Brasovul culinar, partea a doua

Buun, alaturi de Scottish Pub e o dracie care se cheama Casa Hirscher, auzisem de ea ba de bine, ba de rau, cum ne-am intalnit cu un prieten care o lauda am zis sa facem o incercare.

Nu pot sa spun ca e unul din cele mai nasoale locuri de incercat, mancarea e decenta, prezentarea de fitze. Dar cu cateva exceptii bucatarul mi s-a parut neinspirat (ah ce greu e sa ajungi la textura perfecta a carnii gatite exact cat trebuie) insa cel mai rau au dat chelnerii, niste moace plictisite ar fi de inteles, dar un serviciu mai lent nu cred ca am mai vazut vreodata, a durat enorm pana sa ne aduca listele, mancarea, de schimbat scrumiera nu mai zic, mai avea putin si dadea pe afara.

Localul cred ca atrage prin aspect, palmieri, cale, dragut dar cam putin pentru preturile cam mari.

Asadar s-a luat supa-crema d elegume (era mai mult de spanac, dar ok), un antipast d’ala mixtu’ din care lipseau cele promise in meniu, bucatele de pizza, ca sa nu mai spun ca la atata salam nu ne-a intrebat nimeni daca vrem o bucata de paine si chelnerii erau greu de prins, ravioli cu spanac si ricotta cam ciungosi, umplutura destul de insipida …

… la cele ce au urmat, sosurile, aranjamentele si garniturile au fost ok, carnea de porc cam tare, coq au vin bun, departe insa de reteta initiala, porcul afumat tot cam talpa si curios, la toate felurile era aceeasi garnitura de legume pai puse motz (bune, nu zic nu, dar nu cred ca la trei mancaruri diferite merge acelasi mot) si acelasi tip de choux cu salata infipta in varf.

Ma rog, a mers (nu a justificat preturile), oricum cel mai suparat a fost amicul ce ne zisese ca e misto acolo, la el a durat o ora sa ii aduca o inghetata, cred ca e complicat, pana au prins-o, jumulit-o, intarcat-o. Si mai era saracul si in pauza de masa.

Oricum eu pe la Hirscher greu de crezut sa mai dau, am dat o poala de bani pe niste mancaruri foarte frumoase asa la prima vedere, da’ nu ma incalzeste ca mi se prezinta totul in farfurii tip OZN ca doar nu le iau acasa. Poate pe banii altuia sa ma mai prinda pe acolo.

Asa ca seara am razbunat banii dati cu uleioasele gogsele de la fitzoshica, cate o bomboana din cele luate mai devreme, bere nemteasca si ciorba de burta primita de la dragurii nostri vecini.

Ultima zii a anului, la targ, am fost pentru porumb fiert si carnati albi cu mustar dulce si varza, sa ne simtim nemtzi, ce palaria lu’ Hector.

Aho aho, ura, poc poc, alcool, lume ca la balamuc in piata, bubuieli, pocnitori. 2010.

Apoi hai la patinuar sa vedem ce e acolo cu revelionul pe gheata, dar pe la unu se cam sparsese gasca, nu am putut sa nu remarc minunatele bude asezate chiar la intrare, haioasa sigla.

Asa ca am incheiat in poiata cu sampanie si ce mai aveam prin frigi plus un carnatz de la targ din vitel crud afumat. Gud asa.

Ziua urmatoare am ales o pizza si ceva carpaccio si caprese (fade rau rosiile de se gasesc acum) la Venezia care e langa Casa Roma si au cam aceleasi preparate ca au acelasi proprietar. In locatiile astea mereu se mananca bine, desi cica italian, chenerii tineri si draguti, locatia curatica, modesta, preturi decente.

Bineinteles ca ne-a mancat curiozitatea (si bine a facut) sa vedem ce mai au cei de la Faberge bun, in afara de Sauvignonul Blanc de Segarcea care stiam deja ca e minunat.

Totul a fost foarte bun, ciorba de perisoare, scoicile gratinate (ceva exceptional, greu dar bun), muschi de porc in piper, suculent, cum trebuie, sote picant de pui, la fel, bun.

Dar de departe cel mai tare mi-a placut ficatul (de rata cica) in sos cu pere. Un deliciu.

Afara a inceput dezmatul zapezii.

Am hranit porumbeii cu painea pe care o mai aveam, in drum spre … Faberge unde a urmat sa mergem cu prietenii care au spus ca era bun la Hirscher, sa le aratam noi lor 😀

Supa de curcan, nelipsite scoicile, calamari pane, muschi de vita „Oscar”, toate bune, muschiul putin prea bine facut pentru gustul meu dar nu l-am comandat eu 🙂

Ficatul de data asta a fost putin prea crud, ceva deserturi si un pastrav, vin, calm, liniste, tot ce trebuie.

Minusurile locantei pe care le-am descoperit: la baie chiuveta este foarte inalta si se deschide invers apa, m-am stropit de fiecare data. Bucataria trebuie sa fie undeva aproape de sala de mese si nu are o aerisire prea buna, cateodata miroase a mancare binisor.

Am gasit in inghetata o bucatica de plastic si in votca frimituri 😀 Cam atat, daca era totul perfect era ireal.

Finalul periplului nu putea sa aiba loc decat la Scotish, la un biliard si o bere ciudata. Am aflat astfel ca se va inchide si se muta la Bucuresti, le doresc succes.

Drumul catre casa (nu am facut eu poza, ca eram ocupata cu covrigu’).

Dupa atata dezmat am facut o supa din toate legumele posibile (praz, gulii, morcovi, albitura, telina, cartof, fasole, ceapa, ardei …)

Cu putin ulei de masline si o tenta de parmezan si in castronelele luate dintr-un magazin splendid de ceramice si nu numai de pe strada cu masini de langa piata sfatului, cu cea mai simpatica proprietara/vanzatoare si cu preturi decente.

Acestea fiind zise, un 2010 mai bun ca 2009 va doresc.

Un gând despre &8222;Brasovul culinar, partea a doua&8221;

  1. Pingback: Favorite prin localuri « Aphextwinz's Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s