Drumul intre zone nu il mai descriu, ca nu am de ce, asadar am ajuns si unde aveam treaba. Am parcat gingas masina in ceva parcare cu plata in centru si primul pas a fost sa testam:
Katze, ia sa vaz daca imi iese, deci am mancat: Original Nürnberger Rostbratwurstkuche bei St Sebald mit weinsauerkraut, kartofelsalat und meerrettich. Ptiu ca mi-am scrnatit degetele, mama ce incalceala 
))
Dupa care am sunat una din cele nu mai stiu cate neamuri ale mele, am plecat sa ne rezolvam ce aveam de fapt de rezolvat, ma rog. Faza misto e ca am nimerit un taximetrist italian, de origine adica. Vorbaret, amabil cand a vazut ca ne intindem la gargara, ne-a dus unde ne-a dus, ne-am povestit de una alta, ne-a gasit cazare in centru, un simpatic foc, asa ca daca aveti nevoie de taxi in Nurnberg va dau numarul lui de telefon.
Cazarea, haioasa, un soi de pensiune de studenti cu o patroana beata cui, dar simpatiac foc. Mi-a placut si ce se vedea de pe geam.
Natura moarta cu tigari din trei tari 
Poze din Nurnberg am putine, din plimbare si din targ, era frig, vant, urat, nu au prea iesit.
Ar fi misto de stat aici.
Am uitat sa va spun o chestie care o sa va mire. Eu din ’92 nu am mai calcat in Nurnberg, am ramas cu o impresie de cristal despre curatenia orasului. Va jur pe cravata de pionier ca cea mai jegoasa buda din toate periplurile mele recentre, chiar si din Romania, Bulgaria, tari cica necivilizate, ei, reiau, cea mai jegoasa buda a fost in Nurnberg. Orasul mult mai murdar ca altele, plin de auslanderi, e drept, dar in loc sa se civilizeze aia s-au decivilizat cetatenii teutoni? Ca dupa prima buda jegoasa am mai dat de alta, deci nu e un accident. Ciudat rau.
Orasul, frumos, cum il stiam, am nimerit, pararararaaam, targ. Pacat ca era frig.
Si aici mi-a ramas inima la multe chestii dar am facut doua achizitii: un mini-bursuc de portelan (il vedeti langa bricheta cat e de mini) si sare roz, nu pentru ca e roz ci pentru ca mi-a stat in cale la un stand cu condimente si imi trebuie sare mai mare.
Am stat la o cafea si mi-a plouat in esofag, ca langa masa era un stand cu salamuri si carnati, nu am luat, mi-am dat peste maini la tentatii.
Am plecat sa ne vedem cu verisoara mea la barul Karusel, ghinion, am nimerit un taximetrist kurd care ne-a invartit pana in port, desi barul era la putin drum de centru. Pana la urma si-a dat seama ca nu stie pe ce lume e si ne-a lasat in gara.
Maica neicusorule, plin de betivi si aurolaci in gara. Dar mozaicul era frumos.
Am achizitionat covrigi bavarezi, foarte buni, pe cuvant ca nu seamana cu aia de la noi, dar nu stiu sa va spun de ce, ca reteta ar trebui sa fie aceeasi.
Ei, pe urma gata cu pozele, ne-am regasit (cred ca din 86 am mai vazut-o de doua ori pe verisoara mea), am trancanit in amalgam de limbi straine, caci sotul ei stie putina engleza, eu teutona ioc, super misto au fost gagii. Si, surpriza, dupa ce am balacarit una alta, chelnerita a venit si ne-a intrebat in cea mai pura limba romana ce mai dorim si alea, alea, de a ramas si vara-mea paf.
Ultima poza e dedicata cuiva drag mie care nu a fost lasat sa se duca pe strada cu prostituate, eu as fi pozat si pe strada, dar cica arunca fetele in orice prezenta de acelasi sex cu rosii si oua, obicei local, se pare. Asadar de pe gangul ala de dincolo de apa se afla celebra strada cu, ma iertati, curve.
Cam asta e tot de acolo, mi-a lasat nitel, numai nitel, gust amar, a fost misto sa ma vad cu neamurili, orasul e frumos, targul a fost la fel, super. Din Italia o sa am mai multe poze, asa ca o sa le impart si pe alea. rororo
Like this:
2 bloggers like this post.
