Tapas Salajeanique

Tot timpul imi amintesc cu drag si dor de restaurantelul mititel, Tapas Gastronomique2 al celor doi tineri bucatari, deschis in Valencia, are o scurta povestioata, ca nu pot sa ii spun cronica, pe undeva pe blog, gasiti voi sper.

Si pentru ca aveam tot felul de gingiumingiu prin frigider, cate putin din aia si din ailalta, am decis sa fac un tapas de salajean (cu teama in suflet, ca articolul de ieri cu fasolea scazuta a disparut de pe net parca l-a mancat bau-bau).

Bineinteles, adaptari personale si impersonale, chestiuni simple, cum ar veni, mancare din mai nimic plus ce se mai gaseste prin racitori si prin camara.

Asadat am zis ca tapas fara tortilla nu se poate si m-am apucat sa fac tortilla. Liliputana, intr-un vas mic, ea mica, am facut si cartofii mici, adica i-am dat pe razatoare si, in amestec cu ceapa si sare i-am tras in unt amestecat cu ulei. Ca sa pastrez ideea unui veritabil fusion (ah ce nu imi place cuvantul asta) valencia – salajean am calit cartofii si ceapa in unt si ulei pe care scrie clar, ca e de oliva virgin extra, din consecha propria si ca e production limitada.

Daca faceti ca mine, cu cartofii rasi, sa stiti ca trebuie amestecat des si la foc mediu, altfel iese o placinta de cartoafe ca nu mai are oul pe unde sa se introbage printre scobitorile alea, daca se prajesc prea tare.

E, dupa ce s-au calit le-am pus (de fapt i-am pus ca era un singur cartof) in cap un ou batut cu interes si cu nitel praf de ardei prea iute.

Dupa ce s-a copt pe o parte am intors-o cu ajutorul unei farfurii si am mai lasat-o si da, in sfarsit mi-a iesit si mie o tortill(utza) de grosimea celor vazute pe net.

Desigur, de dimensiuni reduse, ca nu am de hranit o armata de bautori de bere ca la cafenea, dovada e sustinuta de deja celebra unitate de masura:

Cat timp s-a facut tortilla am facut si eu gingiumingiu cu ce mai aveam prin frigider, mai ales ca somonul ala de l-am gasit la reducere se cere dat pe esofag in vale odata desfacut si, fiind criza, il mananc cu miligramul.

Asadar avem in ordinea numerol de pe tricou: ham and mayo, cum zice orice roman tartinei cu sunca si maioneza, fasole caftita cu tahin, salata rusului cu o fasiuta mica de somon (mai am pentru o gramada de tapasuri inca o felie sau doua de somon, in ritmul asta imi ajunge pana luna viitoare, la salariu), branza imputita cu alunele alea braziliene care v-am zis (sau nu?) ca sunt in oferta buna la Billa sub marca Clever.

Cam asa a aratat in final.

Si o sectiune 8989, fierbinte, prin tortillutza.

La finalul episodului 1 din Tapas Salajeanique, mentionez ca nu, nu am dat bani pe ceapa ciorii ca sa decorez ramasitele de mai sus, am ceapaciorit eu niste fire de ceapa verde, neaosa, de la piata.

Pentru episodul doi este necesar putin efort in a imbina utilul cu placutul, adica trebuie facuta o vizita in Bd. Lacul Tei unde, la Domino, langa sibieni au deschis si niste baimareni. Si au afumaturi, vorba aia, d’alea.

Am luat o bucata de carnatz si una de coasta afumata plus niste paini jumulite de participantii la iesirea de ieri. Painile sunt de la o brutarie tot de acolo, una cu ceapa, una cu branza.

Coasta am lasat-o la congelator pentru un uz ulterior (pam pam) dar am facut si o gustarica, pardon, tapas, ca e trandy. Intai si intai zsiros kenyer! Adicatalea pe o felie prajita am uns untura din borcanul de carne la garnitza, am presarat boia si am pus si niste ceapa. Rosie, ca cica asa se pune. Si cu carnatul de rigoare, fript nitel, bun bai, bainmarenii aia stiu sa faca o afumatura ca lumea.

Pita nu am uns-o si cu usturoi ca avea untura iz bun de asa ceva, avand in ea si carne dar si carnati si chiar putin usturoi, ca asa o facui. Asa ca ultima poza din seria doi de Tapas Salajeanique o dedic Shionei.

Inchei periplul prin mizilicuri si gingiumingiu atat cu hard roc aleluia cat si cu speranta ca nu imi va disparea si aceasta postare, ca cea din 7 mai (bai wordpreshilor, ia vedeti). Asa ca pun si melodia in ton, sa goneasca stafiile sau ce baubaul meu imi jongla zilele trecute cu fasolile.

Fasole scazuta

Am vazut recent pe un blog, nu mai stiu pe care, o iahnie din aia scazuta, ca la cazan, mi-a venit un chef de nu se poate. Asa ca am comis o fasole scazuta (inca nu e lux, 5 lei kilu; de pestrita, foarte buna, nevantoasa, fierbe repede si bine).

Intai am inmuiat fasolea, apoi am fiert-o scurt in cam 4-5 ape, pe care le-am (nu, nu baut) schimbat. Pe langa am mai folosit ceapa, niste ardei, morcov, telina, ciolan afumat (de la congelator) si rosii din conserva, puneti de care vreti.

Am fiert intai totul la oala cu presiune, pentru ca fasolea are prostul obicei de a avea parerea ca e bine sa aiba tendinta de a se lipi (ati inteles, da?), am pus pe fundul oalei carnea si legumele.

Am adaugat fasolea, apa, cimbrisor, tarhon, ardei iute, sare, piper.

Dupa trei sferturi de ora de fiert la oala sub presiune am transferat in cratita batraneasca, aia de fonta, asa se prezenta la inaintare:

Am adaugat rosii zdrobite de altii (am renuntat sa folosesc conserva ca mi-a ramas si de o fasole batuta).

Si am dat la cuptor sa scada. Pai cam cat am avut chef, daca vedeti linia, atata a fost initial si atata a ramas. Puteti face cum vreti.

Este exact gustul de fasole la cazan. Mi-a iesit nitel sarata fata de cum mancam noi, nu imi dau seama de ce. Oricum, langa un castravete murat e excelenta. Nu uitati sa il scoateti pe piri-piri din vas, ca sa nu aiba careva surprize. Ca e belea ardeiul ala, unul singur a iutit toata oala. Dezavantaj eu la treaba asta e ca am folosit trei oale: aia cu presiune, aia de fonta si aia de inox in care am mutat-o sa o pun la frigider. Asa e in sporturile astea extreme cand urmaresti un gust anume, dar merita.

Si pentru ca mi-a ramas ceva fasole am facut si o „zbatuta” in care am adaugat tahin. Asadar am folosit: fasole, tahin, usturoi, ulei, ceapa si rosii pentru pus pe deasupra.

Ceapa o tai mare, o inabus cu nitica sare la foc mic si cand da semne ca vrea sa se rumeneasca ii pun si nitel zahar.

De data asta mi-a iesit mai multa ceapa prajita ca de obicei, motiv de bucurie, ca toti o curata pe aia intai de pe fasole 😀

hard roc aleluia si piesa de azi (nu stiu de ce pana la minutul 1.24 sunt niste pomi filmati, ascultati dupa, daca e)