar fi mers cu ou ca pe vremuri.

Asadar „reteta” e sa puneti pe gratar mortadella (daca aveti originala sau din zona si mai bine) pana se scurge grasimea din bilutele de (fireste) grasime si apoi sa o mancati pe paine prajita unsa cu putin unt si mustar de care va place.

Mie mi-a placut, ca e reteta sau nu, daca pe caldurile astea am aprins focul si la altii e reteta, eu zic ca este si cinciminuta asta.

A doua, tot ceva simplu si intalnit pe toate marile si oceanele plus insulele si continentele adiacente, taitei cu legume. M-am uitat pe taiteii pe care ii aveam, cica trebuiesc fierti cinci minute. Perfect. Am adunat si bio si nebio legumele astea (plus nitica varza, dar nu e in poza), ulei de susan, sos de soia, putin otet si zahar.

Am scos de la dilibau noua achizitie, ulei de arahide. Plus wok-ul. Deja era foarte cald asa ca voi transmite restul rapid.

Taiat repede legumele dupa chef. Pus in wok la foc mare. Si ulei in wok, fireste.

Cand s-au calit dar nu inmuiat fleasca, am pus zaharul, am lasat nitel sa se caramelizeze, apoi am adaugat taiteii, ulei de susan, sos de soia si otet.

Amestecat si gata. Ce puneti pe deasupra, treaba voastra. Recomandare: se servesc celorlalti sau voua insiva imediat, in incaperea in care duduie aerul conditionat, hop si asa.

Si ultima cinciminutã intra in sfera clasicelor chestiuni romanesti, fireste, mult mai buna facuta cu cele aduse de la ugerul bivolitei: branza tip Fagaras, dar cu branza de bivolita facuta in casa si cu smantana din acelasi animal.

Imi place la nebunie la treaba asta atat de simpla cele doua texturi complet diferite care incap intr-o lingurita, branza faramicioasa si smantana onctuasa.

Astea au fost cinciminutele, nu prea sunt retete dar parca sunt, oricum sandwichul este super, in banalitatea lui, asa ca hard roc aleluia si dedicatia de azi merge de unde vine mortadella, orasul muma.