Am continuat plimbarea de-a lungul Ramblei sa vedem marea.
Pe care am zarit-o odata cu monumentul lui Columb pe care nu l-am pozat de aproape ca e nesimtit de inalt.
Cum am ajuns pe mal, cum am zarit un frumos catamaran care tocmai se dezlega de mal, am strigat, am platit, am urcat din mers. Un tur e 15 euro.
Daca nu te urci din mers poti avea sansa sa prinzi locuri pe plasa de deasupra apei unde e racoare si ai avantajul ca te dai jos fleasca la final.
Pe punte poti bea sangria rece (un euro paharul) si asculta live muzica de jazz de la saxofonist, combinatie care adoarme iute mai ales dupa ce se opreste motorul si navigheaza cu panzele sus.
Pentru cei interesati si material mai dotati am informatia certa ca se poate face turul orasului si cu elicopterul.
Au ridicat panzele, se face liniste (semnul de fumat interzis e la vrajeala, stati linistiti).
Liniste, valuri, sangria, tutun, jazz.
In zare sunt niste blocuri foarte importtante in constiinta arhitecturala a orasului, Hotel Arts parca, turnul Agbar si inca vreo cateva.
Un pescador atacat de pescarici:
Un monument atat de artistic incat am ramas fara cuvinte de „admiratie”.
Omul cu catamaranul ne-a dat o tura si prin port sa vedem padurea de iahturi private, eu cam atunci m-am trezit din somn si dormeam atat de bine.
Telecabina din departare, ca acolo nu am mai ajuns.
Cateva „bamporase” care mi-au placut si vi le infatisez si domniilor voastre.
Si inapoi la baza pe langa malul plin de carciumioare.
Inapoi pe Rambla spre „casa”. O treaba ca lumea la Barcelona sunt bicicletele publice pe care le poti lua din nenumarate puncte ale orasului (e o harta langa punctul unde sunt biclele) si, fireste, lasa tot intr-un punct de genul acela.
Am oprit sa mancam din nou in Placa Reial.
De data asta nu am avut inspiratia sa luam scoici si cam tot ce am mancat a avut gust de chimicale, de sos gata facut, de congelat. Plus ca a fost destul de scump si chelnerii cam marlani, neprofesionisti. Aia e, excursii fara tepe nu fac bine la ten 🙂
Consomme (cica) cu galbenus, ceva carnati si chiftele care imparteau tovaraseste acelasi sos si calmari pane, clar congelati.
Dar berea a fost buna, chit ca era servita in pahare mari de vin si jumatate am dat-o pe mine.
Cateva imagini din drumul spre pensiune plus berea de final din camera pensiunii (racita in chiuveta ca nu era frigider) a pus capat calatoriei din ziua a doua la Barcelona.
Nu va indepartati foarte tare caci excursia nu s-a terminat.
Aphex 