Orez prajit

Intai am spalat bine si am pus la fiert o ceasca de orez cu sos de stridii (puteti pune de soia in loc, cam doua linguri). O parte orez la 2.5 parti de apa.

Am pregatit doua oua fierte si tocate, ceapa, ardei, morcov si tija de telina. In plus ulei de arahide si de susan.

Dupa ce orezul a absorbit apa (e de verificat in functie de soi in cat timp, ca sa ramana bobul intreg) l-am scurs si l-am clatit scurt cu apa rece.

Am calit legumele la foc iute in ulei de arahide.

Am adaugat orezul si le-am fript laolalta.

Cand toate au prezentat incredere (daca orezul e prea fiert iese un fel de budinca) am pus ouale, ceva iutzica sau ce mai vreti, dupa chef, merge si un praf de curry. Si Am „lacuit” cu ulei de susan.

Daca tineti post puteti renunta la oua, e bun oricum, asadar au iesit doua castronele.

Cu toate ca pozele de final sunt jalnice, a fost foarte bun, hard roc aleluia.

Lipie, paine si clatite

Unii o sa se intrebe ce m-a apucat, pai nimic deosebit, a fost o succesiune de intamplari si asa au rasarit chestiile astea. Nici mai bune, nici mai rele ca altele. De exemplu seara am vrut sa ucidem un borcan de zacusca. Ia paine de unde nu-i, drojdie canci si zic lasa mai ca fac o lipie, ce mare injinerie. Si facui asa: am amestecat faina cu apa si sare si am copt in tigaie.

A iesit crocanta, am pus si niste cascaval de oaie pe deasupra, buna, normala, o felie am lasat-o fierbinte sub un prosop si s-a inmuiat ca lumea.
Ca urmare am reusit sa ne mancam zacusca.

A doua zi, tot nameti, tot inghet, la noi pe strada nu dezapezeste nimeni asa ca am citit ce a zis Laura despre paine si am facut asa (am luat un cub de drojdie). Am pus faina in castron, drojdie, sare si zahar si cu un dejt am zis ca fac asa numita maia. Intre timp ma sfatuiam si cu Silvia, boon. Ce maia ca a cuprins laptele ala cu drojdia toata faina, fie, lasai io gogoloiul ala sa stea in pace, am uitat sa pun ulei si nici nu pot spune ca am executat operatiunea de framantare.

Cand a crescut chestia aia am uns-o cu ulei, daca tot nu apucasem sa pun in coca.

Cand era coapta imi paru ca suna cam a butuc asa. Deci mi-am amintit ca la fabrica de paine aia stropeau (nu stiu de ce) painile cu apa. Am stropit-o si eu si am lasat-o in cuptorul incalzit, cu focul stins.

Si dumneaei a devenit mai rezonabila, coaja cam crocanta, putin nesarata, dar omul a dat verdict: criminala. Asa ca o sa mai fac, mi-a luat cam cinci minute sa fac aluatul ala asa ca de ce nu.

Si ca sa fie patania finala completa, imi ramasese faina (trei zerouri) in vas, cum sa o arunc? Si un sfert de cub de drojdie. Asa ca am amestecat oua, faina, drojdia, sare, zahar, lapte si nitica bere si am copt clatite. Tot pentru ca mai aveam de sacrificat putina dulceata si de kiwi si de visine.

Le-am nins ca sa fie in ton cu vremea si avem asa:

– portia vecinei:

– portia de final de impartit intre noi trei:

– portia oficiala, pentru „omu'”.

Si uite asa n-am incalecat pe nici o sa da’ asta a fost povestea mea. hard rock aleluia.

Supa rece din lactate si risotto cu legume

Cum am mai spus, fac des un amestec de kefir, sana, lapte batut si iaurt, azi intr-o alta forma de prezentare, o imitatie de tarator. Se amesteca toate cu piper, sare, menta si cimbrisor si se lasa la rece. Dupa macar o ora se mananca treaba asta cu crutoane fierbinti.

Risotto cu legume

Se calesc in unt amestecat cu ulei, la foc mic, ceapa, morcov, ardei gras (kapia) si iute, se rade o rosie si se amesteca impreuna cu cimbrisor, oregano si piper.

Se pune la calit si orezul, se stinge cu pulpa de rosii.

Se adauga cate putin vin alb si supa (de curcan am pus eu, daca nu aveti merge si apa calda).

Cand orezul e gata (se pune zeama cate putin pana e absorbita si pana e gata orezul) se adauga un cub de unt, parmezan si basta, amestecam si stingem focul. Nu uitam de sare si piper.

E excelent usor racorit.

Hard rock aleluia ca orezu nu mai e.

Vine iarna, rau imi pare, ca la dezapezit se moare

Ca de obicei ne-au luat nametii pe nepregatite, asa ca m-am aprovizionat de pe langa batatura cu una – alta si am reusit sa salvez situatia, zic eu, bine.

Mazare cu pui

Clasic, nu? Ei bine, nu.

Am fiert pulpele am calit ceapa, am pus mazarea, suc de rosii si o lingura e „vegeta” (tocana de legume).

Totul in schema, mararul isi astepta randul cuminte cand am pus sare. Si sare a naibi ca am scapat juma’ de solnita in oala. Am crezut ca e totul compromis dar am apelat la babismele clasice.

Am curatat si pus in zeama doi cartofi taiati mare. A iesit geniala, cred ca de acum asa fac mazarea, cu marar si cartoafe. Am zis.

A urmat: supa semi-crema de albitura, curcan si galusti improvizate.

Si anume, am fiert o aripa de curcan, multa telina si radacina de patrunjel, ardei iute, ceapa, morcov. Si le-am pasat. Mai putin aripa si morcovul.

Pentru galusti am batut doua oua, o lingura cu varf de faina si aprozimativ trei linguri, maxim cinci, de gris, cu foarte putina sare si piper si un strop de ulei.

Am tras oala de pe foc, am plonjat galustile (cam mari ca nu aveam rabdare) si am lasat sa fiarba si ele cu bulbuci.

Foarte bune galustile asa, nu se imprastie deloc si, contrar pozei nereusite, sunt pufoase coz.

La final am mai pus verdeata si piper.

Daca nu mai tineti minte teroristii, reinserez o poza cu Mozzarella (exterior) si Napoleon (interior).

In rest, forta fie cu noi ca nametii sunt pe rol.

Asta e pe ziua de azi, hard roc aleluia.