Ghiveci de legume cu pui si cimbru

Ideea de ghiveci e de cand lumea si cate vile la sosea atatea ghivece. Combinatia asta a avut ca elemente declansatoare: discutiile cu Costachel si memet, cimbrul din fereastra, adica asta:

… si minunatul pui AVE (minunat pentru mine, care nu am loc pe pamant de unde sa imi vina puicane de tzara si care consum rar pui, deci imi permit din cand in cand sa iau ceva bun), adica, asta:

In rest am recurs la metoda „mea” de ghiveci in ulei, cu legumele inabusite separat. Asadar am mai folosit: fasole verde, ceapa (verde), morcov, ardei gras si (cica) iute, cartofi, dovlecei, rosii.

Am fiert fasolea inainte, in putina apa, timp in care am sotat bucatile de pui.

Am pus bucatile de pui peste fasole, apoi am inabusit in grasimea ramasa (putina de tot, niste ulei de orez plus ce a lasat puiul), pe rand, morcov, ardei gras, cartofi. Toate le-am pus peste carne in straturi, intercaland crengute de cimbru, si sare (cand e cartof se pune si ceva sare, nu?).

La final am pus si ceapa si dovleceii cruzi/crude (stiam ca o sa las mult la cuptor) si capac de rosii.

Am facut un sos din rosii tocate (conserva Cirio), sare, piper, iutzica, cimbru, felii de lamaie si putin zahar.

Am pus sosul acolo cu celelalte chestiuni, am dat la cuptor cratita batraneasca, acoperita, cam doua ore jumatate, asta e o imagine intermediara, ca era tarziu in noapte.

Nu ma mandresc deloc cu vreo calitate de artist fotograf si nici nu am de gand vreodata sa incerc poze in pozitii care mai de care, suficiente cele cu caracter informativ, dar cand o sa inventeze careva vreo sapuniera rezonabila la pret care sa redea gust sau macar miros, sa ma anuntati, merita.

Buna dimineata.

De baut, am baut un Riesling de jidvei facut sprint in halba (ca de obicei), dar cat timp se cocea minunea am racit si am gustat asta:

Curiozitate? Masochism? Nu stiu, dar nu incercati asa ceva acasa, la terasa, in vizite sau pe munte. Fireste, daca sunteti bautori de bere, ceva mai infect nu exista.

hard roc aleluia

Zacusca picanta

Titlu’ serios ce palaria lu’ Hector.

Treaba sta in conditiile care urmeaza cam asa, se gasesc vinete la 1.5 kila. Si ardei la doi lei (sa … ma rog, nu mai fac rime).

Se bea un vin (daca citeste Costachel nu ma spuneti, da’ sprit facui la un moment dat, ca era cald). Se spala toate, ca nu stii care pe unde a avut de desertat restantele berii baute.

Se scurge bine zeama din vinete, ardeii se lasa la asudat, totul e copt pe flacara, aragazul curatat cu Triumf (nu ma platesc aia, dar ar trebui, nu stiu ce m-as face fara soda caustica numita Triumf si servetelele alea imbibate cu solvent numite W5).

Si, fireste, facem inainte de zacusca nitica salata de vinete. Cu maioneza (ca mai aveam), branza proaspata (sau branzica, de aia de bagi la burtica si papi), niste tahin si gata. Puteti testa reteta. Mie mi s-a parut excelenta.

Ingineria nu e nemaipomenita, insa merita macar de curiozitate sa incercati combinatia. Stiu, exista deja baba ganouj, puteti sa o puneti pe site cu numele tata bubuj, e ceva unic.

A, da si inainte de zacusca am sacrificat un ardei, exceptandu-i pe cei care au zburat peste bord, simplu, asa cu nitel otet si ulei. Bun bai, fara michimausi, bun.

No amu sau acu sau cum vreti voi, trecem la zacusca. Am scos monstrul din dotare, care face o treaba excelenta, memetului o sa ii explic de ce ca el e cu „da de ce?”.

Am adunat ingredientele si intai am tocat ceapa si morcovii.

Am calit (inabusit mai exact) respectivele cu sare, dupa gust, ca amu noi mancam mai nesarat, altii mai sarat, nu pot da gramaje. De ce cu sare? Ca scoate sucul din vegetalele din cratita (mea batraneasca), coloreaza, nu se arde nimic fiind totul inabusit. In ce ulei? Ei da, mare buba, extravirgin de masline. Multa lume gateste cu extravirgin si nu isi pune intrebarea ce e aia. E ca daca pui virginelul la tratament termic se dezvirgineaza. De aceea la gatit se foloseste ulei deja trecut prin ale tineretii valuri.

Pe romaneste, daca pui pe foc extravirginul, te pisi pe el. Ala se pune crud la final sau peste mancarea calduta, altfel isi pierde proprietatiile, a, unii il folosesc si la mancare chinezeasca. Amu io ce sa zic, ptiu drace si cautati pe gogu un tabel cu temperaturile de ardere ale uleiurilor.

Asa, in continuare, am pus iutici. Diverse, ca sa disipeze culoarea in zeama lasata de ceapa si morcov. Plus frunze de dafin din copaceii proprietate personala (unul a decedat mortal dar frunzele vor dainui in zacusca).

Am adaugat ardeii copti, tocati si ei.

Daca va intreaba memet (zis si animaloo de ce, pentru ca nu am loc in vas sa toc odata si ardeii si vinetele si trebuie sa tin castronul in sus, altfel, la viteza masinii de tocat, iau mancarea de pe pereti).

E bun, la final am pus si vinetele tocate tot la masinarie (da, e cu metal, dar toaca atat de repede, ca perioada de contact cu materia naspa e mult prea scurta ca sa oxideze ceva). Rosiile sunt de fapt un kil de suc Olympia, piperul il macin mereu proaspat.

Ei, de aici nu mai aveti decat de amestecat din cand in cand. Daca se lipeste nitel nu e bai, ca lasati la final lipeala (nu arsura, da?) si o mancati pe ascuns, e buna rau.

Ca sa umplem borcanele (alt subiect discutat) le punem pe ceva metalic care disipeaza caldura, sa nu pocneasca (desi si asta e in mare parte legenda, borcanele alea is deja trecute prin foc si para si pocnesc daca au vreun por sau sunt furate de pe banda, asa mi-a zis un nene de la fabrica de sticla).

Eu le-am pus pe masa, ca e metalica.

Nu Metallica, de metal adica 😀

Sunt, cum am mai zis, importante capacele, borcanul din imagine s-a dus in raiul borcanelor, il aruncai, restul au fost in regula. Am lasat, cu exceptia portiei [roaspete, sa se raceasca totul in cuptorul (cam prea) incins.

Maine le verific.

De incheiere: ardeii din poza se inrosec sau sunt din aia bulgaresti? Ca nu stiu cand sa ii gust. Cat despre vinul din imagine, fara pretentii de oenolog, este exceptional, dupa gustul meu, sec, cu gust de strugure, cu miros de vie in care te impiedici, dupa parerea mea, excelent. Si habar nu aveam ca Tohani da si produse albe atat de bune, acum stiu.

Daca tot am avut maestrul Tomitza azi, continuam, daca am scris pe langa, corectez apoi, hard roc aleluia.

Omleta. Patru!

Patru ca e impartita in patru, ca e ideea din Gastronomicele lui Pastorel, ca nu am respectat reteta ca nu am gasit-o, ca am pus ce mai aveam in plus, E-uri, ca patru am avut si la scoala.

In reteta originala se impartea tigaia in (da) patru, cu nite betigase, eu am impartit-o cu folie alimentara, de aluminiu, dauneaza grav sanatatii dar nu sta mult pe acolo asa ca merge. Si nici ca dauneaza nu e dovedit.

Bun, pasul unu:

Pasul doi, e sa facem un amestec de ou cu sare si piper (moama nene, omleta) pe care il distribuim in patru amestecuri diferite. Eu am ales si cu carne si fara si am folosit ce mai aveam restant, asadar in ordinea cifrelor din catalog: suc de rosii, pateu de ficat (da mah, mi-a ramas de la parastas), salam (ibidem), ceapa verde.

Pentru tigaia mea (nu e tefal, e o marca mai jmekera da’ uitai care e aia) am folosit trei oua de tara, treaba care se vede din cromatica. Unele compozitii s-au dus pe ici pe colo, dar acum am prins tehnica.

Cand incepe sa se inchege omleta (omletele), se scoate crucea ma-sii si se lasa marea unire in pace.

Rezultat final sponsorizat de colonhelp (ca asa zice sefu’). Nota zece de la jumatatea mea, restul nu mai conteaza.

Inutil de spus ca puteti combina orice in cele patru sferturi de intreg, e dupa chef, arta si cromatica. A. Si daca imi mai apare pe situl merveioz artaplm si reteta asta pusa de una bucata gigica ce citeste, fura si tace si se comenteaza ca mvaaai ceva unic, ma refer la un anume piept de pasaroi afumat, fac scandal.

Nu e reteta mea, eu am facut-o dupa o carte, care va inspirati si nu aveti bun simt sa … cum era la Toma Caragiu? Sa te calce tramvaiu’ 😀

Asadar hard roc aleluia si pentru cine a uitat sau nu stie, iaca ala cu tramvaiul.

Papricas de pui cu paste

Acum ca e papricas, ca e tocana, ca e tocanita, neimportant. Ideea de a folosi orecchiette a fost buna, imi plac pastele mai rasfierte, au absorbit sosul si chiar aduc a niste galusti.

Asadar in afara de pulpele de pui curatate, spalate si parlite, am mai folosit o punga de orecchiette, ceapa, ardei si usturoi, o cutie cu pulpa de tomate, putina faina, piper, boia dulce si iute si doua ramurele de cimbru.

Din resturile ramase dupa ce am fasonat bucatile de pui am facut o supa. Am pus puiul la calit in putin ulei (de orez am folosit eu, fiind mai neutru), am adaugat ceapa, ardeiul si usturoiul si am lasat sa se inabuse toate impreuna.

Am adaugat condimentele si faina …

… si le-am tras impreuna la foc, cum ar veni le-am imprietenit bine.

Am acoperit cu apa si supa, dupa cam 30 de minute am pus si conserva de rosii si am mai lasat cam zece minute.

Am scos crengutele de cimbru si am pus pastele, am mai lasat cam trei minute (ele trag sos si dupa ce se stinge focul).

Asa arata dupa ce au stat sub capac cu focul stins, chiar seamana cu niste galusti si devin foarte gustoase.

Sigur ca se poate pune si niste smantana, eu am presarat numai ceva patrunjel.

Super sosul si orecchiettele pe post de galusti, hard roc aleluia.