A doua zi de leneveala

Ei, cine s-a plictisit, sa sara expozeul urmator. Asadar dimineata, dupa tura de deschidere de targ, am facut oua. Ochiuri, in apa milenara (desi cica puteam si cu pancetta, na belea).

Cine ghiceste ce buruieni sunt pe oua, are o bere, marele premiu.

Avand numai apa, oua si o tigaita, am facut capac din castronelul nou. A resistat eroic, iaca.

Dupa micul dejun, plimbarica spre cafelutele necesare. Fain rau locul, v-am mai zis, putine poze, dar suficiente pentru mine.

Si iar mi-am amintit de “Domnul neco” si de faptul ca in nord exista combinatia de prosecco si bitter, zisa si, ei da, cu dedicatie speciala, gingerino.

Cateva imagini din scurta plimbare de pe malul lacului, am cules si ceva scoici.

Marinarasul ala am uitat sa citesc ce facea, probabil ca e pe gogu. De final de lac, doi iberici ai vecinilor de langa casa aia luata de noi. Foarte faini. Si cuminti, spre deosebire de Casi.

Si uite ca uitam sa va zic daca nu erau pozele. In camping, dupa ce negociai casa, pretul, ma rog, ce era de negociat, te duceau sa iti arate locul cu masinute de golf. Nu am mai fost niciodata cu masinuta de golf, e misto.

In drum spre alte zone si aventuri italiene, am pozat intr-o benzinarie niste afise, dati click daca vreti sa cititi ce e pe ele ca nu stiu daca se vede asa.

Pentru cei care nu cunosc fenomenul, dau o scurta si abrupta explicatie, nu traducere. Cand incep concediile, cei care si-au luat patrupede, fiind obligati de lege sa raspunda de ele (cip, baza de date, alea, alea), isi dau seama ce greu e sa ai caine. Sau pisica, dupa caz. Si atunci decid fie sa ii lase te miri cui, fie sa ii, ei da, arunce in autostrada (de unde nu au nici o sansa sa scape cu viata dintre roti). Pe mine m-a emotionat ce scrie in posterele alea de la buda. Nu stiu pe voi.

rororo

Mancare de cartofi cu afumatura si niste oua umplute

Ei da, o sa ziceti, mare inginerie. Nici nu e, dar e soare, frumos si am zis sa fac niste poze, sa nu ma mai certe zuza zazuza.

Dar mai intai sa va zic ce am capturat din piata: leurda, stevie, praz, leustean, lobodamai aveau si untisor si urzici la greu, alea sa le curete altii.

Am intrat si la bulgaroaica pentru oase garf, pentru ciorba. Mie mi se parura chele de carne, aiurea, erau pline. Cat despre mancare, banala de tot: am calit in niste slaninuta ceva ceapa, am pus si afumatura, coaste mai exact, apoi deasupra cartofi si apa.

Cand au fiert si cartofii am pus pasta de tomate, fulgi de ardei iute si foi de dafi proaspat jumulite de Rica din pomul pe care greu l-am prins, sa o sparg in cioc.

Am pus sa fiarba cu capacul pus si basta. Mare reteta nu e, dar de buna, e.

Am facut si oua umplute cu: galbenus, maioneza, pateu de casa (cica, dar bun, din ala din terina, in gelatina, poezie populara de Fosile Alecsandri). In sos cu maioneza, mustar si iaurt.

Sunt banale, nu sunt retete, dar mi-e frica de zazuza

rororo

La o sueta

Eu cu voi, da, sa ne mai povestim ce am facut. Eu m-am pricopsit cu o gripa. Dar din aia tovaraseasca, sanatoasa, febra mare si tot tacamul. Asa ca la bucatarie mai rar, lucru in echipa sau banalitati. Am facut oua umplute (simple) in sosul meu favorit (iaurt, mustar, maioneza).

Si andrei umpluti, nu de mine, dar, dupa cum se va vedea, foarte umpluti de au dat pe afara. Aici mare reteta nu am ce sa va dau ca se vede ce au in ei, carne, morcov, verdeata, orez, condimente.

Apo i-am lasat sa zaca la cuptor cu orele. De poze nu ma mai scuz ca vad ca prin ceata si am tendinte de dislexie, dar va spun ca au iesit buni ardeii.

Si un scurt info, am fost la Schitzeria din Salajean, New York aia. De mult eram curioasa. Nu mari sperante, poze nu am, carciuma de cartier, e ok. Buba e ca din meniul de pe site nu au aproape nimic decat snitele de pui, nema porc, nema vita. Ultima suta de vodka se pare ca am comandat-o noi ca si aia s-a terminat. Snitelele erau in regula, dar nimic spectaculos, plus ca era snitelul fierbinte, sosul (de ciuperci cica si la snitelul palermo era un cascaval topit peste) era rece si, cel mai ciudat, cartofii prajiti erau unii reci, unii fierbinti, deci se merge si pe reciclare. Pentru calitatea pe care v-o descriu, preturile mi se par mari, dar unde e plasata carciuma are vad, asa ca isi permit. Ma gandeam dupa ce l-am vazut pe animaloo la TV ca nici un bucatar de la carciuma lor nu ar fi trecut vreo proba la concurs.

Nota de trecere au dat-o chelnerii, in schimb, atenti si bine crescuti, bravo lor. Buda rezonabila. Deci in linii mari daca vrei sa zaci pe acolo la o citirica e in regula, dar nu e de amplasat pe harta carciumilor.

De final sa va arat ce face mai nou rororo, ca de cand cu gripa, deci de ieri seara, o las numai la ea in camera, am o camera in care nu ta nimeni si poate sa isi faca de cap, ca dau cu mopu, afara nu ies ca stranut si daca deschid geamul.

Colectie de pantofi, da. Ii iubeste, nu ii roade. In rest, mult rororo si sa treaca odata gripa, ca e enervanta.

Friptura la gratar

O sa va explic pe parcurs de ce se numeste asa “reteta”. Tot povestind cu drupu, mai nene, mi se facu o pohta de slana a la Cluj, din aia buna, crocanta, bine coapta. Dauneaza, stiu, asa ca am taiat doua feliute miiici mici (bag mana in foc ca is de la Orsova, ca deja le deosebesc dupa gust, dar la fel de bune, asa ca nu conteaza). Si cartofi si ou si ciolomada. Lene mare, cartofi nu poate curata al batrn cu mana in ghips, asa ca …

No amu ce sa fac, am pus firicelele de slana pe tabla (de teflon, ce pana noastra, cand o sa am casa si sloucuc le pun la sloucuc), in ce au lasat am fript un ou, am reusit sa recuperez niste ciolomada de la Pasha (toti se dau la ea, trebuie facuta o ambuscada, sa i-o furam pe toata) si niste muraciuni tot de la el, dar lasate in zeama pitzi de la Doina plus doua felii de carnat uscat de la sexy x.

Daca asta nu e viata, nimic nu e. A, da, mult piper.

Pita am rupt-o, e din aia ieftina, de un leu, pentru vrabii, merge.

Acum sa va zic si reteta. Ies cu jivina, ca de cand cu marea evadare nu o mai las singura. Maxim cu Pufu. Pufu e un cutz, dar imi e jena sa il pozez, na. Afara, namete, iaca, vecinu’ nici nu a cules strugurii.

Pornesc rabla (cam greu), dau la zapada (cam greu), ma duc in casa dupa un tutun (cam alene) mai trag o poza ca mi s-a parut dragut, cactus versus zapada.

Mai si mirosea asa fain in casa, a friptura la gratar, ma gandii, or face vecinii. Da imi ploua in sucurile gastrice. E, aia e, oi manca la crasma, vad eu. Iarasi ies, iarasi dezapezesc, vin dupa matura, mirosul era fabulos. O, da super, deja eram invidioasa pe cine mananaca asa o friptura buna la 7 dimineata.

Vad istericele, pac, poza.

Stau la gargara cu vecinii, adun potaia, vin, mirosul se schimbase in friptura foarte bine fripta. Sa lesin.

Acum reteta: bunica m-a invatat ca la cateva zile, daca faci mancare pe o saptamana, sa clocotesti odata oala, apoi sa o lasi la rece. Eu am pus oala de ciorba la clocotit si am uitat. A ramas in urma un fel de friptura arsa cu cartofi prajiti. Dar de mirosit, miroase bine.

rororo

Picuicã matinal

Da, stiu ce o sa ziceti cand o sa vedeti poza, “uite bah, s-a trezit si asta a saptea zi dupa scripturi”. Ce va bagati voi daca vreau sa intru si eu in randul lumii?

Zazuza si Costachel sunt de vina. Zuza din cauza denumirilor si Costachel ca mi-a amintit despre discutia despre omlete perfecte. Ei, asta mi-a iesit imperfecta, crapam de somn, o batui prea mult si, nenorocire, s-a desumflat. Ceea ce nu m-a impiedicat sa imi amintesc de cvasiuzatul decor care cred ca e mai pe toate blogurile, picuicã.

Aveam in plus masline care se cam plictiseau, zbarceau si albeau, in rest, procedeul deja il stiti, o rondea de morcov din care se taie un triunghi care se infige in maslina mai mica decat maslina mare care se umple cu ce crema de branza vreti voi si totul se inteapa cu o scobitoare.

Eu am umplut cu urda cu smantana.

Acum sa ii explic zuzei de unde e numele, aveam un vecin care mergea leganat si era mai buflei si pe vremea uniformelor, chiar arata a pinguin, etimologia e ceva mai complicata, in graba sau cand te certi, tinzi sa faci din mai multe cuvinte unul. Cred ca i s-a spus ceva gen: bai pinguinule vezi cã; si in graba cand pumnii fluturau a iesit ba picuicã.

Acum ca am intrat in randul lumii si facui si eu pinguinul, ia spuneti, al vostru a intors capul la camera?

Asa de drag mi-a fost ca nici nu m-am putut uita cand a fost mancat. rororo (care mai nou e de fapt un soi de miaaaaaaaaaaa sau niaaaaaaaaaaaaaa da sa ramanem la rororo).