Cod si mujdei cu busuioc

Toamna, frig, soare cu dinti, mancare usoara. Asadar.

Culegem ultimele ramasite de busuioc de la geam (au mai ramas numai rosiile), punem la o mana de busiuoc un catel de usturoi, sare si un ardei deosebit de iute.

Adaugam apa minerala si mixam.

Slide1

Slide2

Rezultat final cu spume si fara:

Slide3

Codul (imi place mult codul ala de alaska de se gaseste congelat) dupa ce l-am dezghetat, dat cu sare si scurs bine, am vrut sa il prajesc dar eram in pasa de „hai sa mai stam la cafele” asa ca am pus intr-o tava ulei de orez, pesmet, codul sarat, stropit iara cu ulei, presarat cu pesmet si dat la cuptor la foc mare cam zece minute.

Slide4

Scos fierbinte l-am aruncat in mujdeiul descris mai sus.

Slide5

Dupa parerea mea e mult mai bun facut asa decat dat prin oaresceuri si fript in tigaie si ocupa deosebit de putina vreme, adica e timo de bere … pardon, cafea.

Detaliu cu strelici:

Slide6

Una bucata portie …

Slide7

… plus detaliu de mujdei simplu ca mi-a mai ramas si am congelat.

Slide8

Si in loc de larevepa rosioarele care se incapataneaza sa ramana pe pervaz si nu ma lasa sa scap de ele deloc. Si sunt multe si nu se coc.

Slide9

Slide10

Reclame

Chiftele vijelioase

Bai i-a apucat pe toti cu chiftelele, pe care aud, chiftele, s-a descis sezonul la chiftele bag sama (vorba lu’ Nea Marin). Dupa ce mancai aduse la pachetel unele de impinge tava m-am hotarat sa o dau in clasicisme. Cand m-am apucat de treaba deschid geamul („vila mea” din salajean nu e foarte luminata acilea la parter) sa cad pe jos, un vant neica sa rupa pomii nu alta, vijelie (si o tine de doua zile) asa un frig dupa caldura si al nici o jumatate de ora sa dea cu ciorile de peretii blocurilor care vor fi renovate si reabilitate dracu stie cand.

Slide1

Tres bon, cum zice neamtul, pentru reteta MEA (nu mai subliniez ca e unica si niiimeni nu mai face asa ceva, e a mea cu drepturi de autor mostenita din tata in glob) de obicei folosesc un kilogram de carne de la billa (e buna) adicatalea jumatate amestec, jumatate vita ca prea multa grasime ucide pitpalacu’.

Slide2

Pe care o amestec cu: patru oo de la gaina unui taran descoperit in jurul a ceea ce a mai ramas din Obor, marar (cui nu-i place oase roade), iutica si mult piper, sare, ceapa (una bucata zdravana) si usturoi (un catelus cam cat un caniche mic de il stiu eu).

Slide3

Dupa o amestecare in prealabilul ala de care se tot vorbeste se omogenizeaza cu pesmet. Eu prefer pesmet, dar puteti prefera si miez de paine sau dracu stie ce se mai prefera in ziua de azi in afara de site-urile porno pe care daca zici ca ai objpe ani si te lasa sa intri.

Slide4

Am inceput sa scot pe pervaz in furtuna una alta, sa fac pozele, nu va speriati de ambient si colocatari. Asadar am tavalit chifteaua de test (intotdeauna fac chifteaua de test) prin faina, am fript-o si am degustat-o in compania celorlalti membrii ai supravegherii atente a apartamentului.

Slide5

Slide6

Am procedat o perioada identic cu toata compozitia.

Slide7

Vaca s-a cam chircit la fript dar nu a fost deloc rea la gust, asta a mai ramas dupa degustari si portii diverse (va urma si marinata):

Slide8

De printzip s-a servit clasic, cu piure si muraturi si tare bun a fost, asta e poza de fitze.

Slide9

Ai de am trudit am mancat asa mai fara decoratiunile care incanta intai ochiul, ca era balamuc mare in zona, da’ va arat.

Slide10

No bon, chiftelele ramase in vasul „jena” (nt) de mai sus le-am imbaiat intr-o marinata facuta asa:

am inabusit in nitel ulei maslinos o ceapa mare si rosie, o mana de capere sarate de la Puglia via Geneva, plus un ardei iute care prisosea prin Phuket acum vreun an, plus ceva sare, piper, nemaizicand de acoperitul cu bietul riesling de jidvei pe care l-am sacrificat, cam un pa’arel. Cand ceapa s-a topit am pus niste pasta de rosii luata la superpret, ceva apa si cam doua lingurite de otet cu usturoi ca d’ala mai aveam.

Slide11

Slide12

Mai si cum daduse o raza de soare zic: hai sa trag una poza hartistica pe pervaz (care numai artistica nu a iesit) cand hatz! un gugujtiuc sa imi cada in chiftele.

Slide13

M-am prins ca e mic si hamesit si am tras o poza total neartistica, trebuie sa ma credeti pe cuvant ca sunt (inca mai sunt) bune.

Slide14

Gugulica insistent, vantul bate tare, ranile ma dor, ii dau paine, ma prind ca e prea mic si prea prost ca sa manance ca lumea …

Slide15

… il strig la sufragerie, ca intrase in bucatarie, bah gugu hai acilisha ca tzam maruntit franzela, bai vine ca un caine sa-mi trag nervu’, se chinuie sa mance, reuseste sa nu dea tot pe jos, ba imi baga si in casa frimituri pe care le recupereaza.

Slide16

Il astept si azi, sper sa nu fie atat de prost incat sa se duca pe jos dupa painea de ieri, ca l-au ars pisicile, desi cred ca peste noapte a mancat ariciu’ ce a mai fost.

Dar ca sa nu deturnez reteta, reiau ingredientele:

Chiftele: un kilogram de carne, marar, piper, iutzica, sare, patru oua mai mici, o ceapa mare, un catel mic de usturoi, pesmet sau miez de paine.

Marinata: o ceapa maricica, o mana de capere, sare, piper, foi de dafin, inabusite in vin alb si ulei de masline, totul subtiat cu apa (sau supa, daca aveti, daca nu, nu e cazul, da’ daca aveti merge, daca nu, nu trebuie, in cazul in care nu aveti, puneti apa plata sau de la robinet sau alta apa, evian daca puneti stati la vila cu etaj, daca nu, aia e, ghinion, in viata viitoare).

Nu va speriati daca marinata e subtire, se ingroasa de la faina prin care au fost tavalite chiftelele.

Vijelie faina in continuare.