Scoici gratinate

Am mancat unele excelente la restaurantul Faberge, in Brasov si am incercat sa le fac din memorie, au iesit aproape identice, cantitatea de compozitie de pe scoici a fost mai mare la mine, am pus mai putin unt si au fost mai lejere.

Scoicile le-am luat vrac de la Real (fara egal) si sunt exceptionale, am luat cateva de proba si o sa mai iau.

In afara de scoici am mai amestecat unt topit, mujdei (aveam putin ramas, cu smantana), parmezan, sare, piper, patrunjel (uscat) si pesmet.

Am amestecat cele de mai sus pana s-a facut o compozitie nisipoasa si am presarat peste scoici.

Am mai pus si cativa fulgi de unt pe deasupra si am lasat sa se gratineze.

Nu le mai trebuie decat niste paine prajita si, eventual, putina lamaie. Exceptionale.

Daca e cu scoici, hard roc aleluia si o melodie vesela, in ton cu gateala.

Ciorba de oase de porc

Am zeama de varza. In sensul ca posed inca. Imi place la nebunie ciorba de oase cu zeama de varza. Oasele s-au dovedit carnoase (coaste, erau bune si de gratar) si ieftine. Am mai folosit si legume normale de ciorba si, bonus, niste valeriana. Pentru ca imi place salata in ciorba si valeriana era in plus in zona. Si a mers.

Nu am inabusit nimic, am fiert oasele cu o ceapa, am pus legumele taiate dupa chef (cu tot cu una bucata deget inelar din dotare). Si cand toate au fost fierte am pus in ordine: targon (din otet), zeama de varza, optionala valeriana.

De fapt valeriana am pus-o inainte de final, odata cu leusteanul si improscand in zare, ca tineam o mana in sus sa se inchida buba. Dovada dezastrului:

Iaca pozele de final tot cu blitul tarziu in noapte, cu smantana si fara.

Dar pentru ca s-a certu un „tris” dimineata, am avut ocazia sa pozez strelicii dedicati domnului Puiu.

hard roc aleluia si melodia dedicata aceluias, ca merge cu strelicii 😀

Tocana? Ghiveci? Habar nu am, dar e cu „chutney” de masline

Mi-am calcat pe buzunar si am luat o vanata si cativa ardei grasi. Import Turcia. Restul aveam prin poiata.

Asadar am pus in dracia asta vinetele (curatate si lasate la scurs cu sare), dovlecel, ardei gras, kapia si iute (ala iute a fost al naibi de iute, daca faceam productie industriala exportam in Tailanda), ceapa si usturoi, ambele verzi. Si ceva rosii tocate, pasate, cum va place.

Sosul pe care l-am primit de la Stella e cel din imagine, contine ce se vede (eu initial am vrut sa pun mere la dracia executata, dar mi-am amintit de borcanelul minune).

Intai am inabusit ceapa, usturoiul si ardeii. Cu nitica sare.

Am adaugat vanata, scursa si stearsa si dovlecelul. Taiate. Marunt.

Cand s-au inmuiat am adaugat si rosiile si am lasat din nou sa scada.

Spre final am pus si sosul de masline (chutney) si ceva piper (pai da, ca fix aia mai trebuia la cat de iute s-a dovedit a fi ardeiul).

Si dupa ce au mai stat putin impreuna, cat sa iasa uleiul de masline ala presat la rece la suprafata, bolborosind lent, pe foc foarte mic, gata. Iata productia la hectar cu pozele de rigoare, arse tarziu in noapte.

E exceptionala. hard roc aleluia pt site-ul wordpress, daca si la urmatoarele doua postari amarate imi ia tot cate o ora de poza, ce pot sa le doresc, numai bine.

Hai cu piesa.

Pui cu sos de rodie

Ma doare capul de cat am umblat pe alte bloguri culinare care, bineinteles, cu exceptii, sunt numai pline de megafite, nu se mai mananca nimic in Romania fara creveti si calmari (da, in DEX inca scrie calmari, nu calamari), nu se mai vorbeste decat jumatate engleza, jumatate romana. Mi-am amintit de Baiesu si „Tara lui Papura Voda”.

Imi fac mea „pulpa” si pun niste retete cu chestiuni ratacite prin batatura. Incercasem vita cu sos de rodie, am zis sa vad si cum e cu puiu’ (nu, nu domnul puiu). Mai aveam jumatate de sticluta de sos de rodii si piept de pui alergat (ala de la Ave, stiti voi).

Asadar am procedat ca si la vita, nu e mare inginerie, am inabusit putin ceapa in ulei de masline, am adaugat pieptul de pui taiat fasii. Si, trebuie sa mentionez, spalat, am vazut multe fotografii in care ajunge carnea din caserola in oala, cu riscul de a suna ciudat, e de preferat sa o spalati daca nu vreti accidental sa intalniti „flocu’ macelarului”.

Pieptul de pui se caleste scurt, cat sa isi schimbe culoarea, ca sa nu devina fad. Am adaugat si ceva fulgi de ardei iute, apoi sosul de rodii si putin amidon.

Dupa ce s-au cunoscut suficient, cat sa se lege sosul, totul e gata. Oricat m-am gandit, alta garnitura mai potrivita decat un orez neutru nu am gasit. Sosul este foarte puternic aromat, dulce-acrisor, usor picant de la ardei, nu ii mai trebuie nimic.

hard roc aleluia

Si melodia.