Pe un picior de plai

Cum ar veni am ramas in pana de felul unu si doi, am zis ca vad eu cum o scot la capat, stai sa ma duc intai prin magazin, afara ploaie, nasol, ma dusei la Auchan ca au parcare din aia jmekera, sub pamant. Zic sa imi iau niste mausuri d’alea de le infigi in calculator si faci click pe link (vorba romanului).

Iau eu si USB si ne-USB zic hai sa vaz ce mai e in zona, poate prind vreo ciosvarta de miel sa am de paste.

Bai manca-si-ar de sub unghii Abramovici, niste preturi de imi sari caciula (si nu port caciula). 27 de lei kila de miel. Bai da asa, nu cu valtrap, nu cu aur pe el, niet, mort de-a binelea. Ma mai sucii, zic o avea pui, curcani la oferta, pacalesc lumea ca e miel. Ciuciu, totul scump si aglomerat de ziceai ca se da gratis.

Imi luai „mausele” la spinare plus mai nimic de pe acolo, venii acasa si ma hotarai. Pai ce face romanul cand nu are bani sau chef sa dea jepcarilor? Scotoceste prin congelator, camara, face drege.

Ieri de exemplu aveam niste carnaciori de la masa din finele saptamanii si niste orez. Si le combinai (mi-a venit ideea de la o reteta de pilaf de oaie). Si bine am facut. Muraturile is primite pomana, ca eu nu am pus.

Bun, asta a fost ieri, azi ce sa fac. Imi facui curaj cu o suta de vodka, am ajuns acasa, mi-am scuipat in palme (am scuipat si in dusmani dar numai in gand), am rascolit si am ales meniul zilei.

Felul unu: ciorba de afumaturi cu varza si cartofi.

Pai da, ca unii cica is bune cu varza, unii ca is bune cu cartofi, asa ca am impacat si tuberculul si crucifera.
Afumaturile is din alea bune, am primit de la nasi-miu o coasta frumoasa luata de la cei din Baia Mare si aveam si un carnatz de la (nu, nu baia mica) sibieni.

Spalate, curate, cu grija taiate le-am pus la fiert. In apa. Rece. Am tocat legumele de le vedeti la care am adaugat si frunze de ridichi, trufandale neica. Am vanat si niste strlici, don Puiu, poftiti.

Am dezosat carnea fiarta, sa fac economie in oala, ca nu e cazan, e un fel de garsoniera pe langa o vila, am pus totul la un loc sa se imprieteneasca, spre final am adaugat zeama de varza, pasta de rosii, leustean uscat si tarhon din otet.

Am degustat, am concluzionat: nu am pus sare si ardei iute. Drept care am actionat in consecinta, ia:

O portie mica am dres-o sa vad ce zice si a zis ca sa o iau la calculator sa va spun urmatoarele: cartof + varza + afumatura + smantana = mare dragoste mare.

Cat se fierbea dracia de mai sus am continuat scotocitul, am adunat ce mai era pe colo si dincolo si am facut felul doi: chiftele marinate.

Amu chiftele le faceti cum vreti si stiti, eu aveam gata facute si congelate, daca nu stiti, dati o cautare pe gogu (vedeti ca daca dati azi e si ziua lui Kurosawa).

Sosul l-am alcatuit asa: am inabusit nitica ceapa in ulei de masline, am stins cu vin alb. Am adaugat apa, trei ardei iuti si uscati precum moacele unor artiste cand se trezesc nedate cu crema, piper, foi de dafin. Cand ceapa a fost pe treaba ei am pus cateva masline, pentru aroma, pasta de rosii, am mai fiert nitel si am adaugat chiftelele.

Si gata nene, sus opinca, ce atata cheltuiala, dupa ce ca e criza mai dau si banii pe mancare?

Cum scotoceam balconul dadui peste o gulie uitata de careva pe o jardiniera, creste a dracu’ zici ca e vrejul ala de fasole din poveste, o las sa vad cum ajunge la majorat, mai ales ca a nimerit intre niste grau picat care a incoltit. Daca imi iese un copac de gulii printre spice de grau fac un tablou cu natura vie si pe urma le mananc.

Gata si pe ziua de azi, multumesc audientei care nu este sau este si am o dedicatie speciala pentru un mare domn care a inceput sa invete macao, rockerul somer adica, ia aline 🙂

hard roc aleluia