Tom Yum N’am si supa de linte fara linte

Dupa episodul Brasov am dat-o in brigada legume diverse, aveam si chef de treburi mai exotice asa ca am impacat si capra si varza.

Pentru prima supa, tom yum n’am am folosit varza, praz, salata verde, ardei gras si iute, morcov si o andiva ratacita, pe care le-am calit cu lemon grass si lemon leaves (tot nu stiu cum le zice in romana), galangal si iutzica thai.

Am adaugat apa si spre final pasta din imagine (scuzati petele de pe eticheta, deja scosesem continutul), lapte de cocos si sos de stridie/peste.

A iesit atat de iute ca i-am pus pana la urma si niste taitei ca ne trozneau urechile la fiecare inghititura. Vina mea ca am pus si pasta de curry iute si ardeii aia nenorociti. Dar s-a mancat repede.

=====

Supa de linte fara linte a avut de fapt si putina linte, am folosit amestecul asta:

Reteta am luat-o dintr-o carte turceasca, de supa de linte zic. Asa ca am avut nevoie de ceapa, usturoi, ulei de masline, pasta de tomate si busuioc si menta.

Am calit ceapa si usturoiul si am adaugat grauntele spalate si inmuiate din timp, plus apa si am lasat la fiert.

Spre final am adaugat si pasta de tomate amestecata cu mirodeniile (am pus si iutzica de la turci ca ii sedea bine)

La servire fiecare cu blidul lui si cu lamaia aferenta, stoarsa direct in zeama.

Tare buna a fost. hard roc aleluia.

Ai lãv Brasov

Am fost intr-un sfarsit de saptamana de trandaveala si leneveala asa ca nu am sa va arat peisaje ca ne-am invartit numai prin centru si catva carciumi, in rest poker, beri, clasice.

Prima si ultima zi, superbe.

Ca sa nu ne mai inghesuim la rude am gasit o pensiune pe Castelului numarul 30, Casa Peter (nu are nici un insemn ca s-ar afla acolo) cu camere mari, impecabil de curate, simple si generoase ca spatiu, 95 de lei pe noapte (depinde cate zile inchiriezi, se negociaza). Noi ne-am simtit excelent desi la prima vedere curtea interioara de casa veche, saseasca, nu parea cine stie ce.

Primele fotografii sunt de la Pizza Roma (de langa Venezia), mereu mi-a placut cum se mananca, servirea, e putin inghesiut dar nu e o mare prooblema. Sigur ca un italian poate ar spune ca nu e mancarea ca la mamma lui acasa, dar eu m-am nascut in Romania si imi place. Tris di pasta, trei pizza (imense), beri, tarii, suc, cafea, in jur de un milion vechi.

Revelatia am avut-o in ziua urmatoare cand am fost la o carciuma pe care tot voiam sa o incerc (auzisem pareri contradictorii) si anume Bucatarasul vesel. E pe o straduta care se face din pietonala, e semn in mijlocul respectivei pietonale, imposibil sa nu gasiti (desi as prefera sa nu imi mai ia atata lume in serios precizarile, ca pe urma nu mai gasesc eu locuri 😀 ).

Localul simplu si cu bun gust amenajat, chelneritele atente fara a fi sacaitoare, toaleta impecabila, meniul bine garnisit. Portii chiar prea generoase pe alocuri pentru stomacul meu si totul foarte gustos si atent preparat.

Salata de vinete cu maioneza si cascaval pane in crusta crocanta si ciorbe de cartofi cu afumatura, smantana si tarhon la felul unu (am fost patru insi).

Carnati cu varza (exceptionala varza)

Snitel cu cartofi (cartofii prajiti nu stiu cum naiba da buni si la felul asta si la coaste).

Sarmale cu mamaliga, foarte bune.

Si felul asta pe care vi-l recomand macar la doua persoane, e imens: coaste la gratar cu cartofi, ceapa si sosuri. Coastele nu le-am dovedit toti patru dar cartofii s-au topit.

Cu beri, ape, sucuri, cafele, tarii (tuica fiarta buna de tot), a fost cam 160 de lei, mai mult decat rezonabil.

O sa revenim cu certitudine.

Ne-am intors cu trenurile care au avut intarzierea de rigoare ca se tot reabiliteaza liniile alea.

In gara …

Am luat micul dejun la locanta ce se numeste neinspirat „Pi piron”, cu 16 lei niste carnatz care nu stiu ce animal aveau la origine, fasole batuta, paine cu unt, cafele, beri, apa.

La grabnica revedere Brasov 🙂

Dupa asa dezmat acasa am dat-o pe regim cu macrou in folie, cartofi cu rozmarin si sos verde, sa vedem cat ne tine.

hard roc aleluia

Fish fingers de la Frosta

De mult voiam sa incerc treaba asta, am citit ambalajul, e file de peste intr-o crusta care nu are aparent nimic in neregula in compozitie, dar mereu mi se parea exagerat de scumpa. Fata de celelalte produse de gen. E mi-am luat inima in dinti, mi-a venit in cap sa fac un fel de fajitas cu bastoanele astea de peste si am achizitionat (peste 9 lei cutia, au din file de cod si de somon, eu am luat varianta A).

Am uitat sa fotografiez ce contine crusta, ca pestele e peste, dar era ok. Insa o treaba, nu faceti cum scrie pe ambalaj, sa prajiti in ulei bastonasele, se imbiba rau de tot, daca le puneti pe o folie la cuptor se fac impecabil.

Asadar am facut un sos din pasta de rosii, iutzica, piper, patrunjel si putin ulei de masline, am mai pregatit si ceva ardei gras si iute si niste salata.

Am pus pe lipie sosul, restul angaralelor si pestele …

… si gata.

Aseara am prajit in ulei destul de putin de curiozitate trei bucati, ca aveam o linte buna si ma gandeam ca merge si uitati ce tare s-au imbibat.

====

Si cateva prostioare, tramezzine pentru carnivori (cu philadelphia, sunca, omleta cu urda, cascaval si salata) …

… si pentru cei necajiti, tofu, pateu din ultimele rezerve de la Inedit-ul care a fost si cateva masline. C’asa e in tenis.

Si de inchieiere un test al unor beri Carlsberg pe care inca nu le-am testat, au alcool mai mult ca berea normala dar sunt foarte bune (aia cu elefantul are 7 si ceva la suta.

Fie postul cat de mare hard roc aleluia e mai tare 😀

Supa Guvi, partea a doua, cu cateva modificari neesentiale

Minunata reteta nu am macelarit-o, schimbarile sunt neesentiale si motivate.

Mai intai la sos, in afara de usturoi, cimbrisor, sare si ulei, am pus o lingurita de mustar ca sa se lege.

A iesit asa de bun incat era sa ramana la stadiul asta reteta.

Alta diferenta e ca am pus mai multe legume la copt, acoperite cu sos. Si aici era sa se manance asa si inainte si dupa coacere (periculoasa reteta). Am folosit: ardei gras, rosu si verde, ardei kapia si ardei iute, dovlecei, morcov, telina si ceapa.

Dupa ce am scurs din sos uleiul ramas si am lasat pasta de tomate sa se incalzeasca, apm pus apa in tavi, peste legume, sa se dizolve tot sosul de pe pereti (de aia nu am mai folosit folie ci vasele din poze).

Pe urma am mixat de voie si cu incredere.

Excelenta si calda …

… si rece de la frigider (seamana cu gaspacho).

To’arasa Guvi, la mai multe retete de-astea, sa ne traiesti.

===========

Pentru carnovori am facut ardei si dovlecei umpluti, nimic fantastic, carne tocata, orez, ceapa, morcov, gris condimente, insa sosul pe care l-am pus peste mi s-a parut excelent, adica: pasta de tomate diluata cu vin alb, apa si in plus mult (da’ mult) marar.

hard roc aleluia tuturor