Castraveti murati de iulie

Daca e bal, bal sa fie. Prin blogosfera si din discutii am inteles ca nu vor castravetii sa se mureze cum trebuie decat cu sare neiodata. Am experimentat cu un kil de pepeni raiosi mici si cam palizi, luati de la Eugen.

Am inceput sa caut si cam ce mi-ar trebui prin casa, am pus o felie de telina, ciusca uscata, usturoi, marar uscat si niste cimbru din fereastra (va arat la final fereastra). In borcan le-am pus, fireste.

Am pus in borcan si castravetii, toaletati cum se cuvine, zic hai sa fac saramura. Intreb, ma dau pe net, care ca 30 de grame, care ca 40, care 50. Nu am cantar, cate linguri? Pai o lingura la litrul de apa. Caut masuratori, convertori, zic mah mie imi ies doua linguri de sare la litru, pun doua, sare de salina dar cica iodata. Pana sa fiarba cica nu iese, ba iese, ba iese sarat, ba nu, am mai pus apa. Deci masura mea a fost de 4 linguri rase de sare la 2.5 litri de apa, doamne-ajuta.

Acum alta dandana, borcanul e mai mare, castraveti mai putini, apa prea multa, da-i si improvizeaza un caroiaj din bete de frigarui, degeaba, am pus peste un castronel, cel mai mic, altul nu incapea. Prea usor. In castronel am mai pus atunci si un suport de lumanare fara lumanare ca lumanari murate n-am mancat. Inca.

E, iaca asa a iesit borcanul. A, sfat, cand turnati saramura fierbinte sa aveti reflexele in tolba si sa feriti picioarele cand dati pe langa.

O sa revin cand va fi gata ce va iesi o sa va zic, fie alba, fie neagra.

Gradina de la geam e prospera, trei tipuri de cimbru (adica unul mai lung, unul mai des si unul mai mov) patrunjel, o rosie, leustean, ardei iuti (am deja primii boboci de floare la unul din ardei) si niste albastrele pipernicite rasarite printre, ptiu sa nu o deochi.

Apropos de castraveti, mi-am amintit de Florin Piersic (un crastavete, domnule), hard roc aleluia.

Fasole cu smantana

Fasole verde, galbena, plata, cilindrica, de care vreti. Ideea e de pe site-ul Culinar dar nu pot spune ca am urmat vreo reteta anume.

Asadar ne trebuie respectiva fasole (eu am fiert-o inainte la kukta ca imi plac legumele mai rasfierte, nu la dinte, voi puteti sa o lasati sa se faca direct cu ceapa si usturoiul), ceapa si usturoi (bio!), unt si ulei de masline si, fireste, smantana. Bonus, daca vreti (eu am vrut) puteti pune si o lingurita de amidon dizolvata in smantana.

Inabusim ceapa si usturoiul taiate cum va place in unt amestecat cu ulei de masline.
De fapt nu inabusim ca voi nu ati inabusit nimic, eu am inabusit.

Am pus si fasolea si am lasat impreuna (a mea era deja gata asa ca nu am lasat mult).

Si la final am pus smantana (plus amidonul ala optional) si am mai dat cateva clocote.

Simpla dar atat de bine se potrivesc toate gusturile, bine, de sare si piper cate grame sau miligrame nu va mai spun sa puneti.

V-am zis ca am fiert fasolea, da? Pai nu era pacat de supa aia aromata ramasa? Ce sa fac cu ea, sa ud florile, sa o dau pe Dambovita? Am cules din camara si de prin frigider legume de supa. Bonus si aici nu e optional ca e pacat sa nu puneti: o bucata de ghimbir proaspat.

De aici clasic, fiert, pasat (nu uitati sa scoateti ghimbirul inainte de a da cu joystick-ul in supa ca mancati lemne si e pacat). Si mancata asa cum e, parfumata numai cu niste patrunjel din fereastra si stropita cu putin neprihanit de masline stroshit la rece.

hard roc aleluia

Omlete – episodul trei, cred

Zicea musiu Costachel la omleta dumnealui ca nu are ce cauta aerul in omleta. Ba in unele cazuri are, parerea mea. Sigur, e o procedura prin care mai mult ne complicam existenta, ca iese ea pufoasa in tigaie dar pe urma se pleosteste. Dar daca exista si se practica, de ce sa nu ii dedicam un episod.

E vorba de opmleta cu albusurile batute spuma.

Ma rog, in afara de oua, sare si piper eu am pus si ceapa verde (in acest itinerariu mentionez ca nu voi face diferenta ca la alte popoare intre modelele diferite, ca la unii emleta e una, frittata e alta, eu le zic tuturor omlete, sa n-avem vorbe la proces).

Deci separam albusurile de galbenusuri, batem albusurile spuma apoi adaugam si galbenusurile, condimente, adaosuri si punem iute in tigaia deja incinsa, ca altfel mai scapa din bulele de aer.

Se coace acoperit, se vede cand e inchegata ca se umfla pana la capac, dupa ce o luam de pe foc se desumfla ca speranta intr-un viitor stralucit. Dar se vad gaurelele de la bulele de aer si e mai pufoasa oricum.

Astazi ati urmarit episodul: Pistruiata.

hard roc aleluia

Carnatul

Am incercat sa scap de principiul conform caruia cand faci foc iese si fum. Pentru ca era noapte si daca deschideam geamul exista riscul sa adorm cu el deschis ceea ce destul de grav dat fiind ca stam la parter. Insa trebuia pregatita si o gustarica pentru jumatatea mea si aveam prin frigider numai niste semiafumati.

Si aia imi plac prajiti. Bine, dar fara sa miroasa? Si normal, l-am infofolit in aluminiu si l-am pus pe plita si am rezolvat. De ce am scris aici? Asa ca idee, poate mai are vreodata cineva nevoie de chestiuni simple care fac viata placuta. Daca nu, nu.

Asa ca am reusit sa incropesc si dupa miezul noptii cate mai nimic din si mai nimic 😀

hard roc aleluia