Spre casa, via Histria

Gata, ultima parte cu ceva poze din zona, plus de la lansarea cartii Club A – 42 de ani scrisa de Doru Ionescu.

Cum va spuneam, am reusit sa prind si un rasarit.

Am fost din nou la carciuma cu ciorba de peste care face excelenta si pana de somn.

Dupa care am luat-o agale spre Eforie, sa recuperez cateaua. Agale ca agale, dar am trecut si pe la Histria, dar pana acolo, in drum, iaca ce mi-a taiat calea (si incetinit viteza de croaziera).

Cateva poze de la cetate, am facut mai multe de atata dar nu vreau sa va plictisesc.
Si, reiterez, de citit, e garla pe net despre ea, asa ca nu ma repet.

Clondirele mi-au placut, oare ce citirici or fi fost in ele?

Asta l-am pozat pentru mine, ca un facut, era si unul viu.

Pietre, roze (nu scleroze) si alte pietre, de macinat grau sa face ei pita sa pape si gura lor.

Si, in drum spre casa de la Eforie, pauza la Nord. Masa festiva a unora, intrebam doamna chelnerita de icre, cica nu sunt pe meniu dar pot sa va servesc, au cei de la masa aia smechera. Ieeeeeeeeeeeeee icreeeeeeeeeee (si bune).

No bun, a doua zi, tulea spre casa, am primit mail ca e lansarea de carte de care v-am zis si musai sa ajung. Asa ca am dat cat am putut si am ajuns la Dalles.

Cu dedicatie pentru cei ce nu au mai vazut de mult bukalele, niste poze din centru (era lumina misto).

La lansarea cartii Club A 42 de ani nu am stat pana la capat, am continuat in Club A, de fapt eu mai mult cu prietenul (alineeeee) zis si Comandorul Hoisan. Melodia asta de la link abia astept sa o aud sambata. Din copilarie ma obsedeaza canalul colector (care te asteapta puisor).

Si cam asta e, va uram in grup unit mult rororo.

Foarte putin din Tulcea

Putin pentru ca am ales greu dintre poze, iar acolo am ajuns, cum spuneam, cu scopul declarat de a consuma bors de peste (ciorba, ma rog). Ceea ce am si facut dupa cum veti vedea dumneavoastra in continuare.

Asadar trezire abrupta, pe dimineata (am prins intr-un final si un rasarit).

La sfatul patiserului, la prima ora, tzup la cumparat subereci, uitati-va bine la ei, asa cum ii vedeti voi i-am vazut si eu, ca i-am uitat in frigider la Eforie.

Tur de piata, targ, ce e el acolo, cam aceleasi produse in general, cu mici exceptii. Oricum chestii bune si misto.

Draga Cofi, cu parere de rau, data fiind marimea ruxacelului, nu am luat din astia, sa nu ma bati.

Caldura mare, hai sa vedem monumentul. In drum, cladiri interesante, ca stiti ca le poznez.

Iaca si monumentul de la Tulcea.
(stiti ca nu rescriu eu ce e deja pe net, gasiti acolo la link ce si daca va intereseaza).

Am urcat pana sus sa il pozez.

Mint frumos? Cine kilogramele mele in plus urca pe canicula aia pana acolo? Am bagat un zum, clozap, cum ii zice, stiti voi mai bine, ca eu la poze nu ma pricep.

Aici intervine partea buna a povestii, dupa mers prin praf, prin stangi, prin mii de baionete, am luat un taxi prapadit si l-am rugat sa ne zica unde gasim ciorba de peste. Omul a dat prin statie si … am aflat.

Imi scapa complet denumirea crasmei, are si motel, e la Dunare, e ieftin, e bun, are chelneri misto, ciorba si peste misto.

Era sa uit, plimbarea de digestie de pe faleza m-a facut sa scap de jumatate de suberek, am dat la gugulici, ca deja uitasem de ei, asa ca mentin traditia, iaca-i.

In ret, de incheiere, Dunarea, cum o stiti.

Nu e cu zã end, ca mai am cateva chestii si la final rororo.

Dar in zare ce sclipeste?

Da, stiu ca stiti, e doi peste …

Ideea a stat in halul urmator, am plecat la Eforie (Sud) sa las cainele acolo. Ca dupa aia sa mergem la Tulcea. Cum nu mai am 18 ani sa conduc cap-coada, am ramas peste noapte la neamuri. Cu pit stop la Eforie Nord, la o pizza, o saramura, o atentie, o maslina. Crasma de cartier, misto.

Cu ea am inceput, cu ea terminam, dar mai e vreme, o sa impart articolul in mai multe felii, mi-au iesit multe poze, greu de selectat.

Asa, la Sud, plimbarea de rutina si, ghici ce, au venit lebedele (apropos de titlu, ca doar stiti, uite lebedele-n zare, eu ma uit, ele dispare).

Plaja, neamenajata.

Veneau domni si doamne si le dadeau paine, ele, cu gratie, o consumau la mal.

Am facut o poza speciala pentru dragul meu domn sexy.

Sper sa o aprecieze.

Apoi am luat-o spre Tulcea. In drum am vazut pentru prima oara tumuli.

Asa ca urmeaza imagini din Tulcea, pe care tot pentru prima oara in viata am descoperit-o. Si e taaare misto.

Vapolashuuuuuuuuuuuuuuuuuu. Cata magaoaia.

Asta e de neratat, am ras de m-am spart. Plus blocurile verde chiorila peste burtila.

Peste tot sloganuri eco, cel putin tembele unele, dar asta mi-a placut.

Si, ei bine, da, primii pesti tulceni, va spun din start ca in afara de crap si somn nu am gasit nimic, dar a fost bine. Am mancat saramura si crap la gratar la carciuma din autogara. Bune, bune, dar ce mi-a placut peste tot, a fost mujdeiul, cremos, cu nitel otet, ce trebuie.

Am fost si in gara in care trec trei trenuri pe zi. Nu mai am neamuri in Tulcea (nu multe) dar nu inteleg ceva: de ce toate trenurile vin la linia trei desi este o singura linie?

In plimbare am intalnit doua pisicute, nu stateau locului, le-am pozat pentru cofi.

Seara, targ de potoale in centru, am pozat pe zi, dar in seara aia nu am putut rata umbra lui Mircea la (nu, nu Cozia) Tulcea.

Mi-am cautat ceva in geanta asa ca am si o natura moarta facuta de oameni rai cu ce era la mine in papornita )))

Gata pentru prima zi. Va spun numai ca rororo a ramas la Eforie, in gazda, s-a simtit bine si am recuperat-o in ultima zi, impart pozele ca sunt cam multe.

Si iaca si o pizza in centru, buna.

Momentan rororo, dar e cu va urma.

Chestii misto la Cantina Verde

Chestii misto cu poze de porc, dar asa, ca idee, eu tot le pun, le-am facut in viteza, la una am stranutat, dar sper sa nu criticati prea aspru faptul ca vreau sa va dau niste informatii si nu vreau sa deschid expozitie foto.

Cheful de supa de peste ne-a dus la Cantina Verde, despre care v-am mai scris si am si poze mai decente. Eu nu am gatit, vad ca a iesit ceva maraton de carciumi, dar revin eu (daca nu vine DJ Katze cu ceva si nu uit eu, va pun la final un Judas).

Asadar am uitat complet ca se pupa cu 8 martie cheful de supa aia si erau rezervate o droaie de mese, dar am gasit totusi ceva. Pentru prima oara, din partea casei …

… o terina de vitel in veloute de mazare cu reductie de balsamic, cat sa nu te plictisesti. Vinurile, excelente ca de obicei, chelnerii, cum am mai zis, totul ca la carte.

Iaca acum si pozele cele mai nasoale, zuppa di pesce, foarte misto, desi eu nu as fi pus si somon in ea, in rest, langustine, creveti, scoici, diverse.

Bucatarul isi face treaba exceptional, eu nu am rezistat psihic sa nu iau hamsiile marinate de ei si, fireste, midii.

Observatii de factura recenta: au pus grisine pe masa, eu, personal, la cat de bine e aranjat ambientul, as renunta la servetelele de hartie, uleiul de masline e de foarte buna calitate, scrie si pe sticla, dar eu l-as fi pus in altceva, chit ca nu vede omul despre ce e vorba, vinurile bune, frapiera alaturi, decantor daca e cazul, chelnerii deosebiti, despre curatenie nici nu merita sa deschid discutia, bec, preturi foarte mari (nu stiu cat a fost nota de data asta).

Sper ca am rezumat totul

Si acum cateva poze din drum, ca de data asta am avut aparatul, asta e una:

Comenziiiiiiiiiiiii. E de la luna plina (nu a iesit ok poza ca nu am stat sa setez nimica, dar nu e asa ca are o moaac trista?) cum se vede ea de dupa blocurile gri.

Si un pont (nu bagati de seama legitimatia, am observat-o cand sa micsorez pozele). La Auchan au adus o gramada de beri interesante si misto, am pozat doua sticle, un efes, cica draft si o bere din Boston, bune ambele, eu mi-am mai luat si Thai, ca aveam mare chef de Tailanda.

Acestea fiind zise, las si melodia, ca pentru Shushu Mangaloi am ales-o, dar asta nu inseamna ca DJ Katze nu isi poate exercita meseria, da?

rororo

edit, edit, scuze DJ Katze, dar cautam piesa asta sa imi vina acru si nu vreau sa o mai pierd, tot Shushu e de vina.

Peste pane picant si aromat si o reteta de castraveti pentru la iarna

Inainte de reteta va spun ca puteti inlocui condimentele, eu va spun fix varianta mea, am fost pe graba, nu am avut vreme de garnitura si decoruri.

Ce am folosit eu, poate fi substituit, cu alt tip de condiment, cu alt file de peste alb, asa ca nu mai insist, ca mai mult despre tehnica voiam sa va spun. Am adunat asa: file de cod, ou, faina, pesmet, cate o lingurita de za’atar, turmeric, boia, susan negru.

Pentru un peste pane facut din peste congelat care sa nu va faca figuri, va zic asa, intai lasati pestele la dezghetat intr-o sita, sa se scurga pe cat posibil din glazura aia (mama lor de comercianti). Apoi il dati cu sare (mascata, da Mirela?) grunjoasa si il lasati, cel mai bine peste noapte, apoi il mai stergeti bine si cu prosoape de hartie.

Dupa toate astea, consistenta va fi perfecta, ferma si usor de manevrat. Daca va grabiti, nu ma luati in seama. Asadar, nu ca nu stiti cum se da pestele prin faina, dar am pozat ca se vede cam cum e el (nu, nu mos craciun si prietenii sai).

Daca nu e graba mare, sigur ca puteti praji fileurile intregi si asorta cu diverse chestii. Asadar urmeaza sa le dam prin ou batut cu putina sare. Cum nu am rabdare, eu le amesteg la gramada.

Mie mereu imi ramane ou si, amintiri din primele locuri de munca, nimic nu e mai bun decat pita cu unt si un rest de omleta. Mai departe, amestecam pesmetul cu condimentele, sa zic asa cam doua linguri de pesmet, apoi prajim in ulei incins la foc moderat, nici prea-prea nici foarte-foarte. NU ulei de masline, da?

Pestele taiat bucati mici se face foarte repede, nu se ard condimentele, doar incep sa disipeze aromele, apoi uleiul, nu se va arde, daca va luati dupa mine, eu am sa il strecor si refolosesc macar odata la o omleta, un cartof, o maslina, o biscuite. La fel si amestecul de pesmet si condimente, se poate pastra in borcan inchis ermetic si folosi la orice pane.

Mie mi-a placut (mi-a placut o laie, ma grabeam si eram curioasa sa vad cum e sosul ala, luat din Bilgaria) cu sos picant de la sticla, cica nu dauneaza grav sanatatii.

Asta a fost cinciminuta de astazi, Katze, ce ascultam? Ca nu am inspiratie, e frig.

rororo

Na ca editez, rororo o laie ca era sa uit reteta de castraveti. Asta dupa ce am uitat sa va spun ca ardeii pentru umplut fara sterilizare s-au stricat iremediabil peste noapte si i-am aruncat, pacat de ei. Cica trebuia sa pun si aspirina, asta e, eu nu pun aspirina, iaca am avut paguba anul asta un kil de ardei.

In schimb am sunat la Baiesti sa aflu reteta castravetilor murati la care mi-a ramas mintea, asa buni erau, mi-a dat matusa reteta si v-o zic exact, pe urma ce am (sau nu am) facut eu.

Sigur exista reteta asta si la altii, eu nu o stiam. Asadar reteta dansei:

3 l apa, 1 l otet, 4lg sare cu varf, juma kil zahar, ceapa taiata, morcov, usturoi, hrean, marar, piper, crenga de visin, telina

Ce nu am avut eu sau ce am uitat sa pun: usturoi, hrean si ceapa. Acum ce o fi o fi. Cica se amesteca toate se pun la fiert (pentru zeama), restul la borcan, se pune zeama calda peste castraveti, se capaceste borcanul si se dunstuie (adica la bain marie, sa faca vid). Reteta asemanatoare pusese si anomiss pe culi, si zicea sa ii lasi la dunstuit pana se schimba culoare si gata (stiu ca dunstuit inseamna si altceva ca si eu m-am blocat initial).

No bun, am procedat in consecinta, daca nici astia nu ies, io va spun, cum v-am zis la ardei.

re-rororo