Revenind la reviste …

Mi-am tot promis sa nu mai arunc banii pe doua publicatii si sa raman „fidea” Bucatariei pentru Toti (cu toate ca are si ea niste bubite, dar macar sunt rezonabile, nimeni nu e perfect).

Deoarece a trebuit sa astept pe cineva la o cafea (canci, bere de fapt) am achizitionat publicatiile cu pricina ca sa imi clatesc ochiu’. Am clatit, in sensul ca per total nu a fost atat de rau ca pe vremuri, dar sunt niste lucruri de remarcat. De laudat, nu laud, ca se auto-pupa singure respectivele publicatii, deci nu au nevoie de mine.

Incep cu PIB (practic – nu se stie pentru cine – in bucatarie) si incerc sa o fac succint si punctual, fara sa ma leg strict de retetele prea dulci in general, pentru gustul meu:

– ca de obicei, dupa o groaza de retete cu multe calorii, inevitabile pagini cu retete sau medicamente de slabit;

– articolul despre ravasitul oilor, complet incorect, din moment ce se prezinta numai nume de oameni si pensiuni si nu adevarata imagine: hoti, toalete inadecvate si imposibile, in care excrementele ajung sa treaca de glezne, pentru aventurierii care nu se duc in cele doua tufe ramase pe platou, inghesuiala – daca nu stii teava aia pe care poti face echilibristica ca sa ajungi sa vezi pastrama (in conditiile in care nu posezi in dotare tocuri, ca sunt cazuri);

– cea mai draguta metoda de preparare participanta la concursul de retete din tinuturile romanesti este cea de „Friptura din Bucuresti”; pe scurt, iei un kil de carne, o tai, o pui pe gratar, o presari cu o lingurita de boia, 50 de grame (sa nu uitati sa cantariti) de sare si 50 de piper praf (praf, nu boabe, nu cumva sa gresiti aceasta complexa reteta) si o servesti calda (notati va rog) cu felii de paine (cine rupe painea e necivilizat); nu uitam ca se dau detalii despre preparat, e economic (ha?), simplu (e, nu ma’nebuni) si rapid (bine ca nu Steaua sau Dinamo); jenant;

– in rest multe retete destul de bune la concursul respectiv, unde habar nu am ce se castiga;

– ajung la un articol despre o doamna (nu ii retin numele) megalaudata, ca are nu stiu ce mari calitati ca persoana si ca bucatareasa (nu neg nimic pana nu citesc), inclusiv diplome de bucatareala si pensionareala (asta e un cuvant care vrea sa desemneze pe cineva care doreste sa se ocupe, cu acte in regula, de pensiuni), plus o colectie de obiecte de mare arta; nu imi sare in ochi decat fotografia de grup (nu discut aspecte fizice ale personajelor ca suna a barfa); splendida camera impodobita cu … aaaa … obiecte de arta (????!!!!!) are atarnata in tavan o lustra model roata de car cu mai multi boi (ca mine care dau banii pe asa reviste) si o minunata fata de masa abia despachetata, nici macar calcata, restul nu mai comentez, ca e sigur ca cei ce scriu nu pot face un articol impartial si corect dupa atatea … dar sa nu punem carul inaintea celor ce il trag;

continui sa citesc elogiile aduse gospodinei pe circa trei pagini, am inteles ca e ceva megafantastic si nemaivazut pe planeta sau in galaxie, ca are poza intr-o revista de nu mai stiu unde, tari exotice, relatii cu personaje plenipotentiare, asa ca ma uit si eu dupa retete, sa iau, sa notez, sa execut ceva care ma va scoate din anonimat, avem asa: salata, salata, salata, salata, salata, rulou, salata, rulou … diverse combinatii care mai de care mai interesante, nu pot sa neg, aranjate intr-o maniera de prezentare (memet iar m-am gandit la blogul de la tine care e si la mine acum, care da clasa muuultor „diplomate”) care i-ar reusi fara probleme unui orb sau unui ciung; trecem peste faptul ca retetele se fac numai cu pui, foi de placinta din comert, maioneza light a carei reteta nu este data (nu, nici macar aia de pe borcan) … si asa mai departe; ar fi ceva deosebit pentru o persoana care vede pentru prima oara un aliment, cu diplomele si nushce reviste din bora-bora … lasa-neeeeeeeeeee lasa-neeeeeeeee.

Incheiem aici pentru ca in rest revista e buna, daca nu ar fi atatia redactori (sau cum ii cheama pe aia de scriu la ziar) care isi fac treaba pe sprituri si pe boabe, ar fi si mai buna. Dar daca tot se vinde ce mai conteaza amanuntele.

Sa trecem la minunata „gudfud”. Retete ca lumea in general, de fitze, ca asta e targetu, dar nu am putut sa nu remarc o chestie misto rau de tot, am ras si eu si tot Bourbon Cafe-ul in care am citit-o cu glas tare, ia (pe scurt): avem o reteta denumita „Pranzul Plugarului”, adica nenea ala care da cu plugu’ pe aratura. Neimportanta reteta in sine, ceea ce contine e mai mult decat hilar, plugarul nostru are la pachet, printre altele, branza Cheddar, chutney, rosii cherry si daca prefera (plugarul) poate servi totul cu crackers.

Plugar nu ma facea mama, sa ma duc pe camp pocnind din bici pe langa (unii) boi sa servesc cherry cu chutney si crackers, sa-mi trag nervu’.

In rest nu comentez, ca nu am rabdare sa citesc toate flatulatiile, oricum, daca vreti sa tineti foamea la distanta cu o gustare la pachet, nu uitati de smoothie, custard si granola.

Pofta buna.