Un fel de ciorba de porc cu varza

Deci cu ardeii umpluti v-am lamurit, sa vedem reteta de felul unu, ca fara zama nu se poate.

Mai intai a fost asa: cat a venit telefonul, cat costa vaccinele, ce mai e prin congelator. Ce sa fie, porc, varza murata, zic bine nene, facem un lucskcos.

Reteta, pot sa incerc sa v-o dau, dar vezi sa nu, vorba muzicienilor, no meri amu mah. Am pus la fiert carnea de porc (ea, care este). Plus ceapa verde, praz, plus legume inabusite, telina, morcov. Plus gata ca m-am culcat, era cald si pe geam intrau fulgii plopilor asa ca am facut o diversiune sa aerisesc pe alte cai.

Am adaugat varza murata tocata, ardei iute, am mancat. Si mi-am dat seama cat de tare seamana cu gulasul secuiesc. SI am hotarat brusc: ii pun si galusti. bun, dar de care? Hotarare luata, iaca si reteta: am amestecat un ou cu o lingura de gris, faina cat a cuprins maglavaisul (nu da nene neco) si am subtiat cu apa minerala rece.

Am pus cu lingura in zeama (care e asa iute ca imi iese si acum pe urechi, aveti grija daca luati ardei iuti din aia bulgaresti din Billa ca sunt nenorocire) galustile, am lasat sa fiarba, am picurat apa de la gheata, am stins focul, verdeata, ciuciu, model canci. Al batrn cica e bestiala. Daca nu ati retinut nimic, dati cu lecitina.

Si daca tot nu ma calific la castigat chestii nedumeritor de importante, din cauza retetelor cred eu, ca mai trebuie antrenat si cerebelul ca sa fie deslusite, de amorul artei, va dorim:

written after (post scriptum pentru vorbitorii de latina), nu am dat reteta in miligrame si cups ca nu am chef.

Ardei si dovlecei umpluti

Amu nu va luati de mine ca gatesc banalitati, da? Ca nu avem cocos de munte umplut cu cioperci de padure si ficat de cangur, daca nu e, nu e. Plus pozele, tarziu in noapte, pe aragaz, plus apa oprita abrupt, asa ca ciuciu descarcerat bucataria. Eu va zic numai ce am facut de mancare, da?

Stiti ca imi ramasese carne de la sarmale. Amu, sarmale, sarmale, dar pana cand, saptamana economiei bate la usa asa ca am trimis centura neagra la obor dupa ardei de umplut.

Pe care i-am executat silit, pozat, mai greu, dar de dimineata, la prima ora, erau gata de atac.

Reteta e in halul urmator: umplutura de la sarmale se indeasa in ardei si dovlecei (spalati, curatati si ce mai rimeaza, ca imi veni o prostie). Se pun in cratita batraneasca de tuci, se acopera cu sos din pasta de tomate, pasta de ardei iute, fulgi de ardei iute, sare si piper.

Se da totul la cuptor care se stropeste, ca am uitat sa dau focul mic, asa ca pentru curatat ce s-a ales, astept provincia.

Se aprinde becul mare la bucatarie si se negociaza cu aparatul care, nu si nu, nu vrea sa faca poze artistice la asa o complicatie. Dar nu ma pot abtine sa nu dedic strelicii unui anume domn Puiu, fara care nu aveam vocabularul imbunatatit.

Ne iertati, azi cu din astea, caviar si manciuria in alt film.

rororo

Cateva motive pentru care sa nu te duci la Cluj

Dom’le, e prima oara cand calc in Klausenburg si ma jur ca voi mai reveni greu (pies pentru cei care nu ma cunosc, scriu la misto, da?).

Unu’ la mana, picior sau gheara de caine, e ca oamenii (cel putin ai mei) is excesiv de amabili. Doi la ce vreti voi, deduceti din cele ce vor urma, de ce sa nu mergi? Greu sa te revansezi fata de toti, cum pusca mea sa le platesc cu aceeasi moneda?

No bun, ziua unu, drum naspa (m-am simtit si rau, in Sighisoara am crezut ca pun punct calatoriei). Am ajuns, am fost preluati de renumitul Pasha (da mah, paSHa, nu paCHa). Am abandonat omul la concert (nu va pot povesti cum a fost, caci m-am dus sa zac dupa o ciresata de cirese amare), dupa care eu si Casi am abandonat nava, asta a fost ziua unu.

Dar, vorba aia, e si maine o zi. Care zi a fost de mers pe deal. Mai, inca un motiv sa nu mereti la Cluj: daca ei ii zic deal, apai ii munte, ca si amu am febra musculara.

Cert e ca am urcat pana unde se putea, dupa care ne-am luat bagajele (ei, ca eu luai potaia de lesa sa ma traga in amonte) si tzup spre casa din Dealul Domnului.

Aparatul nu poate surprinde exact imaginile, va jur, oricum, iaca drumul spre casa din deal (nu stiu unde am pierdut poza cu arborii de sequoia care is monument).

Unii, mai milosi, au urcat mai sus cu masina, nu au lasat calatorul sa isi rupa gambele sedentare in bocancii de imprumut, altii, mai rai, gen Pasha, mi-au copt-o.

De la casa din deal se vede absolut fascinant, repet, aparatul nu stie, dar va puteti imagina.

Inca un motiv ca sa nu mergeti la Cluj: o imagine care ma va obseda toata viata, iaca:

Daca aparatul nu reda imaginile ca ochiul uman, apai nici vorbele nu pot reda gustul slanei, pe limba salajeana: bestiala.

Gazdele (o sa le zic domnul si doamna kuki, ca nu dau pe net nume reale, cautati pe feisbuc daca e important) ne asteptau cu mamaliga pusa pe plita. Mamaliga facuta din malai facut din porumb macinat la …

Inutil sa va spun ca avea gustul mamaligii din copilarie si ca am luat mancarea de la gura cainilor asa ca aseara, acasa, mancaram resturile, sarumana pentru masa.

Cred ca impart postarea numarul unu in doua (Viesparule, te-am pomenit) ca is prea multe poze.

Sa incerc sa redau reteta lui Kuki de mamaliga terminata fix ieri. Deci se cumpara o piatra de moara, se cumpara porumb, se macina si se reduce totul la mamaliga. Care se pune in tava, peste care se pune ulei. Se cumpara si niscai capre si se face branza care se presara pe acolo, peste ouale sparte in prealabil si in mamaliga in care s-au facut adancituri.

Se acopera cu alt strat de mamaliga, se rade cascaval si se pun fasii dintr-o blana de slana, apai se da la cuptor. De lemne.

Daca nu va iese la fix reteta, sa ma intrebati amanunte.

Pana o fo gata gateala am bagat sunca natur, bestiala.

O sa fie cu va urma, ca nu iese din prima. Draga mira si draga domn sexy X, nitica rabdare si tutun. despre rororo nu va mai spun, ca domnul sexy x asa o rasfatat-o ca nu mai voia sa plece din cluj si acum nu mai vrea sa iasa din zapada. Deci va urma.

Aripi picante pane

O sa comentati, dar este una din cele mai misto retete de aripi, pe parcurs va spun si cum mi-a venit ideea si care sunt avantajele si dezavantajele, plus ceva idei de variante comode, ca facuta asa, dureaza destul de multicel. Dar face.

Am mancat niste aripioare de la mec (stiu, huooo mie) dar ramasesem cu ideea. Nu stiu cati ati muncit pe langa, peste, sub sau pe dupa fast food. Ideea e ca multe din semipreparatele lor se fac pe jumatate si apoi se prajesc in baie de ulei. De la asta am plecat eu, de la ideea de baza. La ce am ajuns, apai merit titlul la iahtul ala pentru pornfood.

Incerc sa redau pasii si sa fac rezumat, nu stiti ce pierdeti daca nu incercati. Sigur ca merge si cu piept de pui (reducand timpul de coacere si modificand temperatura) sau cu ciocanele.

Asadar ne ocupam intai de aripioare, eu nu le suport cu tzuguiul ala, indepartam tzuguiul (nu se arunca, se foloseste la supa, apoi se arunca).

Spalam (sau na, eu cel putin asa fac), parlim, respalam. Apoi le-am blansat. O sa spuneti ca de ce. Pai pentru ca m-am gandit ca va avea carnea nitel oparita aderenta mai buna la maglavais. SI ca mai urmeaza o reteta acreia ii puteam da spre folosire cioatele de aripi.

Dupa ce blansam aripile le lasam sa se raceasca (si sa se scurga) si amestecam: faina, oregano, boia iute, sare si piper. Dam aripioarele prin amestec si le lasam in pace.

(ps: o sa folosesc des aceeasi farfurie, pe taietor e o crapatura, nu un fir de par, asta pentru ca eu imi cumpar ustensile de bucatarie ca sa le folosesc, multumesc pentru intelegere).

Scuturam frumusel aripile de surplusul de faina condimentata in care adaugam ou s sana/kefir/iaurt.

Maglavaisul trebuie sa fie destul de gros ca sa ne iasa. Asadar aripile date prin faina picanta se baga in amestecul de care va spuneam.

Se prajesc in ulei incins la foc cat mai mic (eu am folosit untura, care dai primul cu piatra?). SI apoi, fireste, se scurg de excesul de colesterol.

Cat se prajeste seria doi se face un sos. Dupa cum va arde cheful, eu am preferat ceva mai usurel (o sa spuneti ca nici asta nu se potriveste, pe parol ca da): sos picant (iute, dulce, acrisor) cu iaurt si fasiute mici de salata iceberg.

Aici intervine chelcheshozu, dupa ce aripioarele s-au aurit si scurs, inainte de a va hotara sa le mancati, le bagati din nou in baie de ulei la foc mare. Si apai daca nu v-o place, indiferent ce condimente folositi, apai dati-mi mie crusta cu pricina, iese belea si deloc uleioasa.

Mi-am amintit, bai, dar nici un mc dejun? Puturosilor, luati o omleta cu ceapa, rosii si ardei, na.

Acum sa incerc un rezumat, ca v-am ametit. Dar merita.

Se blanseaza (dupa ce se curata temeinic) aripi de pui. Se lasa la scurs si racit, se dau prin amestec de faina, sare, piper, boia iute, oregano. Se scutura. Se amesteca in faina condimentata ou si sana/kefir/iaurt. Se omogenizeaza. Aripile se prajesc la foc mic de tot, se scurg iar inainte de servire se mai baga odata in ulei incins la foc iute.

Sosul sau acompaniamentul este la alegerea domniilor voastre.

Jur cu mana pe rororo ca e bestiala metoda. re-rororo

Supa de dovleac cu creveti

Amu nu stiu daca socoteala de-acasa s-a potrivit cu cea din targ dar asta a iesit.

Mi-a spus o prietena ca a mancat supa de dovleac cu creveti, mai zarisem combinatia pe net, nu aveam decat ideea ca se potrivesc, creveti si un dovleac zbarcit pe jumatate.

Asa ca pe langa el am mai pus niste lamaie, ceapa si ardei iute. Iata-l fata-verso, jumatate a fost excelent, am avut baza.

Cat au fiert cele de mai sus m-am dat pe net sa vad cam ce combinatii de condimente se pretau, multe erau gen curry sau genul asta, asa ca am recoltat din pomul numit biblioteca una bucata carte, pe care o am de mult, am rasfoit ce am rasfoit si am decis sa pun o cantitate mica de Tandoori Mix si Garam Masala (contin cam aceleasi chestii dar m s-a parut ca se pupa parfumul mai bine daca pun cate putin din amandoua).

Dupa ce au fiert dovleacul si celelalte, am pus si un catel de usturoi in supa racorita, condimentele si extra chili.

Apoi am mixat si gata cu supa (am gustat si am mai dres de sare si piper).

Cat despre creveti, probabil ca pe multi v-a dus deja mintea sau v-a invatat cineva, la mine nu se aplica nici o varianta, uram profund sa decojesc crevetii, numai ca era pe masa o foarfeca. Dupa ce s-au dezghetat in apa cu sare (marina) i-am taiat cu foarfeca de la capul lipsa catre coada, apasand mai tare, se decojesc imediat si se scoate usor si matul. Daa deja stiati, scuzati intromisiunea, puteati sa imi spuneti si mie sa nu ma mai chinui cu cutitul pe cheratina aia.

Pe ei i-am tras separat in nitel unt, cu putin piper.

SI nuj cum imi cazu in mana, ochi si pofta un pachet de paste (desi reteta ar fi trebuit sa fie gata), pusei cateva sa fiarba in supa, curat fusion nene iancule, nici Chisu nu ajunge la asa o performanta.

Vorba Andreei Esca, c’est foutu.

Concluzii: combinatia dovleac + creveti = love. Mie supa mi-a iesit aromata, acrisoara, putin cam prea acrisoara, picanta. Dar, desi mie imi plac si pastele reci, a doua zi, daca ramane, nu mai e buna de nimic (crevetii nu i-am pus peste restul ci doar cand am macncat). Supa in combinatie cu crevetii reci are gust de vegeta, zice al meu, prea aromata, zic eu, probabil din cauza ca sunt puternice condimentele si stau prea mult in zeama.

Asa ca e de repetat pana iese mai mult ca perfect, chestie de echilibru.

rororo