Dovlecei umpluti cu sos de rosii

Tot simplu si bun, o varianta atat de banala incat a iesit, zic eu, tare buna.

Avem nevoie, fireste de dovlecei, pe care ii scobim. Daca nu sunt foarte fragezi ii putem opari putin.

Separat mai amestecam niste branza (sarata de oi e mai buna), ou si gris. Si umplem dovleceii cu amestecul si punem la cuptor, eventual cu putintica apa in vas.

Intre timp inabusim miezurile dovleceilor cu putina ceapa si sare in nitel ulei de masline si putina apa.

Adaugam suc de rosii, piper si putin cimbru (sau ce alt condiment va place).

Se lasa sosul sa se lege si gata. Asa e de simplu ca nu are ce fi rau, nu?

Sunt buni calzi dar si reci cand, daca faceti mai multi si din vreme pot constitui o parte a unui bufet. Eu asa i-am prezentat pe cei reci (macro de rigoare sa vedeti sectiunea).

E, acum sa v-o zic pe-a dreapta puteti face o tava, am folosit pluralul, in fapt eu am avut un singur dovlecel mititel, jumatate eu, imbucaturile ramase … daca mai raman, el, daca nu mai raman sa nu ma dati de gol, hard roc aleluia.

Orecchiette cu broccoli – Salajean style

Dar inainte sa vedeti ce mi-a facut vecina: ciulama de ciuperci cu mamaliga. Si uite asa se poate manca si fara sa aprinzi aragazul, de la vecina 😀

Inainte de a va spune ce ne trebuie pentru reteta asta, va atrag atentia ca nu are nici o legatura, nu vrea sau nu stie, cu vreun fel italienesc anume, e ceva banal, din seria „totul simplu”. Orecchiettele sunt niste paste venite din zona, ma iertati, Puglia si datorita texturii zgrumturoase prind foarte bine ingredientele sosului.

Care sos s-a nascut din ideea prietenei Silvia, ea fiind in concediu nu mi-a putut da reteta originala asa ca am facut varianta banala, de salajean.

Ne trebuie niste sunculita (eu am avut facuta de mine dar stiti deja de la specialisti ca puteti folosi in loc bacon, kaizer sau pancetta 😀 ), broccoli, oparit inainte la aburi (sau in apa), pastele despre care scriam mai sus, ceapa, usturoi si suc de rosii (sau rosii tocate sau de care aveti).

Asa arata mai de aproape pastele care vor fi puse la fiert conform indicatiilor de pe pachet dar in asa fel incat sa fie gata cam odata cu sosul (mie mi-a luat in jur de zece minute sosul).

Ei acesta a fost cum nu se poate mai clasic, topit sunculita, pusa ceapa si usturoiul, broccoli, sosul de rosii si lasat toate apoi sa fiarba putin impreuna.

Se pun si pastele peste sos, scurse scurt ca sa mai ramana putina apa de la fiert, apoi se amesteca. Din nou am alte gusturi decat cele italiene, imi place mai mult sos la mai putina pasta, nu invers.

Am ras si parmezan, pai cum alfel. Si din nou zic eu asa, ca portia asta ar fi mancat-o un italian la un fel la masa, noi am impartit-o in patru, doua atunci, doua in timp asa, cum i se facea cuiva foame, pac mai fura cate o lingura din castron. Cred ca avem altfel stomacele decat amicii nostri latini.

Acestea fiind zise despre reteta din seria „cat mai simplu”, hard roc aleluia.