Targ in Praga

Cum va spuneam, mergeam spre turnul ala, observator astronomic sau cum ii zice si pac, in targ. Am inghesuit pozele, ca am facut la greu. Ca idee generala: culori si voie buna.

Plus sunci de Praga si cai, ce poate fi mai frumos?

Tot mergand, nici nu stiti cat, am vazut pe multe meniuri carne de rata, in sus, in jos, bineee, la targ am luat. Sa vedem cu ce se lauda. Bai nene, nu ratati sa luati friptura de rata in Praha. E ceva deosebit de bun. Cu garniturile aferente, de varza, galusti, ma rog. Da, s-a luat si un carpaccio, bun si ala.

In turla asta (cine are completari istorice sau link spre wiki, e binevenit) trompeteau niste trompetisti.

Observatorul, sau cum ii zice si inca ceva imagini din targ (v-am zis ca inghesui pozele).

Asta nu puteam sa o inghesui, am ramas u mintea la ea, dar nu mai puteam dupa atatea rate.

Ce se mai vindea misto prin targ: vase pictate emailate, zaharicale, porumb fiert, carnati, covrigi, cadouri misto (halbele alea cu sticla, super). Nu am luat.

Lume multa, veselie.

Tarabe, decoruri, meseriasi, inclusiv tocilari (aia de ascut cutite, da?), animale (e tare iedul ala), vreme buna. Asta cu vremea buna e rara avis de vreo saptamana.

Am prins si un spectacol. Nu am inteles o boaba, dar fetele, foarte dedicate. Apropos, cehoaicele chiar sunt frumoase, vorbesc de ce se vede pe strada, au ele un ADN mai aparte

Si poza de final, vanzatoarea trista de branza si vrajitoarele (m-a mancat, dar mi-am dat peste maini si nu am luat draga Baboi sa te apuci de un picior).

rororo

Sarmale cu si fara carne

VIne vine primavara, se asterne-n … pardon, asta era din alt film. Asadar craciun, imbulzeala, linistea cartierului, bradut liliputan, preparate traditionale, asta musai, pentru ca doar odata pe an vine ala de la coci cole sa ne puie sub brad rabdari prajite.

Cum deja stiti (sau nu), eu sarmale nu fac de doua ori dupa aceeasi reteta, adica vorbesc de ingredientele umpluturii. Plus ca anul acesta vine la noi cineva care are interdictie la carne (nu ca nu ar mai calca pe langa si nu din motive de trend pitzi) asa ac am facut doua variante, cu carne si fara.

Am pus apoi orezul si ulei si am framantat temeinic.

Am pregatit si afumaturile de infipt intre sarmale, ceva costita impletita cu carnati si niste coaste afumate nemaipomenite, bio, de pe la Brasov, stiu sigur ca soacra o sa atenteze la ele, nu sunt decat trei bucatele asa ca o sa vedem cine prinde primul.

Sarmalele mi le-a impachetat prietena Doina, nu au iesit ca ale mele, ba cat unghia, ba cat un porc de guineea, ci medii, egale, 62 de bucati.

Le-am pus in oala dupa o idee de la Laura Laurentiu, sa vad care e spilul, nu stiu cand voi descarcera oala cum va fi, dar sigur intra mai multe decat puse straturi.

In rest, nimic deosebit, varza, sarmale, afumaturi, varza, pasta de tomate, apa si lasate sa zaca la cuptor. Mult, zic eu ca pe putin 8 ore, la foc molcom. Am avut emotii de combinatia pasat-orez dar a fost bine.

Efectiv se topesc.

In sexyune se vede si pasatul.

=========================

Ei da, puteam sa pun postare separata, iaca nu pun ca e prea simpla reteta si o recomand cu incredere.

Sarmale cu ciuperci

Am folosit ciuperci (mixul ala de la Mega e exceptional, cam scump, 10 lei, dar merita), ceapa, morcov, ulei, orez. Si ca sa nu pierd savoarea ciupercilor de padure, am condimentat numai cu sare si piper.

Am pus in robotel eapa, morcov, sare si ciupercile congelate.

Am calit cele de mai sus si cand a scazut apa am pus si orezul.

Am amestecat totul bine pana s-a legat, orezul fiind unul mai glutinos chiar a facut compozitia usor modelabila.

Piper am pus ceva mai mult si, nenorocirea e ca sunt excelente si reci, s-au injumatatit. Varza pe care am pus-o intre sarmale a fost numai dulce, nu si murata.

Sectiunea nu stiu cat e de corect indicator al bunaciunilor astora, dar am facut, sa fie.

Apropos de crizmas, ca dau la TV numai filme legate de mosul ala penibil si obez, ok, dar nu inteleg de ce dau zilnic acelasi film, nu numai ca zi de zi, chiar de mai multe ori pezi, am inteles, emotionant, ei se intalneste, se iubeste el sau ea greseste pe urma se impaca si traieste, acelasi tipar atat de plictisitor incat casca si papagalii.

Macar de ar da Bad Santa, ca pe ala as putea sa il vad de o mie de ori. Sau Nightmare Before Christmas, o capodopera. Niste idioti.

rororo

Varza a la Cluj si musaca, superoferta, 2 in 1

Ieri mi-a fost cam rau, ma si mir ca am terminat-o, dar e tare buna, acum nici nu stiu ce e de fapt, am combinat doua chestii clasice sau am facut altceva, neinteresant. Cum am fost tuflita, nu am poze impresionante nici macar cu preparatul final, dar credeti-ma, e bun de tot.

Incet, incet, cu pauze, am adunat ingredientele: varza murata, ceapa, carnat ardelenesc (ala intim, da), cartofi, carne tocata, smantana, o cutie de rosii tocate, orez.

Din momentul asta a inceput un du-te vino iar gateala s-a terminat tarziu in noapte. Asa ca incerc sa iau pe pasi.

1. am calit carnea cu ceapa (e slaba, nu a lasat deloc grasime asa ca am mai adaugat ulei cand am calit varza);
2. am lasat carnea in pace si am calit varza cu mult piper si foi de dafin;
3. m-am luat cu mainile de cap la fiecare vizita in bucatarie (abia azi dupa amiaza am reusit sa strang tot, ce fierbe in oala cu presiune e in urmatoarea postare);
4. m-am indopat in pauze cu diverse pastile, luate dupa ureche;
5. am pus asa: peste varza calita, carnea (nici nu am avut rabdare sa se desfaca asa cum trebuie), orez, rosii, smantana, cartofi.
6. am acoperit cu apa si am dat la cuptor.

Era cat pe ce sa o uit si sa se carbonizeze, poza e facuta tarziu in noapte, cu mana tremurand.

Nici dimineata nu eram prea stabila, dar va jur pe rosu ca e excelenta.

rororo

Rapsodii de toamna

Desi a trecut, intr-adevar o boare pe deasupra viilor, nu am vazut nici ponoare, nici puful papadiilor. Si, cum bine v-ati obisnuit, nu am nimic nou sa va invat, dar azi, fiind duminica, racelile la activ si poftele sporite de legumele cu adevarat de toamna (si tot asa o sa o tin cateva zile), am zis sa pun nimicurile. Va zic la final de ce le-am adunat la gramada. Ba nu, va zic acum, ce imi place mai mult la toamna, in afara de anumite mancaruri, e paleta cromatica, asa, calda, culorile pastelate, apai cam in toate mancarurile de sezon se regasesc.

Si nimic nu se compara cu varza de toamna. Asadar m-am pus pe adunat traznai si pe facut diverse chestii.

Daca va intrebati ce e cu chestiile alea maronii, sunt semintele de la dovleacul pus in placinte si ghiveci. Pe care, fireste, le-am uitat la cuptor. Si bine am facut, dau dependenta, mama lor. Am uitat sa descarc o poza, ca am facut iarasi si chiftelute mici, mici, nu arde.

In tava de la chiftelute, spalata, a ramas apa, am pus semintele cu sare, am amestecat si am copt la cuptor. Of, of, grea e toamna.

Bun, episodul doi (mi-e si greu sa povestesc, s-au intercalat) a fost ala in care am zis ca fac o mamaliga cu branza, smantana, unt si ou, cica ajuta la tuse. Zis si facut, am adunat ingredientele si da-i.

Mamaliga, normala, apa, sare, malai, oul l-am facut ca si alte dati, ou fiert direct in mamaliga. Asa ca, din nou, nimic special.

Branza aia de Harghita e nemaipomenita pentru mamaliga, ii zice de burduf dar nu e iute deloc, insa se topeste super.

Pana a fiert mamaliga am spart semintele sarate si rumenite. In rest, am pus peste, blabla, zic trag o poza, doua, sa va arat si ce misto se intinde branza (nu prea mi-a iesit) si pe urma gust si eu. In paralel pusesem si de varza, asta in episodul doi.

Cum am doua maini stangi si soarele s-a ascuns dupa nori, nu prea am reusit sa surprind momentul.

Pana am ametit nitel varza care va urma, pana am mai spart seminte, ciuciu mamaliga. Asa ca trecem la episodul doi, ca sunt legate, sa vedeti.

Deci sparsei seminte, tocai la varza, aspiratorul bio pe langa mine, ce pica, jap, baga la sacul ala fara fund care se cheama stomac.

Am desfacut si o sticla de ketchup picant facut de mine.

Varza am luat-o de la Eugen, nu gasesc poza cu el, cacu-ma in cautarile wordpress. Un leu kila, e cam scump dar e la botul calului. Ei bine, pentru varza asta iubesc eu toamna. Nu e nimic mai bun in anotimpul asta. Si am decis sa o fac fix dupa cheful meu, picanta, lipita (daca nu e nitel arsa nu e nene varza calita) si cu marar.

Asa ca intai am zapacit-o putin in ulei cu sare, am pus dupa aia fasii de ardei si marar …

Am amestecat si sosul picant si am lasat la cuptor sa scada si sa se prinda nitel de vas.

Si de oftici ca mi-au mancat mamaliga, am luat coaja de pe vas, am pus in ea varza, smantana si ardei iute.

Si nu am dat la nimeni, sa se invete minte. Nimic nu e mai bun toamna ca o varza scazuta cu mamaliga, smantana si ardei iute, am zis.

Cromatica toamnei din preparate se regaseste si pe patura potaii care se calmeaza din cand in cand, poza pe care o dedic Stelutei, ca m-a facut in fel si chip, na ma, acum e frumoasa?

Si daca cineva a ajuns cu lectura pana aici si presupunand ca a inteles ceva si are si cunostinte in comportamentul papagalilor tampiti denumiti “love bird” (eu tot agaporno ii zic) explicati si mie de ce rupe tot ce gaseste si isi infige in ea si pe urma se infoaie zici ca e paun? Sau face praf tot ce e lemn, cosuri de paie, sfori, apoi le cara in colivie si e trage prin cioc ca la masina de cusut. Ce mama ei vrea?

Hai ca sa zicem ca vrea cuib, dar extensii de pene de ce isi face? Face ca botoxatele sa atraga milionari?

In speranta ca aveti o zi cromatica si vesela, va uram rororo.

Sarmale cu urechi de lemn

Nu am putut sa nu las titlul, ca eu chiar urechi de lemn am folosit, celebrele ciuperci chinezesti (la link se explica in Bucataria lui Radu ce si cum e cu ele, eu pana acum le-am folosit numai la chinezarii, gen preparate lal wok).

Am folosit ciupercile hidratate, ceapa, morcov, slanina afumata, carne tocata de la bulgaroaica, gogosari in sos de rosii cu mustar, pasta de tomate, orez, condimente.

Zeama in care au stat ciupercile am pastrat-o.

Am amestecat intai carnea cu ciupercile tocate cu ceapa, morcov, slanina si sare, plus ardei iute si piper.

La sarmale gust mereu compozitia inainte de a adauga orezul asa ca am mai pus inca niste boia iute, piper, orezul si nitel ulei (era putina slanina si carnea slaba) si am framantat temeinic, apoi am lasat compozitia la rece sa se cunoasca.

Intre timp am inabusit o varza noua cu putina apa si ardei iute. Noua ne place sarmaua in foi de varza acra pe pat de varza noua, asa s-a votat, asa executam.

Au iesit 53 de sarmale, care mai mari, care mai mici, intre trei straturi de varza plus un virshlu (cum ii zic la Baiesti) sa le tina impreuna cat fierb.

Intre straturile de varza am pus feliute de gogosar in sos de rosii cu mustar, iar pentru sos am amestecat zeama de la ciuperci, pasta de tomate si sos de la aceeasi gogosari.

Si am lasat sa zaca la cuptor, dupa patru ore se topeau deja. Cu mamaliga rece, ardei iute si smantana de bivolita si gata.

Am facut si o sexyune, ciupercile chiar se simt si se vad, merg foarte bine, fie ele si chinezesti, cu sarmalele noastre. Si sunt si spornice, se umfla o gramada.

Inainte de final sa va mai zic doua chestiuni, v-am zis ca am luat oase de piept de curcan de la Penes. Am impartit punga in trei si, cum suntem la capitolul niste criza, le-am fiert cu ceva grasime de gaina de prin congelator. O gramada de carne au oasele si supa a iesit extraordinar de concentrata.

A iesit, cum ziceam, o gramada de carne.

Ca sa vedeti economia de piata la sange, am impartit in patru, trei portii de supa concentrata rau la congelator si o portie a mers in pilaful potaii (din care iarasi s-a furat).

Si acum chiar de final, sa vedeti nesimtire.

Pana sa ma dezmeticesc eu asta chiar a capsat cartea din doua lovituri de cioc a lipit coperta de pagini, nu a apucat sa desprinda bucata ca am sarit la ea. Deci daca vreti piercing la moda, va ajut cu drag cu ambele zburatoare, ca ciuruiesc cu incredere si mare viteza.

rororo