Doua zile in Valencia – orasul stiintelor si artelor

Pe mine m-a impresionat, nu stiu altii cum sunt, dar sa ma simt pe alta lume a fost o experienta unica. Arhitectura este a unui valencian, Santiago Calatrava, care a facut si altele prin zona si nu numai, probabil ca sunt pe net informatii diverse, tare gagiul.

Asadar http://www.cac.es/

La intrare este palatul artelor Regina Sofia pe care nu am apucat sa il vizitam, detalii la http://www.lesarts.com/

Diapozitiv21

In zare se vede hemisferic, muzeul stiintelor Principele Felipe si Agora (care este in constructie).

Diapozitiv22

Cateva imagini din exterior.

Diapozitiv23

Diapozitiv24

Diapozitiv25

Muzeul stiintelor Principele Felipe (pe asta l-am vizitat foarte amanuntit).

Diapozitiv26

Diapozitiv27

Inainte de a vizita umbrarul am iesit sa trag in poza arcadele decorative de la intare, mixajul de alb-albastru din tot complexul este fascinant si linistitor. Mie astea mi-au placut (amu daca or citi pe aici arhitecti sa rada si cu partea dorsala, multumesc anticipat, eu sigur dau link macar unuia).

Diapozitiv28

O singura fotografie din umbrar, am dat un tur destul de rapid, se incadreaza fain in restul parcului dar era destul de cald afara si voiam sa vedem muzeul stiintelor.

Diapozitiv29

Singurul lucru de care imi pare rau e ca nu am putut sa imi cumpar un minihabitat de acolo, era o planta si un peste sau crustaceu, minuscule, inchise intr-un glob de sticla care traiau fara nici o necesitate de interventie exterioara, din pacate imposibil de transportat, la cala nu se pune problema iar la bagaj de mana era prea multa apa in bol. Nu le-am fotografiat.

Am stat o gramada la etajul cu super eroi.

Diapozitiv30

La fiecare Superman, Batman, Xman si ce mani mai erau iti puteai incerca fortele cu super puterea lor. Cu mandrie in suflet va declar ca l-am batut pe ala a carui putere statea in strigat, am inrosit cadranul care masura decibelii si l-am aruncat in aer 😀

Tot fascinant mi s-a parut sa vad cum ies puii din ou, initial am crezut ca au expus pui morti, de unde, ies din ou uzi si ca morti pe urma se ridica si incep sa piuie. Ce fac mai tarziu cu atatia pui nu stiu. In ultima poza sunt niste tritoni.

Diapozitiv31

Ma rog, erau o droaie de treburi despre fizica si chimie, natura, droguri, cate si mai cate, toate interactive, am pierdut ceva ore acolo. Socant a fost sectorul de malformatii, fiind in semiintuneric am pozat numai asta:

Diapozitiv32

Poate sunt un copil mare dar nu m-am dezlipit usor de muzeul stiintelor, am luat la rand tot ce am putut experimenta, de aceea am ratat intrarea la oceanograf.

La care am revenit a doua zi. Nu sunt adepta animalelor/pasarilor/pestilor/blaba captive, dar nu ma pot abtine sa nu le vizitez, vina mea, o sa ajung in iad.

Am vazut si un grup de cativa romani care vizitau (e destul de scumpa intrarea, parca in jur de 40 de euro, nu mai stiu exact) care s-au remarcat imediat fata de ceilalti vizitatori care erau calmi, faceau fotografii si comentau: au fost singurii care au speriat pelicanul razand apoi imbecil. Aia e, noroc ca muntii nostri aur poarta.

Diapozitiv33

Cateva instantanee din voliera:

– somn usor;

Diapozitiv34

– pasarile astea zapacite ieseau de nu stiu unde, fugeau pana langa oameni si inapoi continuu, erau ca in desene animate;

Diapozitiv35

– si sub apa si deasupra;

Diapozitiv36

– madam statea la pozat (nu e facuta cu zoom fotografia), ingrijitorul zonei era foarte atent si atragea atentia sa nu se puna mana pe animale si nici nu intra un mare numar de vizitatori odata.

Diapozitiv37

Nu am urmat circuitul indicat asa ca multe din instantanee nu mai tin minte de unde sunt luate. Cert este ca ei sunt pinguinii.

Diapozitiv38

Imagini din acvariu (din nou, mult mai putine decat am facut, ca trasei la moaca si rechinii, ma rog).

Diapozitiv39

Printre altii era si amicul lui Sponge Bob 😀

Diapozitiv40

Pelicanul zburatacit de imbecili era in fata unei crasme unde ne-am tras sufletul.

Diapozitiv41

Scump, am inteles ca e un local subacvatic (am vazut intrarea dar nu am luat-o incolo si mare noroc am avut) si mai scump, oricum nu e de incercat acolo mai nimic, am luat o salata si o gustare plus beri, majoritatea turistilor luau hamburgeri (cred ca erau si mai ieftini in meniu). Am comasat pozele cu mancarea cu alte cateva din zona.

Diapozitiv42

Absolut intamplator am nimerit cand incepea spectacolul la delfinariu, adica la ora 15:00. Mi-a placut enorm, extrem de dinamic, oamenii si delfinii nemaipomenit de veseli (cred eu, ca nu am vorbit cu nici unii), totul regizat la milimatru, fascinant. Stiu si imi asum criticile dar chiar mi-a placut.

Diapozitiv43

Diapozitiv44

Diapozitiv45

Diapozitiv46

In drum spre iesire am prins si ora de vaccin si masa a leului de mare.

Diapozitiv47

Si a focilor 😀

Diapozitiv48

Ziua a fost plina si s-a incheiat cu un festival de la tapa pe strazi in Benimaclet unde era aglomerat, fum, inghesuiala, mii de gustarele (tapa alea), beri, oameni, frumos de tot.

Din ce am gustat mi-a ramas in minte un soi de zacusca dintr-o berarie, sange prajit (delicios) si carne argentiniana cu un sos numit chimichurri, poze nu prea am ca eram in valtoarea evenimentelor, doar cateva cadre paradite.

Diapozitiv49

Au fost doua zile magnifice datorate prietenilor nostri, mereu ma intreb daca le-am face noi vacanta aici (in Bucuresti adica) si nu pica pe vreun festival al martisorului sau al oului de paste unde naiba am putea sa ne recompensam. Astept idei (in afara de muzee va rog).

Superb. La finalul excursiei revenim la Valencia cea frumos primitoare.

Doua zile in Valencia – prima parte

Am impartit pozele in doua pentru ca in ambele zile am fost in Ciudad de las artes y las ciencias (eh, eh, is culta, da? mi-am scrantit degetele scriind asta 😀 ) si am dedicat partea a doua numai acestui orasel spectaculos. Din nou am taiat o droaie de fotografii si probabil am uitat o multime de denumiri, cum se gasesc pe net mii de informatii oricum ale mele nu lipsesc din larga cultura internauta, asadar.

Am inceput cum trebui ziua in frumosul cartier Benimaclet, testand inca o marca de bere.

Diapozitiv1

Dupa care am luat-o la pas avand ca obiectiv piata centrala pe care o gasisem ieri inchisa, cu harta pe care inca nu o pierdusem in brate. In drum am fotografiat aceasta casoaie care mi-a placut mult.

Diapozitiv2

Fantana din piata din spatele catedralei azi functiona.

Diapozitiv3

Reiterez, am taiat multe din fotografii, fiecare milimetru din Valencia merita aratat, are o arhitectura splendida (printre altele), vegetatie bogata si pe alocuri spectaculoasa si … prostioare 😀

Ghinionul meu, in fata pietei era o biserica. Mare. Santos Juanes, una dintre cele mai vechi din Valencia, intr-adevar spectaculoasa, desi distrusa in urma unui incendiu inca mai merita vizitata (da, pana si de mine).
Intrarea este gratuita si daca sunteti pasionati puteti sa stati langa un grup de turisti si timp de doua ore (maxim cinci) sa ascultati istoria fiecarui gargui si monstrulet din arcade).

Oricum, cateva imagini am surprins.

Diapozitiv4

Unul din garguii care se vad din gradina centrala (mai frumos cu ochiul decat cu camera).

Diapozitiv5

Un vitraliu splendid si mare.

Diapozitiv6

Nu sunt pasionata de istorie dar biserica asta are niste elemente arhitectonice pe care nu le-am vazut in alta parte, oricum e inclusa in circuit, care ajunge in zona va vedea.

Intrarea din piata centrala:

Diapozitiv7

Cateva imagini din interior comasate (pentru ca am multe cu cea din Barcelona carora o sa le dedic separat un articol). Abia acasa mi-am dat seama ca nu am incercat renumitele percebes care cred ca erau in sezon. Ghinion.

Diapozitiv8

In fata pietei am stat la o bere, ca sa mearga mai bine am luat ceva carnati si sangereti facuti in piata (preturi turistice).

Diapozitiv9

Haios a fost ca dupa ce am intrebat chelnerul negru si (Mai mult decat evident) gay unde este toaleta, intrand in carciuma si uitandu-ma in stanga si in dreapta, chelnerul numarul doi care ne-a adus painea si probabil ne-a auzit vorbind despre traseul de urmat, mi-a spus textual: „Baia este acolo”. Ne-am raspandit ca sarea in bucate, sper sa nu iasa o potroaca 😀

Un muzeu pe care nu am apucat sa il vedem (decat pe exterior) si care mi-a placut mult la aspect (ca si gara) este cel al portelanurilor, iaca ce ne arata el din afara:

Diapozitiv10

Diapozitiv11

Piciorongari impartind pliante:

Diapozitiv12

O cladire care mi-a placut mult, era un soi de bloc, la intrare scria ceva in ebraica.

Diapozitiv13

Si un ficus impresionant, fotografia este facuta de sub el si nu stiu daca surprinde marimea, nu am mai vazut asa ceva, era la un bulevard in lucru pe care mergeam sa luam masa la un local (wok) cu prietenul nostru.

Diapozitiv14

O fantana cu dedicatie …

Diapozitiv15

La restaurantul cu pricina surpriza, extrem de curat, sistem all you can eat dar cu o droaie de ingrediente apetisante (de la peste si fructe de mare la carnuri si legume) pe care le alegeai crude si ti le facea fie la plita fie la wok, plus o gramada de alte dracii, oricum, toate foarte bune, costa in jur de 10 euro de persoana in care se includea si o bautura. Mi-au placut pana si deserturile. Fata de alte localuri chinezesti acest Wok e super in regula.

Diapozitiv16

Cateva poze de final de zi unu si doi, amestecate:

– portocali printre blocuri;

Diapozitiv17

– statuie care mi-a placut mult (desi sunt o droaie, asta e pe gustul meu) aproape de oraselul cu stiinte;

Diapozitiv18

– un amanunt, sa nu credeti ca totul e idilic, e o tara normala;

Diapozitiv19

– jamon pata negra.

Diapozitiv20

Urmeaza SF.