Clatite cu gutui

Bun asa, daca tot am vorbit cu mos craciun la telefon (o asociatie pentru copiii bolnavi de cancer care au dus azi cadouri au angajat si un mos craciun ca viu, cu barba si pleata reala, ochi albastri, tare tipul), daca tot am adunat un molid de pe drumuri sa il fac brad, am zis sa miroasa si casa frumos, mai ales ca aveam si o gutuie in plus.

Asadar avem nevoie pentru inceput de gutuie, lamaie si ceva arome, berea nu e a mea, e la impresie.

Am calit gutuile cu putin zahar, esenta de vanilie si apa, pana s-au inmuiat a prietenie respectivele.

Am scos gutuile pe geam sa se raceasca, cam doua minute, daca le lasam trei mancam inghetata de gutui. Apoi le-am amestecat cu oua, faina, lapte si bere.

Le-am pus cu lingura intr- tigaie, desi antiaderenta, unsa cu nitel ulei, ca altfel parca nu imi miroase a clatite.

Cum urmaream prima transa sa observ evolutia, am zis ca bucatarul trebuie sa deguste si din ce e pe masa, dar in loc sa nimeresc halba am insfacat borcanul cu faina si pana sa realizez ce si cum aveam faina din molari pana in peretele din spatele meu.

Petrecerea continua, am intors mini-clatitele, am ales sa le mai subtiez.

Si le-am decorat si mancat ca atare cu ceva scortisoara si zahar pe ele.

Trecand peste episodul in care in loc sa pun apa minerala in jidvei ca sa fac spritz am pus suc de rosii (accidental) si in loc de apa am baut un gat de tzuikomicina (tot acidental), cand m-am intors sa prind ultima rasa de soare cu o poza cat de cat decenta, imi fusese devalizata zona creatiei.

Daca nu aveti vreme sau rabdare sa faceti mini-clatite, puteti sa le faceti cat tigaia, ca asa ii facui eu vecinei ca sa nu i se lungeasca urechile in asteptare, scuzati folia dar sunt „la pachet”.

Si cam asta a ramas dupa primul val. A mirosit superb in casa azi.

Finalul perfect dupa un mic dejun de antrenament de sarbatori.

La mai mare si hard roc aleluia.

Orez prajit

Intai am spalat bine si am pus la fiert o ceasca de orez cu sos de stridii (puteti pune de soia in loc, cam doua linguri). O parte orez la 2.5 parti de apa.

Am pregatit doua oua fierte si tocate, ceapa, ardei, morcov si tija de telina. In plus ulei de arahide si de susan.

Dupa ce orezul a absorbit apa (e de verificat in functie de soi in cat timp, ca sa ramana bobul intreg) l-am scurs si l-am clatit scurt cu apa rece.

Am calit legumele la foc iute in ulei de arahide.

Am adaugat orezul si le-am fript laolalta.

Cand toate au prezentat incredere (daca orezul e prea fiert iese un fel de budinca) am pus ouale, ceva iutzica sau ce mai vreti, dupa chef, merge si un praf de curry. Si Am „lacuit” cu ulei de susan.

Daca tineti post puteti renunta la oua, e bun oricum, asadar au iesit doua castronele.

Cu toate ca pozele de final sunt jalnice, a fost foarte bun, hard roc aleluia.

Lipie, paine si clatite

Unii o sa se intrebe ce m-a apucat, pai nimic deosebit, a fost o succesiune de intamplari si asa au rasarit chestiile astea. Nici mai bune, nici mai rele ca altele. De exemplu seara am vrut sa ucidem un borcan de zacusca. Ia paine de unde nu-i, drojdie canci si zic lasa mai ca fac o lipie, ce mare injinerie. Si facui asa: am amestecat faina cu apa si sare si am copt in tigaie.

A iesit crocanta, am pus si niste cascaval de oaie pe deasupra, buna, normala, o felie am lasat-o fierbinte sub un prosop si s-a inmuiat ca lumea.
Ca urmare am reusit sa ne mancam zacusca.

A doua zi, tot nameti, tot inghet, la noi pe strada nu dezapezeste nimeni asa ca am citit ce a zis Laura despre paine si am facut asa (am luat un cub de drojdie). Am pus faina in castron, drojdie, sare si zahar si cu un dejt am zis ca fac asa numita maia. Intre timp ma sfatuiam si cu Silvia, boon. Ce maia ca a cuprins laptele ala cu drojdia toata faina, fie, lasai io gogoloiul ala sa stea in pace, am uitat sa pun ulei si nici nu pot spune ca am executat operatiunea de framantare.

Cand a crescut chestia aia am uns-o cu ulei, daca tot nu apucasem sa pun in coca.

Cand era coapta imi paru ca suna cam a butuc asa. Deci mi-am amintit ca la fabrica de paine aia stropeau (nu stiu de ce) painile cu apa. Am stropit-o si eu si am lasat-o in cuptorul incalzit, cu focul stins.

Si dumneaei a devenit mai rezonabila, coaja cam crocanta, putin nesarata, dar omul a dat verdict: criminala. Asa ca o sa mai fac, mi-a luat cam cinci minute sa fac aluatul ala asa ca de ce nu.

Si ca sa fie patania finala completa, imi ramasese faina (trei zerouri) in vas, cum sa o arunc? Si un sfert de cub de drojdie. Asa ca am amestecat oua, faina, drojdia, sare, zahar, lapte si nitica bere si am copt clatite. Tot pentru ca mai aveam de sacrificat putina dulceata si de kiwi si de visine.

Le-am nins ca sa fie in ton cu vremea si avem asa:

– portia vecinei:

– portia de final de impartit intre noi trei:

– portia oficiala, pentru „omu'”.

Si uite asa n-am incalecat pe nici o sa da’ asta a fost povestea mea. hard rock aleluia.