Jumeri si carne la garnita

Garnita cu tz, sa n-avem vorbe.

Facui eu ce facui si toti ai casei cumparara diverse, cica „am pofta” si pe urma picara pe capul meu. Si ce era sa fac, le executai ca nu imi place sa arunc mancarea si in congelator nu incapeau.

Am intrebat in stanga, in dreapta, am aflat cum se face una sau alta si am facut asa:

– am pus la topit la foc extrem de mic si lent bucati de slanina taiate cum m-a dus freza;

– cand erau rumene nitel le trasei de pe foc, baui o tigara, fumai o bere, sa zic asa per total ca am asteptat cam 7-15 minute cu tigaia luata de pe foc. Dupa care am repus tigaia la foc iute, atent supravegheat, pana cand jumerile au inceput sa pocneasca, sa faca precum floricelele si sa se ridice deasupra unturii;

– cand s-au racit nitel, dupa ce s-au scurs in sita le-am mai pus si pe servetele si le-am sarat, eu iesit crocante.

Pi bune ca metoda e geniala, nenorocirea e ca le mananci ca pe seminte.

Facusem si niste fleici la cuptor, cu bere si usturoi, iaca-le racite.

Asa ca am pus si niste carne la borcan acoperita de untura care a iesit limpede ca lacrima (de la jumari zic) si alba ca zapada rece.

Rezultat: o punga de jumeri la congelator, un borcan de carne in untura, un borcan de carne si plescoi originali in untura. hard roc de-a binelea.

A, da, cineva a avut pofta de icre de stiuca (mie nu imi par de stiuca si cineva a dat si doua milioane doua sute pe kil, nu io, in nici un caz).

Le facui si pe alea, ce era sa fac, simple asa, numai cu ulei si ceapa.

Scuzati calitatea pozelor, cei care stiu cat e de londonistic e Bucurestiul zilele astea, ma inteleg.

Pentru cei care au avut rabdare sa citeasca (din nou), o floare de toamna le dedic aci.

Tocanita de ciuperci si ceva zeama

Iaca in timp ce incercam sa trag o zama de legume cu moare ma pomenii cu niste ciuperci pe cap.

Ce era sa fac, le-am executat.

Taiat nu prea marunt, calit cu ceva ceapa verde, sare, ardei gras si usuroi in faza initiala. Daca tot aveam ciorba pe foc am oparit rosiile pentru sos in aburi.

Am adaugat bere, foi de dafin proaspat uscate de altii care nu mi-au udat bine dafinul, piper si rosiile facute praf cu mixerul si am lasat sa fiarba.

E minunata cu marar si niste muraturi puse de specialisti (nu de mine, in nici un caz)

Si ca sa vedeti ca nu va mint va pun si ciorba, un esec reusit, am fiert legumele (de baza plus ceva cartoafe si zama de varza si suc de rosii). Bai sarataaaa, sarata moarea, te scula din bere de sarata si acra. Asa ca neavand de ales am mai fiert separat o aripa de curcan si am lungit-o. A iesit excelenta. Binenteles sau biensure sau cum se zice in reclame, coafura rezista, ca am dres-o cu leustean. Ia:

Dedicatie speciala, strelicii (pentru un anume domn care face niste muratuuuuuri 😀 )

Restaurant Balcic reloaded (sau cum ar veni, reincarcat)

Revin la o parere anterioara preponderent buna. Carciuma, daca isi mentine (sau mencine, vorba unui prieten) preturile, e ca lumea. Am nimerit langa o masa mare de „la multi ani” de data asta, temperatura acceptabila, chelnerita deosebit de amabila, mancarea vine la fel de incet si e la fel de proaspata (ce poate fi ne reincalzit, gen sarmale sau musaca, doh – erau niste comentarii aiurea pe undeva).

Am luat la rand niste rachiuri bulgaresti, toate au fost bune, de caise, pere, ceva pruna invechita.

Din nou ardeii umpluti cu branza, icre (sarate, tarama cred, mie mi-au placut), ceva ciorbe de burta (bune, aiate sanatos si cu o smantana foarte buna alaturi), musacale (servite cu iaurt), si diverse si nenumarate altele.

Nu mai pun link la site-ul localului, e cu cateva pagini in urma sau la istoric, categoria „localuri” sau pe guguletz.

Ce eram eu curioasa sa vad cum este din meniu, capul de miel. A venit deja aranjat cu tot ce ii trebuie, mi-a explicat doamna care ne servea ca nu il aduce intreg deoarece trebuie despicat cu barditza (iertati de tz-uri).

Avea bucati de carne de pe obraji, limba, creier si o zeama, gust foarte puternic de oaie, atenciones sensibililor la asa ceva. Bun cu muraturi (parerea mea).

Crasma e misto. Un mare minus la buda aia frumoasa si dotata e ca nu se schimba cosurile cu hartii, e pacat.
Si usoara intarziere la aducerea comenzilor, resul e ok.

Na ca era sa uit. Nici pestele nu mi-a placut, e de evitat data viitoare.

Hanul Berarilor

http://hanuberarilor.ro./

Fosta Casa Bucur si-a redeschis portile, meniul si preturile sunt la link, eu dau doar poze si impresii subiective. Am fost doisprezece.

Mi-au placut enorm decorurile (in linii mari halbele alea puse peste tot sunt haioase foc), buda ok, chelnerii buni. Putini per cap de vita furajata, deci comandati din timp berea. Nu am baut berea casei, doar Tuborg la metru, nu stiu cum e.

S-au consumat asa (din amintiri): niste shot-uri de tequila, supa de rosii, bere, supa-crema de legume, rom, ciorba de burta (buna dar cam rece), tigai picante (slabut preparatul), niste sticle de tequila, carne la garnita (mie mi s-a parut in regula, proprietarul farfuriei nu era incantat), sarmale si pastrama de oaie (bune), niste beri intarziate, seria a nu stiu cata, deserturi diverse – al casei, cu mere, crema caramel, bune.

Au mai fost una – alta, per total (imi pare rau ca nu pun si pozele cu invitatii, peroane spre publice de altfel, ca sa vedeti ce bine ne-am simtit) concluzia a fost asta: chelnerii super de treaba si intelegatori, preturile medii un pic spre mari, doamna cu mopul de treaba. In minus: eu as schimba pe alocuri retetele, ca sa nu zic bucatarul, as angaja un chelner-doi in plus.

Oricum e de revenit, nu pot da nota pentru ca am fost o masa atipica. Chelnerii „stie” saracii de ce.

Poze:

Sigur, s-au mai consumat si altele pe langa dar nu le-am retinut, oricum destul de multe sticle … pardon, farfurii. Nota la 11 – 12 persoane (ca unii au baut, pardon, mancat cat doi 😀 ) cam opt milioane si ceva, rezonabil. Pacat ca nu mai angajeaza chelneri de banii aia ca avand cadere am murit pe alocuri de sete.

Altfel, fara nota, de revenit.