Tort de zahar ars cu nuca

L-am mai facut, reteta e pierduta de mine in negura culinarului (o puteti cauta, mie nu mi-a intors nimic cautarea), e simplu desi dureaza mult iar varianta cu nuca este buna rau. Am mai taiat din zahar in reteta, ca dulce-dulce, dar nici chiar asa.

Luati un caine fierbinte si asezati-va confortabil, ca mi-au iesit cam multe poze.

In episodul unu se aleg miejii de nuca. De ce? Pentru ca desi au nesimtirea sa ceara o caruta de bani pe ei, cei de la firma Orlando de la care nu mai iau in viata mea ii calca in picioare, ii lasa plini de coji si de mizerii. Asa ca punem un film si/sau o melodie si ne apucam sa alegem.

Urmeaza partea in care frigem usor miejii intr-o caldare antiaderenta, apoi ii zbuciumam cu un prosop sa ii scapam de coji.

Cu ce mai ramanem ajungem acasa si cantam cu totii „o molift frumos, o molift frumos”. De fapt zic doar asa, ca miejii i-am facut praf. Am dat si pe langa.

Cum ar spune iubitul meu prieten cunoscut ca Petrea sau, dupa unii, weed 13, topim cu iubire niste zahar (cinci linguri) cu ceva nuca (cata vrea amazoana voastra) si imbracam pe cat putem peretii vasului cu zmaglavaisul asta sexy.

Cat se raceste treaba de mai sus ne apucam de facut crema aia si am facut-o din cinci oua, patru linguri de zahar, un kil (litru daca vreti) de lapte si ceva esenta de vanilie.

Am zbatut oolele cu zaharul, am imprastiat nitel si pe pereti, cum ar veni, am marcat locul.

Am pus si laptele si aroma aia de vanilie colorata artificial si aromatizata sintetic, precum quik cola de pe vremuri (asa gusturi nu mai inventeaza nimeni, quick, zmeurata cu gust de tabla si brifcor).

A iesit bulburuceala asta:

Am pus bulburuceala peste zaharul ars, in baia lu nea-marin si la cuptor. Pana s-a inchegat.

Am mai dat un dinner dash si am revenit la ordinul de imprastiere. Adica am amestecat albusurile inspumate si galbenusurile (in numar de trei) cu faina (in numar de trei linguri), zahar (aceeasi masura), ulei (idem) si nuca (la oki).

Am pus impreuna ambele chestiuni, le-am mai dat la cap si le-am turnat apoi peste crema aia din cuptor.

Am mai copt pana a iesit scobitoarea cum trebuie. In blat am pus si esenta de rom, ca daca aveam rom si nu esenta lui insusi nu mai puneam nimic.

Am pus capac pe vas, am lasat sa se raceasca si pe urma am rasturnat in tajine ca merge asa ca diametru, sa se insiropeze blatul.

Si pe urma am trecut la impartit, asta dupa ce a stat o tura la frigider:

una tie

una mie (nu m-a ajutat azi noapte ca am licitat extrem de pagubos o levata)

si una lui neica ilie de dimineata asa sa mearga ce o merge

Si asa de incheiere sa vedeti de unde e hard rock hallelujah ala, ia: