La o sueta

Eu cu voi, da, sa ne mai povestim ce am facut. Eu m-am pricopsit cu o gripa. Dar din aia tovaraseasca, sanatoasa, febra mare si tot tacamul. Asa ca la bucatarie mai rar, lucru in echipa sau banalitati. Am facut oua umplute (simple) in sosul meu favorit (iaurt, mustar, maioneza).

Si andrei umpluti, nu de mine, dar, dupa cum se va vedea, foarte umpluti de au dat pe afara. Aici mare reteta nu am ce sa va dau ca se vede ce au in ei, carne, morcov, verdeata, orez, condimente.

Apo i-am lasat sa zaca la cuptor cu orele. De poze nu ma mai scuz ca vad ca prin ceata si am tendinte de dislexie, dar va spun ca au iesit buni ardeii.

Si un scurt info, am fost la Schitzeria din Salajean, New York aia. De mult eram curioasa. Nu mari sperante, poze nu am, carciuma de cartier, e ok. Buba e ca din meniul de pe site nu au aproape nimic decat snitele de pui, nema porc, nema vita. Ultima suta de vodka se pare ca am comandat-o noi ca si aia s-a terminat. Snitelele erau in regula, dar nimic spectaculos, plus ca era snitelul fierbinte, sosul (de ciuperci cica si la snitelul palermo era un cascaval topit peste) era rece si, cel mai ciudat, cartofii prajiti erau unii reci, unii fierbinti, deci se merge si pe reciclare. Pentru calitatea pe care v-o descriu, preturile mi se par mari, dar unde e plasata carciuma are vad, asa ca isi permit. Ma gandeam dupa ce l-am vazut pe animaloo la TV ca nici un bucatar de la carciuma lor nu ar fi trecut vreo proba la concurs.

Nota de trecere au dat-o chelnerii, in schimb, atenti si bine crescuti, bravo lor. Buda rezonabila. Deci in linii mari daca vrei sa zaci pe acolo la o citirica e in regula, dar nu e de amplasat pe harta carciumilor.

De final sa va arat ce face mai nou rororo, ca de cand cu gripa, deci de ieri seara, o las numai la ea in camera, am o camera in care nu ta nimeni si poate sa isi faca de cap, ca dau cu mopu, afara nu ies ca stranut si daca deschid geamul.

Colectie de pantofi, da. Ii iubeste, nu ii roade. In rest, mult rororo si sa treaca odata gripa, ca e enervanta.

Pilaf de gaina batrana, niste ficatei si hribi marinati

Da, nu sunt mari retete, poate pentru incepatori, dar musai sa vi le arat, asa, pe scurt, desi soarele si potaia mi-au jucat feste.

De ce, in primul rand pentru ce a lasat gaina in urma (am fier-o cu doua oase de vita, sita, ca stiti ca impartim supele) si ceapa. Mai galbena ca aurul de 24 si grasa, de a ajuns si pentru pilaf si pentru pastrat la congelator si pentru un bol de supa cu taitei.

In rest, ca de obicei, am inabusit legumele taiate “tos” (brunoise, da?) in ceva strelici de la supa, cu sare, apoi am adaugat orezul, putina carne de pe spatele gainii si am acoperit cu zeama, doua cani de supa concentrata si una jumatate de apa la o cana de orez.

Am dat la cuptor si gata, dar deja incepuse vanatoarea dupa soare, singura dunga era pe parchet in sufragerie, pun castronul, dau sa fac pac si, mars attack.

Ii dadui una in bot si hap, sa se repeada la mine ca armasarul lui fat frumos la jar, deci de azi educatie neica si la mancare, ca prea mult rasfat pe capul ei, ii dadui oaresce coretie apoi o mana de pilaf, aum e suparata potaia, dupa ce ca tot ea e bulangioaica. Se repede asa de brusc, incat daca nu ai reflexe poti sa o iei.

Eniuei, asta a fost pilaful de gaina batrana (si morcov tanar).

Nu am rezistat sa nu rapesc cateva polonice si sa pun peste un plic de taitei instant, numai cu sare si piper.

======

FIcatei cu ceapa si usturoi

SIncera sa fiu, reteta asta voiam sa o pun ieri, cand am si facut-o, dar m-am rusinat, unu la mana ca daca nu stai sa gadili pozele in mod artistic, ficateii nu arata niciodata cine stie ce (sau sa ii presari, aranjezi, gadili), doi la mana ca asta chiar nu e reteta.

Pana am dat peste o adevarata “reteta” nu mai stiui pe ce blog, cu poze foarte explicite (nu mai stiu pe care, deci nu citez, zic din memorie): se ia ceafa de porc, se pune in tigaie, se intoarce in tigaie, sare, piper, se consuma. E apai daca aia e reteta (asteptam sau reasteptam pita cu unt) apai si asta e si o lipesc aici.

Asadar se merge la magazin, cumpara ficateii, plateste la casa, dezgheata, spala, curata ficateii, cativa se fierb pebtru Casi, restul se lasa la scurs. Se caleste/inabusa(e) o ceapa, se adauga ficateii, cand isi schimba culoarea se pune si unsturoiul si se mai lasa putin si se presara cu piper proaspat rasnit. Inginerie mare.

Stiu ca nu arata cine stie ce, dar ciolomada si hribii marinati de alaturi, da.

Apropos de hribii marinati de la Pasha, am scobit ce am scobit in borcan, bestiali, pana la urma i-am rasturnat in castronel, sa ciugulesc mai usor. Mai stiti legenda aia urbana ca se inverseste usturoiul daca ciupercile sunt otravitoare? SI oricine stie ca hribii nu sunt. Iaca in poza usturoiul vernil. Si inca nu am murit.

Haha cat botox are in fata J-Lo (e acum la TV la emisiunea aia cu aia care canta), nici nu se poate mira sau incrunta, saraca. Scuzati de intromisiune, ca nu avea locul aici, rororo.

Sarmale cu si fara carne

VIne vine primavara, se asterne-n … pardon, asta era din alt film. Asadar craciun, imbulzeala, linistea cartierului, bradut liliputan, preparate traditionale, asta musai, pentru ca doar odata pe an vine ala de la coci cole sa ne puie sub brad rabdari prajite.

Cum deja stiti (sau nu), eu sarmale nu fac de doua ori dupa aceeasi reteta, adica vorbesc de ingredientele umpluturii. Plus ca anul acesta vine la noi cineva care are interdictie la carne (nu ca nu ar mai calca pe langa si nu din motive de trend pitzi) asa ac am facut doua variante, cu carne si fara.

Am pus apoi orezul si ulei si am framantat temeinic.

Am pregatit si afumaturile de infipt intre sarmale, ceva costita impletita cu carnati si niste coaste afumate nemaipomenite, bio, de pe la Brasov, stiu sigur ca soacra o sa atenteze la ele, nu sunt decat trei bucatele asa ca o sa vedem cine prinde primul.

Sarmalele mi le-a impachetat prietena Doina, nu au iesit ca ale mele, ba cat unghia, ba cat un porc de guineea, ci medii, egale, 62 de bucati.

Le-am pus in oala dupa o idee de la Laura Laurentiu, sa vad care e spilul, nu stiu cand voi descarcera oala cum va fi, dar sigur intra mai multe decat puse straturi.

In rest, nimic deosebit, varza, sarmale, afumaturi, varza, pasta de tomate, apa si lasate sa zaca la cuptor. Mult, zic eu ca pe putin 8 ore, la foc molcom. Am avut emotii de combinatia pasat-orez dar a fost bine.

Efectiv se topesc.

In sexyune se vede si pasatul.

=========================

Ei da, puteam sa pun postare separata, iaca nu pun ca e prea simpla reteta si o recomand cu incredere.

Sarmale cu ciuperci

Am folosit ciuperci (mixul ala de la Mega e exceptional, cam scump, 10 lei, dar merita), ceapa, morcov, ulei, orez. Si ca sa nu pierd savoarea ciupercilor de padure, am condimentat numai cu sare si piper.

Am pus in robotel eapa, morcov, sare si ciupercile congelate.

Am calit cele de mai sus si cand a scazut apa am pus si orezul.

Am amestecat totul bine pana s-a legat, orezul fiind unul mai glutinos chiar a facut compozitia usor modelabila.

Piper am pus ceva mai mult si, nenorocirea e ca sunt excelente si reci, s-au injumatatit. Varza pe care am pus-o intre sarmale a fost numai dulce, nu si murata.

Sectiunea nu stiu cat e de corect indicator al bunaciunilor astora, dar am facut, sa fie.

Apropos de crizmas, ca dau la TV numai filme legate de mosul ala penibil si obez, ok, dar nu inteleg de ce dau zilnic acelasi film, nu numai ca zi de zi, chiar de mai multe ori pezi, am inteles, emotionant, ei se intalneste, se iubeste el sau ea greseste pe urma se impaca si traieste, acelasi tipar atat de plictisitor incat casca si papagalii.

Macar de ar da Bad Santa, ca pe ala as putea sa il vad de o mie de ori. Sau Nightmare Before Christmas, o capodopera. Niste idioti.

rororo

Te pui cu … puiu’?

Trebuia sa mai vin si cu o noua reteta, nu?

Doamnelor, domnilor si doamnelor, am o veche dragoste. Iubesc lenea. Asa ca pentru aceasta minunata reteta avem nevoie de una bucata piept de pui extrasa din cel folosit la ciorba si pilaf si una bucata pofticios care si-a amintit, moaa, cum mancam noi din borcan sosul ala unchiu’ Ben.

Pentru conformitate am fotografiat si eticheta, sa vedeti ca nu e incornoratul chiar atat de tuciuriu.

Cum, vorba catavencilor, cititorii nostri sunt mai destepti decat ai lor, deja stiu ca va imaginati reteta. Ce nu stiti e ca i-am adus doua adaugiri, pentru ca vreau si pentru ca pot (si pentru ca am avut in plus). Si anume: varza (calita odata cu puiul in ulei de arahide, impropriu spus calit, nu urasc nimic mai mult decat pieptul de pui extra prajit, cand mai citesc si retete in care intai se fierbe si pe urma se coace, prajeste, simt instant nevoia de o bere, ca nu aluneca la vale neam).

Si, ca sa continui, dupa ce am lasat sa clocoteasca nitel si cu sosul, am pus si o mana de alune de padure, la final, inainte de a se servi (sau manca, dupa caz), ca sa nu se inmoaie.

Unii spun ca merge cu paste, mie sosul dulce-acrisor, picant sau nu, nu imi place deloc cu paste, nici cu un orez prea aromat, asa ca am ales un “Thai” de la Scotti.

Mi-am amintit de Nan-Jing, de care lumea se speria pe vremuri, pana si acum sunt ingrediente putin cunosute pe ici pe colo, dar sa mergi la chinezesc pe vremuri, cand Minerva era singurul, era mare lucru, nu de preturi, ca nu era scump ca acum, dar toti intrebau: si, ai mancat caine?

Portia mea, fara caine si necoafata mi-a trezit amintirea, daca nu era lenea mare dadeam puiul si prin ceva ou batut cu amidon.

SI sa stiti ca se pare ca e boala contagioasa lenea asta, pe cuvant de rororo.

Ciorba de pui cu fasole verde si pilaf

Intai de toate, hai noroc!

Incep cu obisnuitul: nu va speriati de poze, au caracter informativ si bucurestenii stiu ce bezna e afara. Apoi da, nu a inventat nimeni roata, supa plus pilaf din pui (plus multe altele pe langa) sunt ceva obisnuit. Eu vreau sa va arat cum le fac in paralel cand nu am de gand sa murdaresc vase mai deloc si la final sa ramana bucataria bec.

Ma rog, daca mai aveam bec in bucatarie poate ieseau si pozele, dar canci.

Toata povestea de fapt a plecat cand am facut mancarea Casandrei, respectuv legume, supa, orez, ca de obicei, mmm bun, da’ nu are sare.

Si pe urma cunoscuta poezie: noi vrem pilaf. Mai aveam un pui in congelator, de mancare ioc, lene, berechet, hai sa fac supa/ciorba (nu ma hotarasem inca) si pilaf.

Cand le fac in paralel incep cu baza: puiul, transat, parlit, spalat, gata de atac (pieptul asteapta pana maine sa il fac junk) si legume taiate cubulete, in cazul acesta ardei iute, kapia copt, ceapa, morcov, telina.

Am pus “cazaturile” de pui la fiert cu o jumatate de lamaie taiata bucati, fara coaja. Lamaia, nu puiul. Legumele le-am pus la inabusit in cratita batraneasca apoi le-am dat incolo.

Asadar avem deoparte supa si legumele, de alta deja pregatim ciorba (am fiert fasole verde la kukta) si pilaful (am fript pulpele si aripile de pui).

Tii, mama ei de jucarie, ce gri burlac pre zeama, era galbioara bine de tot.

Acum finalizam:

- pilaf: am amestecat jumatate din cantitatea de legume, puiul fript, o parte de orez si trei de supa, marar, sare si peper si am dat la cuptor;

- ciorba: tinand cont ca toate sunt deja fierte doar am amestecat supa, carnea de pe “cazaturile” de pui, fasolea verde cu tot cu apa in care a fiert, am dat un clocot si am acrit cu zeama de varza.

Mergea cu leustean, nu am avut, am pus patrunjel. Deci, felul unu:

felul doi, orezul nu era bun, am tot luat pt potaie si mie am uitat sa imi iau (deja am iesit pe geam sa mai prind nitica lumina, ciuciu):

Ciorba ca ciorba, voiam sa pozez pilaful azi, mai pe lumina, ce a ramas din prima portie a ramas si din cratita.

Eu de fapt poza cu osul o facusem ca sa vedeti burnita nenorocita din spate, nici macar aia nu am prins-o ca lumea noi sa fim sanatosi. rororo