Relache

Pana mai pun ordine in poz(n)e, o intermediara, ca sa vada zuza suparici ca am si gatit si sa ii arat mirei cam cat e fata ei (desi in poza nu se vede dimensiunea).

Prima oara va zic asa: am vrut ciorba de miel, fie si tardiv. Cucu miel, nu am gasit nici la Real, nici la bulgar, nici … nici. Asa ca din bors de miel cu buruieni am deviat in supa de buruieni, cum ii zice mah, detox don aia.

Mare reteta nu e, dar va spun ce contine: ceapa verde, morcov, leurda, stevie, loboda, orez, ardei iute. Si in plus sa ma laud cu castronelul, nu?

Si cu iaurt.

Si am avut comanda ferma de sarmale, zis si facut printre somnuri de recuperare. Amu’ am cam ramas la o reteta, banala, carne, ceapa, orez, framantat cu ulei. Dar am schimbat condimentele, am pus pasta de ardei dulce si de ardei iute. Si bine am facut. In rest, nada. Zic unii ca au fost bune, ca s-au cam topit (pe pachetul de frunze scria ca sunt 40, mie mi-au iesit 50, daca am numarat bine).

Dupa gospodareli, ca fluiera musonul in frigider, recuperam, tararaaaaaaa …

Cum ziceam, datorita intrevederii om-caine, am niste vanatai noi, m-a ranjit, certat, rororit, sarit, ca mi-a tras o bucata de am piciorul ca o conserva de vinete.

In rest, din scurt, amu nu va mai arat marea, e tot aia de ati tot vazut-o, am pozat o chestie tare draga noua: Techirghiolul (la margine, ca e vis-a-vis de casa).

Apa calda, sarata, limpede, de o baie. Pe care nu am facut-o.

Bine, in capatul asta pe care il stiu din copilarie, sunt acum niste santiere, mai scapa aia cate un butoi, dar e mai curata decat ma asteptam.

In rest, plimbare lejera si putine poze, minaretul din spatele casei, un pom rupt cu flori si leagan din cauciucuri spre malul marii.

Si acum din fauna locala (care, ca toata fauna Romaniei, nu ma refer la bipede, e compusa din o droaie de maidanezi, canide sau felide => proiectul ala cu eutanasierea e o frectie la picior de plastic, cum am mai vorbit).

Puiuti de Ghiol.

Un Garfield pentru cofi.

Dar cei mai tari, care ne-au alergat latrand, niste corcituri de dimensiunea unui mini-chihuahua, super misto cateii, i-as fi luat pe toti.

Mama cu doi pui.

Sunt sigura ca nu va dati seama de dimensiune, incapeau intr-o ceasca de cafea, asa de simpatici si jucausi, aciuati pe langa o vila de la malul marii.

Pai si cam asta, pana mai bibilesc la poze. Am luat cateaua si am venit acasa, deja la prima benzinarie de la intrarea in autostrada vietii (mama ce accident urat am vazut) incep sa ne stie oamenii aia, o tipa de la bar cica: sa vedeti cum se uita cateaua dupa dvs. Asa ca va dorim, momentan …

Haideti sa bucatarim

Asa ma incinsei la o discutie ac numai pohte mi-am facut, de parizer, de aripioare, de chiftele, de …

Mari retete nu am sa va dau, ciorba (de fapt supa, ca am uitat sa o acresc) de perisoare e banala, zarzavat usor inabusit sa iasa mirosurile in zeama, perisoarele sunt din compozitia sarmalelor, plus ou si pesmet, verdeata, ioc. Simpla reteta, nu?

Cand am venit de la mare am gasit fasolea gata fiarta, cica e cu iahnie. Ok, dar sa stim si noi, asa ca o parte am batut-o bine, cum ii place amicei Guvi, cu mult usturoi si ceva ulei si basta.

Cat despre fasolea in sine, iahnia adica, a beneficiat (grazie) de carnat de Maramures adus din Constanta si slana de Reghin adusa de la Cluj, in care am calit niste ceapa si morcov, am mai pus si jumatate de borcan de zacusca de fasole.

Plus muraciuni de la domnul Pasha, da? Ca fara nu merge.

Amu sa nu va inchipuiti ca voiam sa fac mare caz de mancare, dar daca tot a fost soare, am pozat, pe urma mi-am amintit de fetele vesele care intrebau de potaie, deja nu mai era lumina asa ca o pozai pe bezna si iaca belea, v-a scos limba.

Nu mai pun nici o melodie ca fac cu nervii, merge compul in reluarea reluarilor, fiecare da alt diagnostic, ala care mi-a adus internet de mare viteza cica e placa, altul ca windozele, nu am windoze butabil (care ai, dai?), mi-a luat o ora sa pun trei poze, ma … pe el de comp. Sau care ai un nene care sa diagnosticheze si sa rezolve un comp, apreciez un numar de telefon pe mail sau ceva de genul asta, ca deja mi s-au lungit urechile ca ale lui Pinocchio cand s-a facut magar, nu mai am rabdare, mama lui de rororo.

Perisoare, varianta doi, ciulama cu perisoare si ciuperci

Cum va spuneam la ciorba de perisoare (da, aia cu roz pitzi), a mai iesit o reteta din exces de perisoare, care a fost laudata.

AM pierdut o poza, phii. Deci povestea a stat in halul urmator, eram obosita, am inceput ciorba de cu seara, am terminat-o dimineata, am zis ca tot am cateva ciuperci (era sa scriu o mana de ciuperci, asta e ca si cum ai scrie ca unu’ are o p*** ca o conopida) sa incerc ceva nou. Cel putin pentru mine, sigur geniile deja au produs.

No bun, pun eu zama ciorbei sa fiarba si perisoarele pentru reteta asta in apa, separat, zic folosesc apa la sos alb, hai sa mai stau putin dupa rondul de dimineata si, fireste, cum am mai patit si spus de nenumarate ori, adorm lemn vreo doua ore.

De data asta nu a mai sunat vecinul de la doi pompierii, nici vecinul de la unu nu a mai spart usa, pentru ca s-a trezit al batrn si a stins focul la perisoare fix cand au ramas fara apa. Ia ca musai caut poza, ca nu pot continua ce am de soparlit.

Asa, diferenta de calitate, fara sa dai in beri beri, fara sa treci de Masterchef, legat de orezuri, e clara. Poate pentru unii, pentru mine nu a fost, de aceea va expun problema (care mi-a salvat si ciorba). Cand ii faceam mancarea potaii cu orez Clever zic mama nene, ceva bun si ieftin. Ei bine, nu, efectiv orezul a explodat in perisoare, cu altele nu as fi patit asa, nici cel mai rasfiert orez din lume nu mi-a facut asta, e clar, ca orezul trage umezeala, deci in apa sau supa se duce la maximum de imprastiere, asta va poate spune orice armator care transporta orez pe care il cunoasteti.

Dar orezul asta a fost atat de glutinos incat ma mir ca nu am ajuns la o reteta gen: maglavais cu carne tocata si ciuperci.

Iaca:

Totul a fost salvat de o inima zburdalnica, o potaie care facea rororo lingandu-se pe ochi, o ideee de la Silvia si … hai sa purcedem.

Asadar avem perisoarele facute din carne tocata, orez, oua, ceapa, boia iute, sare si mult piper, fierte in apa.
In rest, ciuperci, unt, faina, lapte, sare, piper, cascaval ras, zeama unei jumatati de lamaie.

Punem la calit si micsorat ciupercile (spalate, taiate, blabla) in unt, cu capacul pus. Zeama nu trebuie sa scada deloc (deci nu am readormit, da?). Se adauga faina (unii prefera amidon) si se stinge cu lapte, amestecand, de preferat, cu telul, al meu e albastru si siliconat, deci tot pitzi. Se face sosul putintel mai subtire decat la ciulama. Se adauga cascaval ras, dupa putinta, poate fi si altceva, parmezan, gruyere, pecorino, ma rog, ec aveti in zona. Cand s-a topit se pun perisoarele si se mai lasa cateva clocote.

Cum vorbeam asa cu SIlvia, cica de ce nu faci sos avgolemono, numai ca deja avansasem prea mult asa ca doar am stors jumatate de zeama de lamaie in sos si am lasat sa traga un clocot scurt.

Cum se zice pe alte site-uri, de circulatie mai mult sau mai putin internationala, not a bad ideea at all, thank you Silvy.

De servit (eu mie mi le-am servit la muzzleul pferdului) ar fi mers o mamaliga dar mai aveam de ucis niste garganelli paglia e fieno (v-am zbart) pe care i-am fiert mai in dinti decat era normal (ca mai beau si din sos) si le-am pus un strop de ulei de masline la final, sa nu se lipeasca.

Ideal este sa fie fierbinte ciulamaua asta sau ec o fi ea, pastele pot fi si reci, ca se incalzesc atunci cand se iau in brate cu sosul. SI mararul mi se pare clenciul ideal, dar nu in sos, pentru ca e prea puternic, la final, asa, nitel. Daca nu va place, merge si busuioc.

Am pacalit-o pe zazuza, am facut o anume poza, Casi efectiv inebunise si sarea si saluta si se invartea, asa ca i-am dat si ei nitel, mai multe paste, putin sos si o perisoara. Pentru zazuza cu dragoste.

editez de aici pentru ca, asa cum ne-a obisnuit, wordpressul (sau ma rog, botonarii sai) se joaca fix cand scrie si omul o reteta banala, norocul e ca inca le mai merge backup-ul).

ia sa vedem, tararaaaaaa.

ia uite, a mers, asa ca pot pune si melodia, ca ziea katze ca mvai ce ne enerveaza ea pe noi, mie mi-a placut, nu e la subiect, nu se potriveste cu asa un preparat fin si sofisticat, dar ieri am uitat sa o introbag in articol.

sper sa mearga acuma, ia. tararaaaa.

ia uiteee, a mers. asa ca rororo.

Perisoare, doua variante cu poveste, prima, ciorba de perisoare

Sper sa imi amintesc toata povestea episodului unu, oricum ciorba a iesit super si, e, fireste, altfel.

V-am zis ca nu ma simteam prea bine, m-am apucat de ciorba, adica am strans ingredientele, le-am pozat, am facut supa si compozitia de carne. Adica am pus la fiert legumele (asa, pur si simplu) si am amestecat carnea tocata cu orez, oua, ceapa, putin pesmet, boia, sare, piper, aici fiecare cum stie. Nu am amestecat supa cu astea da?

La separeu pusesem o sticla de zeama roz pitzi de la muraturi, ceva leustean si, pregatisem si altele, dar nu a fost sa fie.

In poza nu sunt ouale, erau la purtator. La frigider bre, ho.

Acum nu stiu cum sa va spun ca singura diferenta intre ciorba asta si altele de perisoare sunt numai mici diferente. Am lasat de seara pana dimineata carnea pregatite, se leaga muult mai bine a doua zi, am facut deosebirea clara intre un orez de calitate si unul ieftin (asta va arat in episodul doi) si zeama roz pitzi de muraturi, i-a dat un gust exceptional.

Am pozat asa, nu ca nu stiti cum se toarna in oala ci sa vedeti culoarea.

Inflatable five, mi-am pierdut sirul ca a inceput Scrubs si e prima serie )

Asadar rezum (sper): fierbem legumele de supa, deja le stiti, amestecam ingredientele de perisoare, le stiti sau faceci cum va taie capul, puneti perisoarele in supa, dregeti cu zeama pitzi de muraturi, cu leustean, gata. Sper la urmatoarea postare sa reusesc sa va spun si o poveste, ca inca mai dureaza Scrubs. Stagiarii, adica.

rororo

Ardei umpluti si chiftelute, toate in sos picant

Am facut recent chiftele, sarmale si sos picant. Si mi-a ramas carne de la primele doua si o sticluta de sos. Asadar …

Retetele de umplutura de ardei, chiftele si sos sunt la link-urile de mai sus, nu mai reiau. Ce am facut, am pus ardeii cu sos si putina apa la cuptor iar deasupra chiftelele pe foaie de copt.

Cand s-au copt chiftelele le-am pus in sos (era cam putin asa ca am mai adaugat niste pasta de tomate cu ardei iute si piper) si am lasat sa scada bine de tot.

Adica pana s-a facut bezna.

Merge cu o multime de garnituri, dar cum deja era totul condimentat si picant, de la umpluturi, am facut un piure “de spital” ca sare nu e voie. Ne-a placut mult combinatia de ardei umpluti si chiftele marinate, doi in unu cum ar veni. Sigur ca merge si ceva mamaliga, cartofi natur sau chiar pita chioara.

Cat scriam m-am straduit sa prind o poza cu noul trend al casei, Rica vine pe jos si incepe sa jumule catzaua care e foarte mirata, numai ca se misca atat de repede ambele ca nu am prins cuplul in actiune, numai expresia Casandrei, poza este numai pentru prieteni, restul, sa ma ierte, stiti cum zicea nocturna …

Firicelele de pe piciorul raas e de unde i s-a extirpat pintenul si se vede si higromul in poza, totusi eu am facut-o (poza) sa vedeti ce moaca face, pacat ca nu le-am prins inca pe amandoua, mai vedem. Si care scapa cu viata din inclestare ia locul intai

rororo