Snitel, pane, prajit, fript, pastella, junk food …

Din vorba in vorba am ajuns sa realizez ca nu prea inteleg diferenta intre pane-uri si snitele. A, intre snitele milaneze, vieneze sau ce eze or mai fi, e clara. Dar daca prajesc ceva trecut prin aluat de bere, e pane? E snitel? Of, of, mai, mai.

Cum colindam asa in cautarea unor chestiuni importante, m-am agatat (da, dati cu pietre) de doua semipreparate. Citind etichetele nu mi-a stat inima, e drept ca batoanele de peste costa dublu fata de alte marci, dar e filet de cod, bun.

Cu ele e simplu, la cuptor, stropite cu putin ulei si basta, ca or fi pane, ca n-or fi pane, poate facem odata un sondaj.

A, da, le-am uitat nitel cam mult 😀

Ca sa nu steie singure si pe ganduri mozzarellele alea, pentru ca ieri facusem ghiveciul cu pui si pieptul la cuptor e fad, am lasat la marinat in sos de soia si tabasco fasiute de piept. Si pulpele superioare dezosate.

Pe care le-am (nu, nu le-am baut) trecut prin faina, aluat de bere (ou, faina, bere) si susan. Si le-am prajit, apoi le-am lasat la scurs (ultima poza, prim plan, mozzarellele luate de-a gata, ca bastanii, nu-s rele, se pot face si in casa, desigur).

Nici amu nu e greu, pot sa spun ca am facut piept de pui „asian style” cu susan sau sesame ca daca ii mai puneam si ginger era deja arta. Da’ eu tot nu stiu: e pane? E snitel?

Ca de obicei mi-a ramas aluat de la pane/snitel. Asa ca daca tot eram cu mini-tigaita pe foc, am zis sa fac niste mini-clatite. Ma rog, nu stiu nici daca e corect aluat, pastella, panamea ca deja m-am autoderutat.

Nu stiu cu ce le umplu si in nici un caz nu le umplu azi, le-am pus bine, pana maine. Dat fiind ca au in ele si bere si soia si susan … ma mai gandesc.

Aceste nelamuriri ziind fise, hard roc aleluia si o bere cu Sardinas nu strica niciodata.

Crema de dovlecei in paharele

Reteta este din Subito Pronto, cu vagi modificari, nu am avut, de exemplu, dovlecei cu tot cu floare si nici maghiran proaspat. Nu este o reteta de regim, in original se numeste „crema di zucchine nei bicchierini” asa ca la final asta am avut, am respectat cam 95% din reteta mama.

Asadar avem nevoie de dovlecei si ceapa, unt, smantana (pentru gatit sau nu, eu am luat din aia), lapte, supa (in lipsa de supa, merge si apa).

Condimente: maghiran, nucsoara, coriandru. Mai mult maghiran, mai putin din celelalte.

Se inabuse ceapa in unt (presarata cu sare), Se adauga si dovleceii si se lasa sa se inmoaie toate, apoi se pun peste supa (sau apa). La fiert. Cat timp isi fac de cap, pregatim un bechamel (faina, unt, lapte), in care adaugam si condimentele si smantana.

In zece minute sunt gata cam in acelasi timp si sosul alb si supa (am fiert-o la oala cu presiune), asadar se impreuneaza totul si se paseaza, mixeaza, fruleaza … eaza.

Am aranjat si eu cu doua paharele de „portolan” ca sa fie ca la revista.

Parerea mea despre reteta:

– e prea gustoasa, desi rapida si cu putine ingrediente;
– daca aveti colesterol, mai bine nu;
– daca tineti regim, hai pa;
– daca va place genul asta de supe, renuntati, e greu sa te faci ca uiti de supa asta.

Fireste, ca merge si cu crutoane, fix aia ii mai lipsea, hard roc aleluia.

Ghiveci de legume cu pui si cimbru

Ideea de ghiveci e de cand lumea si cate vile la sosea atatea ghivece. Combinatia asta a avut ca elemente declansatoare: discutiile cu Costachel si memet, cimbrul din fereastra, adica asta:

… si minunatul pui AVE (minunat pentru mine, care nu am loc pe pamant de unde sa imi vina puicane de tzara si care consum rar pui, deci imi permit din cand in cand sa iau ceva bun), adica, asta:

In rest am recurs la metoda „mea” de ghiveci in ulei, cu legumele inabusite separat. Asadar am mai folosit: fasole verde, ceapa (verde), morcov, ardei gras si (cica) iute, cartofi, dovlecei, rosii.

Am fiert fasolea inainte, in putina apa, timp in care am sotat bucatile de pui.

Am pus bucatile de pui peste fasole, apoi am inabusit in grasimea ramasa (putina de tot, niste ulei de orez plus ce a lasat puiul), pe rand, morcov, ardei gras, cartofi. Toate le-am pus peste carne in straturi, intercaland crengute de cimbru, si sare (cand e cartof se pune si ceva sare, nu?).

La final am pus si ceapa si dovleceii cruzi/crude (stiam ca o sa las mult la cuptor) si capac de rosii.

Am facut un sos din rosii tocate (conserva Cirio), sare, piper, iutzica, cimbru, felii de lamaie si putin zahar.

Am pus sosul acolo cu celelalte chestiuni, am dat la cuptor cratita batraneasca, acoperita, cam doua ore jumatate, asta e o imagine intermediara, ca era tarziu in noapte.

Nu ma mandresc deloc cu vreo calitate de artist fotograf si nici nu am de gand vreodata sa incerc poze in pozitii care mai de care, suficiente cele cu caracter informativ, dar cand o sa inventeze careva vreo sapuniera rezonabila la pret care sa redea gust sau macar miros, sa ma anuntati, merita.

Buna dimineata.

De baut, am baut un Riesling de jidvei facut sprint in halba (ca de obicei), dar cat timp se cocea minunea am racit si am gustat asta:

Curiozitate? Masochism? Nu stiu, dar nu incercati asa ceva acasa, la terasa, in vizite sau pe munte. Fireste, daca sunteti bautori de bere, ceva mai infect nu exista.

hard roc aleluia