Supa aromata de dovleac copt

Pana la reteta de care vom discuta foarte serios azi, doua chestiuni, ca am zis, conform crizei, ucidem resturile.

Adicatalea amaratul ala de somon (si mi-a mai ramas) il transformai intr-un soi de aperitiv. Am turtit cu o sticla o felie de paine, am pus unt si ceapa verde, am rulat strans in folie si am lasat la congelator.

Dupa foarte putin timp poate fi taiata asa:

Parerea mea: e foarte simpla chestiunea si, chiar cu diverse adaptari de umplutura, e nemaipomenita in cazul bufetelor sau musafirilor neasteptati.

Pe seara facui o mamaliga. Cu branza, ou si carnatz, ce vreau sa va spun e ca daca va trazneste prin cap sa o fierbeti in lapte, aveti de pierdut vremea pe langa ea. Pe langa mamaliga, deh. Ca se lipeste de nu se vede. A mers.

Si sa trecem la reteta de baza, supa aromata de dovleac copt.

In afara de tomnaticul care statea prin biblioteca, pazind tantos niste Hesse, Miller, proza umoristica romana si ceva Toparceanu, ne mai trebuie si morcovi, ceapa, telina (musai telina) si ardei.

Am pus ludaia la copt in tava si am umplut cavitatile alea desamburate (cuvant nou, da?) cu apa. Pentru ca era cam batrana dracia si m-am gandit ca se mai inmoaie de la aburii lasati din cescutele proprii.

Am copt pana s-a inmuiat nebunatica de ludaie, data viitoare poate o si caramelizez, cine stie.

Am ales sa condimentez cu anason stelat, cardamom, menta si fulgi de ardei iute. Cat de iute? Cat vreti, dar macar de o piscatura merge.

Am pus in oala cu presiune legumele, condimentele adunate in chestiunea aia pentru ceai si dovleacul scos din coaja.

La final doar scoatem cutiuta cu condimente si mixam cu putin unt. Daca aveti si flori de salcam sa presarati, o sa fie un melanj demn de stele din alea pe care se bat marii bucatari, Dunlop, Unirea, Montana, cum le zice …

Sigur ca ii puteti pune si crutoane, ca nu va tine nimeni, eu am degustat-o, gustat-o si infulecat-o ca atare. Pentru ca merit.

Am postat reteta care are o cromatica suficient de calda pentru luma mai in acordurile unei melodii care, chit ca e preluare, imi place (desi pe meli melo ala l-as cam trimite la munca, dar la piesa asta si cu piesa aia langa el, merge).

hard roc aleluia