La revedere Spania

Am fost la o carciuma spre final sa mancam paella valenciana dupa reteta originala (adica care contine pui si iepure). O sa radeti dar localul care arata banal avea parte de o ditamai coada la intrare la ora mesei, nu as putea sa va dau indicatii despre cum poate fi gasit dar in weekend nu se fac rezervari asa ca e bine sa mergeti din vreme, se numeste Les Tendes.

Am luat cateva aperitive foarte gustoase.

Asa arata celebra paella valenciana, diferit de tot ce am citit prin reviste.

Cine a mancat iepulasu?

Dupa aia am fost la carting. Ma bucur ca nu am asa ceva langa casa ca acolo imi cheltuiam toti banii, am luat carturile care se vad in spate, cele mai puternice si da-i adrenalina.

Pe seara am cinat in casa, in liniste si pace.

O ultima privire de pe terasa:

Mare grija unde parcati la aeroport.

Ultimele tapas la Lizarran in aeroport.

La revedere Spania!

Sarmalele acasa le-am mancat din castronelul de la Toledo. De amorul artei.

Gata.

Plimbare lejera prin Valencia

Nu am ajuns deloc pe unde ne-am propus asa ca ne-am invartit usurel prin localitate, ocazie cu care am mai facut cateva fotografii.

Gugulica:

In piateta asta sunt (pai se putea) ruine romane sub un perete de sticla peste care curge apa, frumos.

Era ceva festival de aranjamente florale.

O cladire pur si simplu.

Genial, a legat bicicleta de pom sa nu i-o fure )

In fosta albie a raului era un meci de fotbal.

In drum spre casa am trecut printr-o gradina pe langa care am fost de nenumarate de ori fara sa ne dea prin cap sa intram sa vedem ce e acolo. Bine ca ne-a dat de data asta pentru ca gradina e o splendoare. Luati de admirati cateva poze de acolo.

Nu va odihniti ca urmeaza o zi cu o plimbare lunga

Tapas2 Gastronomik

Absolut intamplator am facut o descoperire de senzatie, un local deschis de doi tineri bucatari care au lucrat impreuna in restaurant de trei stele Michelin s-au apucat de mica lor afacere. Este foarte mic, mancarea este extraordinara, spectacolul dat de bucatari involuntar asisderea. Am revenit si a doua seara, fotografiile le-am facut mai pe ascuns, pana la urma a venit o chelnerita sa ne intrebe ce facem cu pozele si s-au linistit cand au aflat ca suntem turisti romani si nu concurenta care vrea sa le fure ideile.

Sincera sa fiu nici nu stiu foarte exact ce am mancat si poze am numai din prima seara, amanunte despre rezervari si despre meniu gasiti aici: http://tapa2gastronomik.com/en/about.php

Daca va rataciti prin Valencia nu ratati localul.

Aici cred ca am mancat ceva ton crud cu nu stiu ce sosuri.

Legume la gratar cu o spuma de rosii, inventia lor.

Aici pregatea ciuperci cu o spuma de branza din care am luat si noi ziua urmatoare in care nu am mai facut (din pacate) poze.

Ceva salata cu mere si un soi de crochete de branza.

Miel:

Si costite de porc (erau intr-un fel de sos-supa-crema de legume si mai mult nu mai pot sa stiu, poza e cam ciufulita ca se infipsesera baietii in mancare).

Nu am suficiente cuvinte de lauda la adresa localului, in afara spatiului foarte mic totul e perfect, chelnerita, somelierul, vinurile, mancarea, aranjamentele simple si de bun simt si preturile incredibil de mici in comparatie cu calitatea oferita. Clar ca baietii sunt la lansare, le doresc sa ajunga unde merita, adica departe, nota zece din partea mea.

Daca tot suntem la capitolul mancaruri sa va arat ce am mai descoperit bun de mancare prin magazine si piete.

Niste rosii si piersici exceptional de gustoase.

Costite de porc condimentate bine care mi-au placut si din care am facut mancare de fasole intr-o zi.

Si un cas proaspat de capra (sau oaie cred) asemanator cu cel de la noi tot excelent.

Barcelona, te-am pupat, Valencia venim

Inainte de a pleca spre gara am mai bantuit putin prin Barcelona, am dat o tura pe langa catedrala (nu am intrat).

Era si un targ de antichitati, diverse. Am fost apoi in Placa del Rei unde este muzeul orasului care adaposteste ruine romane.

Era mult peste puterile mele sa mai urc si sa cobor sa vad locuri in care au trait aia morti de mult asa ca am preferat un “anticariat” in care am “citit” pana am terminat butoiul St Moritz si am trecut la un nou roman, St Moritz bruna alaturi de niste choriso si paine cu rosii. Pana cand jumatatea mea a terminat de vizitat vestigiile am tot “citit” ca era racoare, muzica placuta de jazz, chelnerita draguta care vorbea engleza foarte bine.

In plimbarea care a urmat am dat peste o vitrina care mi-a placut in mod deosebit:

Si peste o carciumioara tinuta de ceva sud americani unde am luat o bere si ceva gustari de-ale lor, era foarte placut in curtea interioara, racoros, frumos, servire impecabila, preturi bune.

Acoma se chema (www.acomacafe.com)

Am mai intalnit si alta piata frumoasa dar deja aveti o droaie de poze de la cealalta, se chema Mercat de St Antoni.

De la hotel spre gara am mers pe jos ca m-au enervat taximetristii si nu era foarte departe, in drum am remarcat casa asta:

Si ultimele imagini din Barcelona, masa si berea de la bufetul garii (multe chestii faine), berea din tren si basta.

Gazda ne astepta cu produse specifice zonei provenind din apele din apropiere, delicioase toate, scoicile, crevetii rosii, pestele, caracatita. Din pacate nu mai tin minte nici o denumire a produselor si nici nu mi-am notat.

Seara am fost intr-un celebru bar din Benimaclet care nu trebuie ratat. Se numeste Glop si sfatul e sa lasati copiii in grija altora daca vreti sa vedeti acest important loc turistic.

O bere pentru cititori, va salut.

Albufera, raiul pasarilor

Detalii aici: http://en.wikipedia.org/wiki/Albufera

Am avut noroc sa prindem tot pasaretul in perioada cuibaritului, vant, deci atmosfera respirabila, a fost superb.

In asteptarea barcii care era deja in turneu.

Barcagiul stia totul despre istoria locului, cum a fost transformat dupa venirea arabilor, cum s-au format insulele pe aluviuni, ce pasari sunt, era foarte atent si cu un bagaj impresionant de cunostinte despre zona.

Fiind rezervatie, plimbarile se fac numai cu barci autorizate. Cateva imagini (era pasaret de neimaginat, neavand aparat profesionist nu pot oferi ornitologilor imagini imbucuratoare):

In departare este o casuta facuta dupa tipicul din albufera dar in maniera moderna, de cea alba spun, pe vremuri se faceau din noroiul lacului si paie. In poza e un soi de restaurant mai hotoman cu o casuta care imita ce a fost odata.

Plimbarea a durat cam o ora, a fost superb, am dat apoi o tura prin orezariile din zona El Palma unde sunt foarte multe localuri pescaresti, dar de mancat am mancat intr-o margine a Valenciei, intr-un cartier de tigani unde nu se duc turistii, se numeste Nazaret (cartierul). A fost o masa excelenta la Jomi’s, pe un flipper ca’ mese normale nu mai erau, cu peste afumat sau sarat (asezat in ordinea duritatii gustului si cu migdale sarate pentru a pregati papilele pentru tipul urmator de pe platou), diverse sepii si salate si San Miguel. Excelent.

Am incheiat cu un festival anual unde se serveau mancaruri de mii de feluri de pe la popoarele aciuate prin zona, artizanat, nebunii si zapaceli, inclusiv alcool de cannabis preparat artizanal.

Ca sa o zic pe a dreapta de fapt am adormit dupa o degustare de Pacharan (seamana cam cu visinata noastra) periplul Cuenca – Albufera – Valencia, asa a fost odihna mai placuta.