Tapas Salajeanique

Tot timpul imi amintesc cu drag si dor de restaurantelul mititel, Tapas Gastronomique2 al celor doi tineri bucatari, deschis in Valencia, are o scurta povestioata, ca nu pot sa ii spun cronica, pe undeva pe blog, gasiti voi sper.

Si pentru ca aveam tot felul de gingiumingiu prin frigider, cate putin din aia si din ailalta, am decis sa fac un tapas de salajean (cu teama in suflet, ca articolul de ieri cu fasolea scazuta a disparut de pe net parca l-a mancat bau-bau).

Bineinteles, adaptari personale si impersonale, chestiuni simple, cum ar veni, mancare din mai nimic plus ce se mai gaseste prin racitori si prin camara.

Asadat am zis ca tapas fara tortilla nu se poate si m-am apucat sa fac tortilla. Liliputana, intr-un vas mic, ea mica, am facut si cartofii mici, adica i-am dat pe razatoare si, in amestec cu ceapa si sare i-am tras in unt amestecat cu ulei. Ca sa pastrez ideea unui veritabil fusion (ah ce nu imi place cuvantul asta) valencia – salajean am calit cartofii si ceapa in unt si ulei pe care scrie clar, ca e de oliva virgin extra, din consecha propria si ca e production limitada.

Daca faceti ca mine, cu cartofii rasi, sa stiti ca trebuie amestecat des si la foc mediu, altfel iese o placinta de cartoafe ca nu mai are oul pe unde sa se introbage printre scobitorile alea, daca se prajesc prea tare.

E, dupa ce s-au calit le-am pus (de fapt i-am pus ca era un singur cartof) in cap un ou batut cu interes si cu nitel praf de ardei prea iute.

Dupa ce s-a copt pe o parte am intors-o cu ajutorul unei farfurii si am mai lasat-o si da, in sfarsit mi-a iesit si mie o tortill(utza) de grosimea celor vazute pe net.

Desigur, de dimensiuni reduse, ca nu am de hranit o armata de bautori de bere ca la cafenea, dovada e sustinuta de deja celebra unitate de masura:

Cat timp s-a facut tortilla am facut si eu gingiumingiu cu ce mai aveam prin frigider, mai ales ca somonul ala de l-am gasit la reducere se cere dat pe esofag in vale odata desfacut si, fiind criza, il mananc cu miligramul.

Asadar avem in ordinea numerol de pe tricou: ham and mayo, cum zice orice roman tartinei cu sunca si maioneza, fasole caftita cu tahin, salata rusului cu o fasiuta mica de somon (mai am pentru o gramada de tapasuri inca o felie sau doua de somon, in ritmul asta imi ajunge pana luna viitoare, la salariu), branza imputita cu alunele alea braziliene care v-am zis (sau nu?) ca sunt in oferta buna la Billa sub marca Clever.

Cam asa a aratat in final.

Si o sectiune 8989, fierbinte, prin tortillutza.

La finalul episodului 1 din Tapas Salajeanique, mentionez ca nu, nu am dat bani pe ceapa ciorii ca sa decorez ramasitele de mai sus, am ceapaciorit eu niste fire de ceapa verde, neaosa, de la piata.

Pentru episodul doi este necesar putin efort in a imbina utilul cu placutul, adica trebuie facuta o vizita in Bd. Lacul Tei unde, la Domino, langa sibieni au deschis si niste baimareni. Si au afumaturi, vorba aia, d’alea.

Am luat o bucata de carnatz si una de coasta afumata plus niste paini jumulite de participantii la iesirea de ieri. Painile sunt de la o brutarie tot de acolo, una cu ceapa, una cu branza.

Coasta am lasat-o la congelator pentru un uz ulterior (pam pam) dar am facut si o gustarica, pardon, tapas, ca e trandy. Intai si intai zsiros kenyer! Adicatalea pe o felie prajita am uns untura din borcanul de carne la garnitza, am presarat boia si am pus si niste ceapa. Rosie, ca cica asa se pune. Si cu carnatul de rigoare, fript nitel, bun bai, bainmarenii aia stiu sa faca o afumatura ca lumea.

Pita nu am uns-o si cu usturoi ca avea untura iz bun de asa ceva, avand in ea si carne dar si carnati si chiar putin usturoi, ca asa o facui. Asa ca ultima poza din seria doi de Tapas Salajeanique o dedic Shionei.

Inchei periplul prin mizilicuri si gingiumingiu atat cu hard roc aleluia cat si cu speranta ca nu imi va disparea si aceasta postare, ca cea din 7 mai (bai wordpreshilor, ia vedeti). Asa ca pun si melodia in ton, sa goneasca stafiile sau ce baubaul meu imi jongla zilele trecute cu fasolile.

3 gânduri despre &8222;Tapas Salajeanique&8221;

  1. am observat ca a aparut fasolea intretimp,aia de care ziceam io ca nu e si tu nu-s ce ziceai.
    tapas aia arata de senzatie.jamais coucher avec.faceam io ceva pe vremuri apuse,da cu cartofi prajiti.am sa cercetez si ce e cu tapas asta.bucataria spaniola nu mi-e prea aproape.da’paella imi place.ma nelinistesti ca lipseste supa,ciorba.

  2. am uitat sa te intreb cat sunt carnatii baimarenilor de la domino ?si daca sunt buni.cred ca stii ca io originez din baia mare ,asa ca sunt foarte pretentioasa la carnati.

  3. in jur de 20 de lei kila de carnatz. stiu ca e cam scump da’ mai bine putin si bun.

    e, nu sunt tapas specifice spaniole si tortilla e imitatie, s-a vrut mai mult o gluma la folosirea cuvantului, in loc de aperitive ca citeam intr-o revista de renume care da sfaturi pt un meniu pe o saptamana ceva gen „tapas grecesti” (sau arabesti sau panamea).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s