Iar cu daru’ facem raiu (si mandruta potecuta)

But first (nu e englezism, da? e din desene animate), sa nu credeti ca nu s-a gatit si cu carne. Iaca o gaina ucisa in mod bestial in pilaf (rizoto maica), snitele si salata. Pai?

Cat despre seria asta de borcaniada, apai abuziv am extras niste dovlecei dintr-un frigider anume. Si niste praji. Se ofileau de dorul meu. Nu stiu care a achizitionat o varza, doi morcovi se tanguiau, o vanata venise sa se coaca, impreuna cu suratele ei (vreo 11 kile), am luat-o in custodie, telina si-a lasat si ea coada pe masa, plus ca mai aveam o plasa de fasole galbena in zona.

Am acumulat chef, nervi, experienta si cu multa rabdare (vorba nasului, cu rabdare si cu vrere faci din agurida miere), am curatat, tocat, spalat, taiat, facut si dres.

Am pus intai la inabusit legumele, toate, mai putin dovleceii. Cam verzuie tocana, asa ca dupa ce am pus la calit si respectivii (nu va zgarciti la ulei, mai ales daca e bun) …

… dupa ce am pus si fasolea fiarta separat, cu tot cu apa, am trantit si o cutie de „pasata di pomodoro maica”. Rosii la pretul si calitatea asta nu pusei, deh.

Si am lasat cu calm la foc mic, pana s-a prins nitel de fundul oalei, ca amesteca in ea care pica prin zona, cand era penurie de personal se mai lipea, deh.

A iesit din ce ati vazut, impresionanta cantitate de patru borcane plus un castron. Am condimentat numai cu sare si piper, era pacat sa se piarda gustul legumelor. Parerea mea, fireste.

E, e mai din topor asa mancarea, o puteti hali cu pita sau mamaliga, inca nu am disponibilitatea de a convectiona creveti pe pat de muschi de limbrici, alta data.

Oricum, castronul din imagine, numai ce puneam pozele si l-am gasit ras (tuns si frezat). Borcanele is ascunse in cuptor, la racit.

Supravietuitorii valului de tzuikomicina in soare incheie armonios o poveste dintr-o zi de vara cand doar cele 11 kile de vinete mai asteapta o cale dreapta.

Si daca tot vorbeam ed supravietuire, mi-a venit si ideea de piesa zilei 😀 hard roc aleluia.

Pe langa casa omului

Faceam curat in calculator si am gasit niste poze (la poze) cu cateva din animalutele cu care am interactionat, doar cateva. Am vazut ca si wordpress mai rataceste fotografii, le pun totusi aici, la colectie, poate raman, sunt nici o zecime din cate am, alese asa, la intamplare.

Orient (Pur Sange Englez, Corbeanca).

Puiul catelului meu de suflet, Gipi si a unei Boxerite, actualmente in Israel musiu.

Gipanu’, Gipi, tzakanila, cel mai iubit caine din lume, rapus de cancer prelungit de incompetenta veterinarilor intalniti (nu putini la numar).

Kiko (Massa di Carrara).

Tasha (Castelnuovo di Garfagnana, mama nene ce vechi is, nici nu eram in era digitalelor).

Ruk (Drumu Taberei).

Cei trei zapacei (Corbeanca).

Mãcãtzel (salvat si dat mai departe, Salajean).

Tornada ( o scumpa si o dulce, Corbeanca).

Cara (Dorobanti, s-a prapadit de batranete, deci poza are peste zece ani).

Anita (amore mio si ea, Salajean, cu mult timp in urma).

Dragos Voda (Corbeanca).

Vasile (e singura poza cu el, proasta, alta n-am si alt Vasile nu se mai fabrica).

Cezar si Bimbiruna (Bãlteni, judetul Buzau).

Ulise (cel mai inalt Gidran din Romania la vremea aia, Corbeanca).

Si la final, am gasit o poza cu draga de …

Fotografii pe hartie mai am o droaie cu diverse animalute si daca as scrie si povestea fiecaruia ar iesi mai ceva ca „Din lumea celor care nu cuvanta”. Amu’ e si asta o idee, deocamdata le-am adunat aici pe cele cateva ca sa mai fac loc pe hard, deci daca nu va intereseaza, ma iertati pentru prejudiciu.