Snitel, pane, prajit, fript, pastella, junk food …

Din vorba in vorba am ajuns sa realizez ca nu prea inteleg diferenta intre pane-uri si snitele. A, intre snitele milaneze, vieneze sau ce eze or mai fi, e clara. Dar daca prajesc ceva trecut prin aluat de bere, e pane? E snitel? Of, of, mai, mai.

Cum colindam asa in cautarea unor chestiuni importante, m-am agatat (da, dati cu pietre) de doua semipreparate. Citind etichetele nu mi-a stat inima, e drept ca batoanele de peste costa dublu fata de alte marci, dar e filet de cod, bun.

Cu ele e simplu, la cuptor, stropite cu putin ulei si basta, ca or fi pane, ca n-or fi pane, poate facem odata un sondaj.

A, da, le-am uitat nitel cam mult 😀

Ca sa nu steie singure si pe ganduri mozzarellele alea, pentru ca ieri facusem ghiveciul cu pui si pieptul la cuptor e fad, am lasat la marinat in sos de soia si tabasco fasiute de piept. Si pulpele superioare dezosate.

Pe care le-am (nu, nu le-am baut) trecut prin faina, aluat de bere (ou, faina, bere) si susan. Si le-am prajit, apoi le-am lasat la scurs (ultima poza, prim plan, mozzarellele luate de-a gata, ca bastanii, nu-s rele, se pot face si in casa, desigur).

Nici amu nu e greu, pot sa spun ca am facut piept de pui „asian style” cu susan sau sesame ca daca ii mai puneam si ginger era deja arta. Da’ eu tot nu stiu: e pane? E snitel?

Ca de obicei mi-a ramas aluat de la pane/snitel. Asa ca daca tot eram cu mini-tigaita pe foc, am zis sa fac niste mini-clatite. Ma rog, nu stiu nici daca e corect aluat, pastella, panamea ca deja m-am autoderutat.

Nu stiu cu ce le umplu si in nici un caz nu le umplu azi, le-am pus bine, pana maine. Dat fiind ca au in ele si bere si soia si susan … ma mai gandesc.

Aceste nelamuriri ziind fise, hard roc aleluia si o bere cu Sardinas nu strica niciodata.