Templul Soarelui

Cum bine stiti, pe strada Vasile Lascar sunt doua restaurante chinezesti. In ultima vreme am fost la Marele Zid, pentru ca la un moment dat m-am enervat cumplit pe cei de la Templul Soarelui, desi am crescut practic cu ei chiar si in momentele in care pana si pe mine, ca fumator, ma usturau ochii de fum sau cand aveam parteneri la mancare cativa gandaci de bucatarie pe tapet.

Asta era acum multi ani, ieri i-am mai dat o sansa, mai ales ca aveam o pofta nebuna de huo guo (o sa vedeti ce e aia).

Localul s-a schimbat in multii ani de existenta. In bine. Acum e chiar spre foarte bine ca au refacut, de cand nu am mai fost eu si toaleta. Bineinteles ca decorurile tipic chinezesti sunt in zona, ceea ce mi se pare si normal.
Localul e mai putin aglomerat ca pe vremuri dar are inca o clientela, cred, fidela, care bine face, preturile s-au miscat si ele, in sus.

Au aparut chestii noi (vase cu soparle plutind in ceva alcool, ceaiuri servite traditional), inca mai au huo guo (nu stiu alt local care sa aiba).

Ca sa putem lua felul pentru care am fost am stat la o masa langa o priza si langa soparlele alcoolizate.

Oamenii fiind infometati si pentru ca huo guo dureaza putin, am luat si cateva aperitive, clasicele pachetele si, ce va recomand din toata inima, coltunasi fierti. Au un sos irezistibil.

Un amic si-a luat peste „coada de veverita” la recomandarea mea. S-a schimbat reteta fata de ce stiam eu, sosul nu mai e foarte iute ci dulceag (asta se poate regla cu sosurile adiacente) dar e tot foarte bun.

Si fireste, am luat si orezuri care, dupa parerea mea, sunt indispensabile, dupa ce mamanci din partea iute a acelui huo guo.

Huo guo indragostit este de fapt un soi de fondue asiatic. Un vas cu sos(uri) in care pui diverse ingrediente si apoi le halesti (pardon, papi) facand toata masa o mozoleala. Huo guo e un act de socializare, mai mult decat o simpla mancare. Fireste, cereti sfatul chelnerului cu privire la ingredientele pe care le alegeti. La Templul Soarelui recomand din inima carnea de oaie.

Asa arata vasul in care veti imersa diversele ingrediente, jumatate contine sos dulceag, cu fructe de mare, jumatate sos extrem de iute si aromat.

Pe vremuri era pus pe o plita de care daca te lipeai acolo ramaneai, acum este pe o plita de inductie, oricum ii puteti regla temperatura si daca nu stiti chineza, + si – sunt la fel la butoane.

Ce am luat (si e de luat) pentru huo guo. Desigur, daca aveti bani suficienti, sunt bune fructele de mare si pestii, scumpute toate. La recomandarea chelnerului si la ce mai stiam eu, am luat asa: carne de oaie (musai, toate carnurile sunt nitel congelate si taiate fin, precum carpaccio), carne de vita, ciuperci champignon si cele numite urechi de lemn, broccoli, taitei. Chelnerul oricum intreaba la bucatarie care sunt legumele disponibile si tot ce vine in stare cruda arata excelent.

Pentru a finaliza mancarea asta va trebuie si ulei de susan, de fapt este un mujdei cu ulei de susan, rece, in care sa scaldati bucatile calde scoase din vas. Ce contin precis sosurile, nu stiu, nu am intrebat niciodata pentru ca nu cred ca imi vor iesi acasa ca acolo.

O imagine cu masa in dezordinea in care am asternut bucatele.

Urechile de lemn sunt excelente in huo guo, e prima oara cand iau.

Dupa ce vin toate, poate incepe distractia. Mare grija daca aveti comeseni care nu mananca iute, daca umpleti prea tare vasele, se amesteca sosurile. Se pun ingredientele gramada sa se faca, cel mai greu se fac ciupercile (si, daca luati, aripile de pui), broccoli e bun lasat cat mai mult, nu stiu de ce nu isi pierde consistenta si nici culoarea dar se imbiba bine de sos, carnea, daca va place mai in sange, se face imediat, daca nu, o lasati mai mult si pe ea. Taiteii se fac aproape imediat.

Nu va faceti griji ca fata de masa va arata ca un tablou de Klee la final, asta e tot farmecul.

Daca alegeti huo guo, masa va dura o gramada, e cu pauze de beri si tutun, mancarea fiind tot timpul fierbinte permite pauze, ce mai, e misto. Inca incerc sa deslusesc, in afara de multitudinea de ardei iuti, anasonul stelat si ghimbir, ce era in sosul iute. Care e exceptional.

Ca sa revenim la carciuma, nu ii pot da note, e imposibil, are un balans intre plus si minus ceva de groaza. Chelnerul stie ce serveste, piccolo suficient de atent, cu tendinte de a se trage de sireturi. Daca sunteti gomos va poate deranja, pentru noi a fost in regula.

Micutele chinezoaice care au grija sa debaraseze mai uita sa schimbe scrumierele, nu mai grav ca in alte localuri. Sunt atat de frumusele si nu bunghesc o boaba romana, asa ca daca ramaneti fara servetele, aratati ce doriti, nu incercati sa le explicati decat daca stiti mandarina.

Atmosfera e detasata, muzica in surdina, localul mult mai curat decat cu ani in urma cand s-a deschis, personalul atent in limite decente. Preturi maricele la specialitati si la alcool.

Un minus ar fi ca nu au avut stocuri, adica am terminat Heinekenul. Un plus, au pus imediat la gheata alte beri. Taria e extrem de scumpa. Dar ce nu faci pentru un huo guo.

In total, pe respectivul fel de mancare descris (carnea de vita a fost portie dubla), coltunasi, doua portii, pachetele, beri (cat dracu’ sa fi fost? vreo 15?) 400ml de Jagermeister, 100 de vodka, ape, doua vinuri mici (nici aci nu au toate vinurile din meniu), limonada (nici din aia nu au, dar va aduc miere, lamai si apa, sunt niste draguri oricum), am dat fara spaga cam 583 RON.

Luand in considerare si plusurile si minusurile (multe probabil dictate de clientela majoritara si de situatia actuala), e un local care merita calcat. Macar pentru huo guo.

Si pentru ca nasicul meu nu a venit, melodia de azi cu hard roc aleluia de rigoare e pentru el (embed disabled by request, dar pun link).

10 gânduri despre &8222;Templul Soarelui&8221;

  1. Să-ț’ fie de bine, vad că_ca efect secundar al huo-cela ți se scuală anumite dejete. Io la chinezesc mor dupe inghetata prajita, restul ca sa fiu sincera mi-e si frica sa degust, nuj’care pitic din creerul meu nu-mi da pace, dom’le…

  2. Ha, mi-ai facut o poftaaaaaa! Trebuie neaparat sa merg. Numai ca eu stiam ca este aproape de Foisoru’ de Foc „Templul Soarelui”! Mai e unul pe Vasile Lascar pana in Piata Galati? Please, help me!

  3. Epi, daca ai stii ce cosulete bune de cartofi prajiti fac la chinezi ti-ar trece, oricum e europenizat ce e pe aici, nu au caini, pisici si alte lighioane, cand vii incoace te fac un chinezesc.

    Elena, ala de la foisor, Thang Long, e vietnamez, nu chinezesc. Pe vasile Lascar, aproape de iesirea spre Stefan cel Mare sunt doua.

    Iaca:

    http://www.afterhours.ro/restaurant_Thang_Long.html

    http://www.afterhours.ro/restaurant_Templul_Soarelui_I.html

    http://www.afterhours.ro/restaurant_Marele_Zid.html

    Mai e Noul Mare Zid, de pe Dacia, insa la ala am fost de doua ori si nu mi-a placut, era totul foarte uleios, nu am mai fost recent insa.

    http://www.afterhours.ro/restaurant_Noul_Marele_Zid.html

  4. Eu n-am fost decat la Nan Jing si la Beijing. Daca la Nan Jing (mai de mult) mi-a placut, la Beijing pas. Exact ce-ai spus – prea uleios! Dar, lucra la bar o nepoata de-a mea si am zis sa-mi fac nitel curaj si sa incerc. A doua oara nu mai incerc! Dar o sa incerc aici, pe Vasile Lascar. Nu, pe colt, spre iesirea in Calea Mosilor din rondul de la Foisor, era Templul Soarelui. Cred ca s-a schimbat ceva de cand n-am mai trecut pe acolo. Experienta ta, mult mai valoroasa, ma ajuta sa iau decizia sa incerc pentru ca mi s-a facut o pofta! Multumesc mult pentru informatii si linkuri si un weekend cat mai placut!

  5. Nan Jing este ramas de pe vremuri demult apuse, e bun, e scump, e altfel. Beijingul nu l-am mai calcat, niciodata nu a fost cine stie ce. Templul Soarelui, ala de pe Dacia sau Eminescu, e al doilea, deschis dupa cel de pe Vasile Lascar, am fost de vreo doua ori dar … parca lipsea ceva.

    Si la Marele Zid, mai sus de Templu’, tot pe Lascar, merita, dar nu fac Huo Guo.

    Te salut tizo si la multi ani pentru ieri.

  6. mda…c sa zic fiecare cu piticii lui de pe creier…Templul Soarelui are un lant de restaurante super si merita incercate…ideea e ca cel sau cea care a scris articolul nu prea a stiut sa se exprime intr-un mod placut si a indus clientilor sau viitorilor clienti o impresie cam proasta despre acest restaurant….

  7. Da, se observa si dupa comentarii ca am indus o impresie proasta. Mai exact unde? Ca am scris clar ca s-a schimbat in bine, il stiu de la lansare, nu vad unde e impresia proasta.

    Impresia mea este ca cititorii de bloguri sau articole culinare sunt obisnuite cu mvaaaai superb, extraordinar, mniam mniam, delicios, nemaivazut.

    Eu nu cred ca am facut o reclama negativa cu articolul, ca am si din astea, dar pe afterhours, o sa intreb patronii de la Templu ce parere au si iti zic. Iaca acum le dau mail. Nu de alta, dar nu as vrea sa imi ramana vreo eticheta de „exprimator neplacut”.

  8. templul soarelui – probabil cel mai bun restaurant chinezesc din bucuresti. Imi dau seama de ce fel de clienti sunt cei care au comentat mai devreme , si-mi pare rau de ei , dar padure fara uscaturi nu prea exista.Restaurantul din Vasile Lascar e chiar cel mai tare .Trec foarte des pe aici si pot zice ca mananc mai mult decat acasa. Ospatarii sunt super de treaba si te servesc destul de bine, atata timp cat si tu esti om si lasi macar 10% la nota. E verificata treaba, chiar te tin minte. In rest mancarea e ok ,mai ales ca poti schimba anumite ingrediente care nu-ti plac. Localul arata cam „de cartier” ,am vazut oameni intrand imbracati in trening, deci daca ai pretentii pentru intalniri de afaceri mai bine alegi alt restaurant, dar daca vrei doar sa mananci e ok. Sistemul de ventilatie e existent doar intr-un salon (cel din stanga), in rest,aerisirea e asigurata de hota de la bucatarie si usa de la intrare :))(iarna se face curent ,trebuind sa pui ceva pe tine).Daca nimeresti intr-o zii aglomerata , se asteapta ceva mai mult la mancare si parca nu are acelasi gust (facuta la repezeala),numai daca nu esti cumva un cunoscut al ospatarilor ca fiind cu dare de mana, esti tratat altfel. In concluzie ai parte de ceea ce oferi. Bucatarii sunt chinezi si sunt de treaba (din spusele ospatarilor).Recomandarea mea e tura lui „BEN”, e cel mai vechi si mai meserias dintre toti, dar nici celalalt nu e de lepadat. La ospatari alegerea mea ar fii:1 Ionut , 2 Emil, 3 Bogdan. Ionut e mai activ si mai glumet, Emil e mai serios, Bogdan e o copie stearsa a lui Ionut. Deci , in concluzie , daca vii cu capsa pusa intr-un restaurant , indiferent de restaurant , nu te astepta ca un ospatar sa faca pe psihologul.

  9. N-am inteles de ce iti pare rau, sigur ai citit? Eu nu am vazut comentarii negative.

    De cand cu moda cartilor ascultate imi dau seama ca din ce in ce mai multa lume citeste greu sau intelege precar, altfel nu imi explic.

  10. Pingback: Favorite prin localuri « Aphextwinz's Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s