Altfel de ardei umpluti si ciorba de perisoare

Ardeii nu ar fi fost foarte altfel dar dupa ce facusem roastporkul mi-au ramas condimente amestecate si cum aveam in plan ardei umpluti am facut combinatia.

Astea erau, daca ati uitat:

Asa ca traditionalii (nu stiu cat de traditionali) ardei umpluti au capatat un iz aromato-picant care nu a displacut deloc.

In afara de respectivele condimente am mai pus ceapa verde si orez si am umplut ardeii aceiia mici si frumosi, perfecti pentru umplut, import Antalya. Pentru cei ce au nationalismul la ei, sa stiti ca multe produse de import din tarile mai calde care au si traditie pe respectivele legume si fructe pot fi mai gustoase ca cele romanesti care, mai nou, sunt umflate cu pompa. Oricum, respectivii ardeiasi seamana ca si consistenta cu racii oltenesti, au pielita subtire, sunt foarte gustosi, perfecti pentru umplut.

Pentru ca am intrat pe o droaie de bloguri cu retete foarte bune si am iesit capiata de pozele cu macro, exceptand momentele in care vreau sa prind strelicii sau sa arat clar ceva in anume sectiune, am sa ma feresc pe cat pot de macro si de poze lucioase si bibilite facute de la un centimetru de blid. Prefer sa inteleg dintr-o fotografie ceva legat de reteta, ca nu sunt la expozitie fotografica sa urmaresc samanta de susan de pe ditamai painea. Putine bloguri imbina fotografia de calitate cu explicitatea retetelor, unul este al Mayei si unul al Laurei Laurentiu, restul se bat in macro si poze cat mai mari, aproape nu se mai poate urmari textul si reteta.

Asadar sa lasam alte oi si sa trecem la ardeii nostri, am framantat pana m-am inrosit (de boia) carnea cu ceapa, condimente si orez, am umplut ardeii.

Pentru sos am folosit supa de legume si un amestec de: legume din supa, rosii, ceapa si miezul unui dovlecel pe care l-am umplut ca mai era loc.

Am lasat pe foc apoi am dat putin la cuptor.

Unii ii prefera mai scazuti sau cu mai mult sos de rosii, ai mei cu mai multa zeama si mai putin din respectivul sos, aia e.

Cu nitica mamaliga si un mot de smantana au mers ca unsi.

===========

Ciorba de perisoare altfel e tot din cauza ca mi-a ramas un mot de carne de la ardeii umpluti, asa ca am sacrificat ce pastrasem pentru parjoale, am amestecat cu putina carne condimentata de la respectivii ardei si am mai pus asa: oua (doua albusuri si un ou intreg am avut eu), marar, sare, patrunjel, ceapa, burghul, orez, gris si pesmet.

Pentru zeama am pus zarzavat normal, morcov, ceapa, albitura, ardei gras si iute, in zeama am pus perisoarele si am dres cu zeama de varza si leustean (uscat).

Indiferent ce condimente folositi, combinatia de orez, burgul si gris in perisoare e nemaipomenita.

Am vanat si strelicii pentru dom’ Puiu 🙂

Gata cu mancarurile, pentru iubitorii de inghetata, dracia asta e foarte buna. Stiu, blabla, e mai sanatoasa facuta in casa, dar la cata inghetata si cat dulce mancam noi …

Si pentru toate Lenutzele, exceptand doua, botoasa si blonda, ambele ale maretului conducator, pentru ieri:

Pentru Costakei o tzuikomicina virtuala, sa le mearga bine 🙂

hard roc aleluia

Supa deosebit de simpla de dovlecei

Pentru ca imi ramasesera cativa dovlecei de la reteta cu respectivii gratinati si pentru ca aveam oarece probleme, am facut cea mai simpla reteta posibila de supa.

Am folosit in afara de dovlecei un morcov, jumatate de ardei, ceapa verde si cateva paste.

Am inabusit legumele pe rand in nitelus mai mult ulei de masline (nu mai repet obsesiv ca din ala bun, altul nu am, ma dispera extravirginitatea repetata la disperare in orice reteta), am adaugat dovleceii taiati bastonase, i-am inabusit si pe ei, am adaugat apa si am lasat sa fiarba. Mai tarziu am pus si pastele. Am condimentat numai cu sare, piper si ceva iutica.

Strelicii de mai sus merg la domnul Puiu 🙂

Asta e tot, se poate drege cu smantana, zeama de lamaie, treaba voastra, eu i-am mai pus nitel ulei de masline crud si ca scufie nitel parmezan proaspat ras.

hard roc aleluia

Dovlecei gratinati la cuptor – un model

Ideea de reteta este a Laure Laurentiu, luata de pe Culinar. Este diferita ca ingrediente, dar ideea de baza este aceasi. Asadar avem nevoie de dovlecei taiati pe lung si lasati cu sare sa isi lase apa, mujdei (ramas de la scrumbii, cu ulei de masline si patrunjel), oua, smantana, pesmet, o legatura de patrunjel.

Am maruntit patrunjelul cu parmezanul si l-am amestecat cu pesmet. Mujdeiul l-am amestecat cu smantana.
Am dat dovleceii prin mujdeiul cu smantana apoi prin pesmetul cu parmezan si am asezat in forma tapetata cu hartie de copt (o puteti unge si tapeta – sau nu – cu pesmet) asa cum se vede in poza, conovalic (ca nu e rotunda forma).

Am amestecat trei oua cu sosul de smantana ramas si am turnat printre randurile dovleceilor, am presarat pesmetul ramas. Am mai picurat si putin ulei de masline si gata, la cuptor.

Cand e rumena, e gata.

Se taie mai bine rece sau macar racorita, s-a mancat pe furis, fuga si extrem de repede, sectiunile sunt fierbinti, aia e.

hard roc aleluia si pentru ca, a iesit la fel de buna ca orice reteta a Laurei, modificata sau nu, astazi …

Mezel de casa – „roastpork”

De fapt este o ceafa la cuptor. Astazi cautand una alta, m-am enervat pe cate nenorociri baga aia in mezeluri si m-am hotarat sa fac eu. Mai facusem in acelasi scop, dar de mult nu am mai recidivat. Si pentru ca a iesit foarte bine, iata si pozele.

Am luat o ceafa de porc dezosata (nu foarte impanata, data viitoare o iau cu nitel mai multa grasime) si am combinat un amestec de condimente.

Dupa ce m-am consultat eu si cu mine si cu condimentele, dupa ce am fost clar hotarata sa fac un amestec cat mai stufos, am ajuns la acesta (si nu imi pare rau). Fireste ca puteti pune ce va place, insa mie imi place ce a iesit.

Mai intai am fript iute carnea in ulei incins (dupa ce am spalat-o si am sters-o, evident), ca la roastbeef.

Am lasat-o sa se racoreasca pentru a o putea da prin condimente si am scos-o pe pervaz. Pe interior, pentru ca incepea a zecea tornada a zilei de azi si nu voiam sa o inunde ca pe bulevardul Pallady.

Tavalita bine prin condimente am pus-o pe un gratar peste o tava cu apa si am dat-o la cuptor.

Am intors-o de doua – trei ori, s-a facut cam intr-o ora si jumatate, bucata avand aproximativ un kilogram, la foc mic. Aragazul este de pe vremuri, nu stiu temperatura si minutele, nici nanosecundele.

Am scos-o si am infofolit-o in folie de aluminiu si am lasat-o la loc nu foarte rece sa se racoreasca si sa disipeze sucurile in carne.

Am taiat-o totusi putin calduta, ca muream de curiozitate. Rezultat bengos. Puteti pune ce condimente va plac in crusta, ca tehnica, asa cum v-am zis, iese iac’asa:

Bineinteles ca mi-am tras coltul pe niste paine cu unt, ca eu am facut-o, da?

hard roc aleluia