Somon(a si Gomora)

Am luat (oferta) niste somon de la Negro (firma de la care am avut mereu parte de experiente neplacute). Nu e rau, e foarte gras, mi-am dat seama cand, la ore inaintate, mi-am amintit ca nu am mancat si am zis ca imi fac un sandwich mic, mic cu ou, mustar, ceapa si somon (imi place combinatia).

Am mancat mini-mini senvisul ca imi era foame, dar dupa prima muscaciune mi-am dat seama ca e nitel cam gras adica … nitel cam mult.

Si asa s-a nascut „reteta”, cu ce combinam nitel somon gras? Merge cu un cartof miniatural legat cu un ou mititel si combinat cu ceapa si branza cu hrean? Plus mult piper?

Da, am pus frumos branza in bolul liliputan si am uitat-o alaturi, nu e nimic, sunt consolat de mic.

Am amestecat toate (cartoful zdrobit cu furculita, mai mare, nu ca pentru piure).

Si am pus, ca de obicei, in Terra, perfecta pentru mini-omleto-tapaso-picioace.

Si, tot ca de obicei, s-a facut inaltuta si frumusica si mica.

Am consumat cu un Riesling de Jidvei.

Tapas? Careva?

As fi baut si tzuikomicina ca mergea, dar am pus-o la flori, ardei, cimbru si busuioc. Ca un vecin i-a spus alui batrn ca i-a adus agheasma de nu stiu unde si saracu’ a crezut. Cineva mi-a zis ca nu e pacat daca dau cu ea pe ziduri sau o pun la flori. Si am ales sa o pun la flori. Pe toata. Sunt curioasa cum se comporta gradina din geam zilele astea, ca au unii un simt al umorului. Desi bine ca nu am dat pe ziduri, ca puteeee.

Hai la mare la soare, hard roc aleluia si sa tinem pumnii la plantute.