Despre omleta – partea intai

Nu imi dau seama cum s-a bunghit sa imi tot dea Costachel idei, sa se potriveasca si la chefuri si la ce aveam prin casa. Treaba a pornit de aici:

http://costachel.ro/5-sfaturi-pentru-o-omleta-perfecta/374

Sfaturi excelente dar … nu putem fi 100% de acord toti cu toate, nu? Asa ca mentionez ca am o droaie de omlete perfecte in functie de pogra. Compozitia si consistenta omletei e perfecta pentru fiecare in diverse circumtante, asa ca o sa va arat omletele mele perfecte, la cerere, nu asa orice omleta.

De prima mi-a facut pofta Costachel, aveam oua de contrabanda si cascaval de oaie. Asa ca am pus untul la baltit, nu la incins.

Daca tigaia e buna nu lipeste oricum. Cascavalul (sa traiasca Lactosolomonescu) l-am pus asa felii. Ouale le-am amestecat cu furculita, la varianta asta imi place ca si lui Costachel, sa fie numai putin ametite, nu aerate.

Si fireste ca de sare si piper stim toti, nu insist.

Pe urma o impaturesc in tigaie.

Aici gustul si textura depind mult de alimentele folosite, mie asta mi se pare prima din seria omletelor perfecte. Ca mai avem.

Asadar hard roc aleluia.

Niste placinte

Imi suradea ideea de pateuri cu branza. Ma gandeam sa le fac ba asa ba pe dincolo. SI nasicul meu imi zice: ce-ti bati capul, fa-le dupa metoda trei.

Acum depinde de gusturi, daca furati aluatul din ligheanul de cozonaci cand erati mici, e fain, astia le-au topit. Si totul a fost o eroare se pare neregretata.

Pai sa vedem, am deghetat niste foitaj si l-am umplut cu telemea. Am lasat cam mult la dezghetat asa ca l-am indesat in tava unsa cu ulei (nu, nu de masline extrafeciorelnic). Si mi-am amintit ca voiam sa ii pun si masline, asa ca le-am infipt pe deasupra, ma gandeam la aluaturile alea italiene ciuruite de gauri.

Remarcati sucitorul verde. E de la gheata.

Mai da intre timp ma bantuia cheful de placinte din alea cu iaurt si ou, ce sa fac, am zbatut niste iaurt cu ou si lapte.

Si pe deasupra am presarat za’atar. Pentru ca e nemaipomenit si cu aluat si cu branza, asa mi-a zis mie cineva care mi-a adus condimentul de la mama lui si a avut dreptate. Si pe urma am copt.

Cateva remarci, am taiat, am degustat, aluatul nu poate creste de la greutatea zmaglavaisului si iese moale si aparent vag crud. Printre molfaieli in timp ce (bah iar pierd trenul spre celebritate, sa imi revin) mind my own business, cum se zice, aud colocatarii: bai ce bune sunt; stiu, am mancat vreo opt.

Asa ca poza de final e la dulcea lumina a neonului ca dimineata nu a mai vazut-o nici o bucatica.

Crusta aia usor prea coapte de amestec de ou cu branzeturi si aluat poate da nastere unor aprige dispute, sfatul meu: mancati cand scoateti din cuptor crusta ca altfel ciuciu, hard roc aleluia.

Salata de cartofi

E, nu e nici o inginerie, e salata aia banala. Numai ca i-am adus un aport. Si anume cimbru proaspat din geam, in rest cartofi, oua, ceapa, masline otet si … ulei pozat in cadere libera. Mi-a iesit cat de cat, ca de cand cu bezna si ploile astea am niste poze de mai mare jena.

Chestiune: cimbrul ala proaspat salvat de vecinii care isi pun scartaitoare pe bloc, cu cartofi, uleiul si sarea adaugate cand e cartoafa calda, sa se imbine cum trebuie, pare o prostie, dar mie tare imi place. Si precis si „duamnei” Happy 🙂

La asa o reteta fara ail confit si fara foie gras, ca sa nu mai spun de rosii uscate la soare (plus sundried tomatoes plus cum le-o mai chema), o sa va placa melodia urmatoare. Bine, am facut si pateu de ficat de pasare cu rosii uscate, ciuperci si capere, dar pozele mi-au iesit usturator de negre, nu se vede mai nimic asa ca hard roc aleluia.