Drumul berii Tailandeze, ziua ucigasa

Cum v-am zis, nu ma asteptam sa intalnesc calduri mai mari decat in alte colturi de lume si de aici a venit nenorocirea, ca m-a apucat plimbatul si cand era soarele sus m-a luat in plin, inca mai trag. Si nu voiam decat un tom yum la cea mai jegoasa terasa posibila.

Dar sa incepem cu micul dejun unde (cica american micul asta) pe langa chestiile standard, oua, omletuta la botul magarului, paine si unt, ma rog, stiti voi, am avut placuta surpriza sa descopar niste supe exceptionale si (in prima zi) capete si gaturi de rata fierte in sos de soia.

Uite-te in ochii mei ca sa vezi cat de gustoasa sunt. Pare sadic, dar cei sensibili au nenumarate optiuni, sa devina vegetarieni sau, mai nou, vegani.

Mi-am pornit plimbarea datatoare de dureri printr-un soare crunt pe la opt dimineata, inspectand taraba cu taraba, in cautarea unui tom yum. In drum am intalnit o droaie de catei si pisici care de care mai dragute, zapacitul a stat la poza ca un artist (am cerut voie doamnelor sa il memorez pe card).

Dupa circa doi spre patru kilometri am ales o bomba unde nimeni nu bunghea alta limba decat cea natala, adica eu romana, ei tailandeza, mi-am scos tutunul din geanta, am baut un chil de apa si am comandat, prin limbajul semnelor, model parkinson, un tom yum. Mi-a iesit pe urechi, un ardei iute rau la un crevete. Dar gustos. In mijlocul vasului doamna care a gatit minunea a pus ceva carbuni aprinsi sa fie mai fierbinte ca soarele.

De servit si strans mese se ocupa o fetita care a stiut sa imi scrie in cifre si cat ma costa. Am vazut multi copilasi muncind, la varsta la care la noi is crescuti in puf si ulei Johnson Baby, cara, spala, strang, ranesc dupa turisti, nici nu stiu daca e bine ca au scoala vietii sau e ceva ce ar trebui eradicat, m-am gandit mult la asta, oricum, batrani nu am vazut pe strazi prea multi.

Zama:

Tom Yum in detaliu in bolul adus de fetita:

Am ajuns acasa cu greu, nu am realizat ce inseamna sa fie soarele sus, sa nu mai faca umbra nici cocotierii, m-au halit tantarii, m-am trantit pe terasa cu berea lor nationala in fata, care e excelenta, apropos”

La „workshop” erau toate natiile posibile, noi singurii est-europeni, asa ca nu le-a fost greu sa ne confunde cu bulgarii 😀 S-a achizitionat si una bucata excursie la Pattaya.

Natura moarta cu bulgariromani.

Stiu ca va intrebati despre ce era cursul, asa ca am pozat o sectiune din el. Ocazie cu care va rog sa iertati si mancatul de litere si tastatul aiurea, o sa corectez dupa ce urc totul, stiu ca sunteti de gasca si nu ma certati.

Deci de pe la curs, ca idee:

Seara am ales din nou hotelul, pentru ca nu era diferit de mancarea de strada si avea si cateva in plus, inclusiv bucatarie italiana si elvetiana (ar fi fost culmea) asa ca am incercat niste pachetele cu creveti, au fost destul de banale …

… si curry la alegerea bucatarului (influentele indiene, chinezesti si japoneze, ba chiar si europene, in bucataria normala sunt evidente, de la spaghete la crenvusti pe strada).

Daca va ofera cineva „green curry” si nu sunteti masochist, refuzati. Dupa un green curry orice supica facuta de oricine care crede ca mananca iute e ceai de musetel. Asta a fost a mai iute mancare pe care am testat-o in viata mea si nenorocirea e ca era asa gustoasa ca ma tot straduiam sa transpir.

Boabele verzi nu stiu ce erau, aveau interior fainos si fara gust.

Urmeaza o noua zi, adica: va urma.