Pesterim?

Ziua doi se anunta caniculara, am luat micul dejun cu virsli si oo oo la umbra parului batran. Pãr din ala care face pere, nu altul.

An urcat cat s-a putut cu masina, am oprit langa un domn taman descalecat precum inaintasii nostri, am luat indicatii, am parcat (cand am parcat, domnul dat jos de pe calul din imagine a trecut pe langa noi intr-un Opel, mi s-a parut amuzanta treaba).

Am reluat niste ultime indicatii de la o batranica, ne-a spus ca o sa trecem prin apa. Fireste ca nu ne-am imaginat ce va urma, am crezut ca e cam asa:

Inca se preconiza un urcus lejer, cu apa pana la glezne. Voiam sa vedem totusi pestera Sura Mare. Care pestera apartine de rezervatia naturala Gradistea Muncelului – Cioclovina (am ajuns si acolo si da, in aceeasi zi). Care se afla la sfarsitul urcusului prin niste chei (cascade si cataroaie, pomi cazuti, frig ca in Arctic, caderi, alunecari) de circa 500 de metri, sculptate de paraul (parau canci ca da cu apa in tine de nu te vezi) Ohaba, la baza versantului Fruntea Mare.

In pestera e cea mai mare colonie de lilieci (pippistrelus pippistrelus) in hibernare din Romania, ca nu m-a facut mama liliac, nu i-am vazut, numai i-am auzit, se afla la 300m in pestera si nu ai cum sa ajungi acolo fara echipament specializat, o sa vedeti.

Asadar incepe cautarea lui pipistrel.

Se impute treaba.

Pe aici nu se trece, se semnaleaza primele vanatai.

Nu se da nici de al naibi de pe piatra mea, i-am tras chipul in poza sa il pun la rubrica „asa nu”.

Petrecerea continua pe tonuri din ce in ce mai abrupte si mai spumoase, ma descurcai dar febra musculara am avut ceva zile.

Pozele is facute de mine, cu sapuniera in caraba, deci estem sportivi, da?

Inca un hop si iaca pestera.

Cum va spuneam, mai departe fara echipament, niet. Au incercat doi zabauci dar au renuntat cand au vazut unde pot cadea de pe stancile cleioase.

S-a admirat natura, s-a ascultat chitaitul indepartat al pipistreilor, s-a fumat, rontait alune si bomboane si reluat traseul, de data asta in vale. Da, am ajuns ultima si jos.

In apa era un peste. Care, de sus, aduce a guvide. Guvide in varf de munte, nu am mai vazut, am citit despre fauna locala si in afara de ceva rude ale pastravilor mai nimic. Ce o fi asta?

La baza, comitetul de intampinare ne aplauda.

Inconstientii: hai si la Cioclovina. Hai. Acolo am ramas sa culeg mure (m-am intepat ca dracu’ p’orma m-am gandit ca unde sunt murari sunt si ursi asa ca m-am refugiat in masina cu tutun si apa de izvor, asa ca am cedat camera jumatatii mele, ca mai vazusem Cioclovina).

Intrarea tot zidita, aia spre exploatarea de guano.

Pestera principala cum o stiam, la fel, inaccesibila fara echipament specializat.

Ce mi-a placut si data trecuta cand am fost, capitele sunt puse in pomi, in general in meri sau mesteceni, data trecuta am fost pe jos din Pui pana la Cioclovina, e splendida zona si la fel, nemarcata si destul de greu accesibila, cu o zona plina de doline si de drumuri de animale, fara ape pe alocuri, merita facuta pe jos daca nu e canicula.

Capita in pom (ca sa nu fie luate de ape).

O ultima colectie de vaci.

In dru spre casa am oprit sa mancam la o crasma tip cantina, la iesirea din Hateg, care avea, ca orice restaurant de gen, gratare, doua ciorbe, cartofi fripti, salata de varza si cam atat. Partea buna a chestiunii e ca la genul asta de localuri totul este foarte bun, corect gatit si ieftin. Am infulecat cu spor.

Pecati? Pecam.

De pe munte am adunat astea:

Si a doua zi fugi inapoi intre betoane. Am avut si fanfara la plecarea din Baiesti, iaca:

In afara de virsli, am mai adus acasa de la Sibiu niste ceramica si tzoiuri, castraveti pt murat, pere, rosii bune si piesele de rezistenta: lapte, branza si smantana de bibane (bivolite).

Ca o concluzie, exceptand ceva nervi legati de drumurile proaste pe alocuri (de evitat valea Jiului, cel putin inceputul dinspre Livezeni spre Bumbesti e jale), lipsa de indicatoare din Targu Jiu si mizeria din ape, adusa de cine stie unde, tarisoara se prezinta bine, orasele mult mai curate, flori, lumina, lume agitata, la munca, animale curate, frumoase, grase, orice ar zice unii, in general eu vad o schimbare spectaculoasa in bine mai peste tot. Desigur, parerea mea. Hai, hard roc aleluia.

6 gânduri despre &8222;Pesterim?&8221;

  1. ce frumooooos de aventurooos!! mi-a placut nentu de ti-o furat piatra :)) altfel, va invidiez, nu cre’ca aveam curaj sa ma aventurez pe colosa, brrrrrrrrr!!!! :*:*:*

  2. epihepi vazui, comentai pe margine ca nu ma lasa altfel 😀

    riverus tu arati mai bine pe malul marii 🙂

  3. Pingback: Ultima strigare « Aphextwinz's Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s