Zacusca picanta

Titlu’ serios ce palaria lu’ Hector.

Treaba sta in conditiile care urmeaza cam asa, se gasesc vinete la 1.5 kila. Si ardei la doi lei (sa … ma rog, nu mai fac rime).

Se bea un vin (daca citeste Costachel nu ma spuneti, da’ sprit facui la un moment dat, ca era cald). Se spala toate, ca nu stii care pe unde a avut de desertat restantele berii baute.

Se scurge bine zeama din vinete, ardeii se lasa la asudat, totul e copt pe flacara, aragazul curatat cu Triumf (nu ma platesc aia, dar ar trebui, nu stiu ce m-as face fara soda caustica numita Triumf si servetelele alea imbibate cu solvent numite W5).

Si, fireste, facem inainte de zacusca nitica salata de vinete. Cu maioneza (ca mai aveam), branza proaspata (sau branzica, de aia de bagi la burtica si papi), niste tahin si gata. Puteti testa reteta. Mie mi s-a parut excelenta.

Ingineria nu e nemaipomenita, insa merita macar de curiozitate sa incercati combinatia. Stiu, exista deja baba ganouj, puteti sa o puneti pe site cu numele tata bubuj, e ceva unic.

A, da si inainte de zacusca am sacrificat un ardei, exceptandu-i pe cei care au zburat peste bord, simplu, asa cu nitel otet si ulei. Bun bai, fara michimausi, bun.

No amu sau acu sau cum vreti voi, trecem la zacusca. Am scos monstrul din dotare, care face o treaba excelenta, memetului o sa ii explic de ce ca el e cu „da de ce?”.

Am adunat ingredientele si intai am tocat ceapa si morcovii.

Am calit (inabusit mai exact) respectivele cu sare, dupa gust, ca amu noi mancam mai nesarat, altii mai sarat, nu pot da gramaje. De ce cu sare? Ca scoate sucul din vegetalele din cratita (mea batraneasca), coloreaza, nu se arde nimic fiind totul inabusit. In ce ulei? Ei da, mare buba, extravirgin de masline. Multa lume gateste cu extravirgin si nu isi pune intrebarea ce e aia. E ca daca pui virginelul la tratament termic se dezvirgineaza. De aceea la gatit se foloseste ulei deja trecut prin ale tineretii valuri.

Pe romaneste, daca pui pe foc extravirginul, te pisi pe el. Ala se pune crud la final sau peste mancarea calduta, altfel isi pierde proprietatiile, a, unii il folosesc si la mancare chinezeasca. Amu io ce sa zic, ptiu drace si cautati pe gogu un tabel cu temperaturile de ardere ale uleiurilor.

Asa, in continuare, am pus iutici. Diverse, ca sa disipeze culoarea in zeama lasata de ceapa si morcov. Plus frunze de dafin din copaceii proprietate personala (unul a decedat mortal dar frunzele vor dainui in zacusca).

Am adaugat ardeii copti, tocati si ei.

Daca va intreaba memet (zis si animaloo de ce, pentru ca nu am loc in vas sa toc odata si ardeii si vinetele si trebuie sa tin castronul in sus, altfel, la viteza masinii de tocat, iau mancarea de pe pereti).

E bun, la final am pus si vinetele tocate tot la masinarie (da, e cu metal, dar toaca atat de repede, ca perioada de contact cu materia naspa e mult prea scurta ca sa oxideze ceva). Rosiile sunt de fapt un kil de suc Olympia, piperul il macin mereu proaspat.

Ei, de aici nu mai aveti decat de amestecat din cand in cand. Daca se lipeste nitel nu e bai, ca lasati la final lipeala (nu arsura, da?) si o mancati pe ascuns, e buna rau.

Ca sa umplem borcanele (alt subiect discutat) le punem pe ceva metalic care disipeaza caldura, sa nu pocneasca (desi si asta e in mare parte legenda, borcanele alea is deja trecute prin foc si para si pocnesc daca au vreun por sau sunt furate de pe banda, asa mi-a zis un nene de la fabrica de sticla).

Eu le-am pus pe masa, ca e metalica.

Nu Metallica, de metal adica 😀

Sunt, cum am mai zis, importante capacele, borcanul din imagine s-a dus in raiul borcanelor, il aruncai, restul au fost in regula. Am lasat, cu exceptia portiei [roaspete, sa se raceasca totul in cuptorul (cam prea) incins.

Maine le verific.

De incheiere: ardeii din poza se inrosec sau sunt din aia bulgaresti? Ca nu stiu cand sa ii gust. Cat despre vinul din imagine, fara pretentii de oenolog, este exceptional, dupa gustul meu, sec, cu gust de strugure, cu miros de vie in care te impiedici, dupa parerea mea, excelent. Si habar nu aveam ca Tohani da si produse albe atat de bune, acum stiu.

Daca tot am avut maestrul Tomitza azi, continuam, daca am scris pe langa, corectez apoi, hard roc aleluia.

Omleta. Patru!

Patru ca e impartita in patru, ca e ideea din Gastronomicele lui Pastorel, ca nu am respectat reteta ca nu am gasit-o, ca am pus ce mai aveam in plus, E-uri, ca patru am avut si la scoala.

In reteta originala se impartea tigaia in (da) patru, cu nite betigase, eu am impartit-o cu folie alimentara, de aluminiu, dauneaza grav sanatatii dar nu sta mult pe acolo asa ca merge. Si nici ca dauneaza nu e dovedit.

Bun, pasul unu:

Pasul doi, e sa facem un amestec de ou cu sare si piper (moama nene, omleta) pe care il distribuim in patru amestecuri diferite. Eu am ales si cu carne si fara si am folosit ce mai aveam restant, asadar in ordinea cifrelor din catalog: suc de rosii, pateu de ficat (da mah, mi-a ramas de la parastas), salam (ibidem), ceapa verde.

Pentru tigaia mea (nu e tefal, e o marca mai jmekera da’ uitai care e aia) am folosit trei oua de tara, treaba care se vede din cromatica. Unele compozitii s-au dus pe ici pe colo, dar acum am prins tehnica.

Cand incepe sa se inchege omleta (omletele), se scoate crucea ma-sii si se lasa marea unire in pace.

Rezultat final sponsorizat de colonhelp (ca asa zice sefu’). Nota zece de la jumatatea mea, restul nu mai conteaza.

Inutil de spus ca puteti combina orice in cele patru sferturi de intreg, e dupa chef, arta si cromatica. A. Si daca imi mai apare pe situl merveioz artaplm si reteta asta pusa de una bucata gigica ce citeste, fura si tace si se comenteaza ca mvaaai ceva unic, ma refer la un anume piept de pasaroi afumat, fac scandal.

Nu e reteta mea, eu am facut-o dupa o carte, care va inspirati si nu aveti bun simt sa … cum era la Toma Caragiu? Sa te calce tramvaiu’ 😀

Asadar hard roc aleluia si pentru cine a uitat sau nu stie, iaca ala cu tramvaiul.