Sardele

Nu ma pricep la ihtiologii dar am vazut niste sardele, cu gandul la anii de liceu si zilele din 311, cu ochii pe pretul remarcabil, am luat sa vad daca sunt bune. O fi sezon, nu o fi, cert e ca sunt exceptionale, mi-au readus in minte si hamsiile (nu tu sefu) de pe malul marii, excelente, daca dati vreo tura printr-o zona in care se gasesc, nu ezitati, au fost si foarte proaspete ce-i drept, cam noua lei kila.

Le-am facut simplu, date prin faina amestecata cu sare si patrunjel uscat dupa ce statusera cam o ora la frigider cu sare, tabasco si zeama de lamaie si fripte la foc mic, nimic de senzatie.

Iertati pozele dar stiti ca acum la ora 16 deja e bezna si sunt mai toate blituite zdravan.

Mancare pentru stomac, nu pentru inima si suflet

Nu as fi pus pozele astea, reteta nu pot spune ca e, e ceva ce imi alina toamna si primavara crizele lasate de un ulcer mai vechi si, din nefericire, des trebuie sa reiau porcaria asta de „reteta” ca mereu imi mananca altii regimul. Luati de va hliziti 🙂

Intr-o ulcica pun la fiert un morcov, un cartof, sare, verdeata (sau alte condimente care nu cauzeaza grav aciditatii).

Fie consum ca atare draciile astea cu ulei de masline si smantana sau iaurt.

Fie le pasez si le consum in modelul de mai jos, supa, tot cu ulei de masline.

Fie ii iinjur pe aia care imi consuma hrana de ulcer in timp ce eu astept cu rabdare si omez sa se raceasca. Si o iau de la capat, de cele mai multe ori de mai multe ori.

Aceasta magnifica reteta am pus-o special pentru amicul memet zis si animaloo ca stiu ca lui ii plac astea gen tnuva cu biscuiti sau paine cu gem si nu ma putui abtine :))

Inca o lectie practica in bucatarie

Pe bune ca nu sunt carcotasa da’ tipii astia care fac bani si se si lauda cat sunt de meseriasi nu sunt deloc blamati. De nimeni. Numarul din 12 noiembrie, paginile 38-39 au o reteta fabuloasa (si ma abtin sa trec peste celelalte cu niste porcarii trimise de diverse persoane, complet neverificate).

Reteta de care zic se cheama „Pane de aripi de pui umplute”. Suna bine daca cineva ar angaja si un cap limpede la redactie.

Se fac aripile in felul in care ne zice acolo (le indopam cu ciuperci, kaizer, ansoa, ce vrea mama lu vecina de la cinci). Le dau prin maglavais nu e bai.

Le pulverizez (tare, nu?).

Dupa care le servesc asa: pulpele (ha? nu erau breh aripi? anebunit lupu’) rumenite fain le servesc io pe ele, scuzati repetitia, cu sos de soia, checiap sau, dupa caz, cu piure de conopida sau cartofi sau alte legume fierte la alegere. Nu pun si niste vegeta? Sau ceva branza de burduf infasurata in cozi de maimuta californiana ratacita?

Mentionez (fara misto) ca reteta e la rubrica ABC Practic, adica unde invata o persoana, care habar nu are sa gateasca. Saracii aia care dau numai doi lei pe o revista, cred ca invata greu sa ia aripi, sa le impaneze (dragi practici in panamea, impanat nu e egal umplut, cititi ce vi se vinde sau angajati macar un bucatar, platiti mai putin secretara care nu o suje -cafeaua – sefului si poate aveti calitate). Poate. Si cand in final vine hari lu ploter si face din aripi pulpe nah. E ca in poanta aia, daca scrii asa urat si cu stanga si cu dreapta, incearca si cu picioarele.

O sa editez mai incolo si cu poza articolului. Reteta poarta si eticheta: „verificat in bucataria practic”. Pacat ca nu poarta si redactorii eticheta: „habar n-am”.

hard roc aleluia.