Relache

Pana mai pun ordine in poz(n)e, o intermediara, ca sa vada zuza suparici ca am si gatit si sa ii arat mirei cam cat e fata ei (desi in poza nu se vede dimensiunea).

Prima oara va zic asa: am vrut ciorba de miel, fie si tardiv. Cucu miel, nu am gasit nici la Real, nici la bulgar, nici … nici. Asa ca din bors de miel cu buruieni am deviat in supa de buruieni, cum ii zice mah, detox don aia.

Mare reteta nu e, dar va spun ce contine: ceapa verde, morcov, leurda, stevie, loboda, orez, ardei iute. Si in plus sa ma laud cu castronelul, nu?

Si cu iaurt.

Si am avut comanda ferma de sarmale, zis si facut printre somnuri de recuperare. Amu’ am cam ramas la o reteta, banala, carne, ceapa, orez, framantat cu ulei. Dar am schimbat condimentele, am pus pasta de ardei dulce si de ardei iute. Si bine am facut. In rest, nada. Zic unii ca au fost bune, ca s-au cam topit (pe pachetul de frunze scria ca sunt 40, mie mi-au iesit 50, daca am numarat bine).

Dupa gospodareli, ca fluiera musonul in frigider, recuperam, tararaaaaaaa …

Cum ziceam, datorita intrevederii om-caine, am niste vanatai noi, m-a ranjit, certat, rororit, sarit, ca mi-a tras o bucata de am piciorul ca o conserva de vinete.

In rest, din scurt, amu nu va mai arat marea, e tot aia de ati tot vazut-o, am pozat o chestie tare draga noua: Techirghiolul (la margine, ca e vis-a-vis de casa).

Apa calda, sarata, limpede, de o baie. Pe care nu am facut-o.

Bine, in capatul asta pe care il stiu din copilarie, sunt acum niste santiere, mai scapa aia cate un butoi, dar e mai curata decat ma asteptam.

In rest, plimbare lejera si putine poze, minaretul din spatele casei, un pom rupt cu flori si leagan din cauciucuri spre malul marii.

Si acum din fauna locala (care, ca toata fauna Romaniei, nu ma refer la bipede, e compusa din o droaie de maidanezi, canide sau felide => proiectul ala cu eutanasierea e o frectie la picior de plastic, cum am mai vorbit).

Puiuti de Ghiol.

Un Garfield pentru cofi.

Dar cei mai tari, care ne-au alergat latrand, niste corcituri de dimensiunea unui mini-chihuahua, super misto cateii, i-as fi luat pe toti.

Mama cu doi pui.

Sunt sigura ca nu va dati seama de dimensiune, incapeau intr-o ceasca de cafea, asa de simpatici si jucausi, aciuati pe langa o vila de la malul marii.

Pai si cam asta, pana mai bibilesc la poze. Am luat cateaua si am venit acasa, deja la prima benzinarie de la intrarea in autostrada vietii (mama ce accident urat am vazut) incep sa ne stie oamenii aia, o tipa de la bar cica: sa vedeti cum se uita cateaua dupa dvs. Asa ca va dorim, momentan …

Gateli diverse prinse in poza de Little Coffee

Partea unu, da? Ca facui o mica gafa, am descarcat pozele sa le vad si, instinctiv, i-am zis aparatului sa le stearga din memorie, deci sunt la mine.

Asa ca vi le arat (nu am retete), scriu ce cred eu ca ar fi si, daca are chef, cofi ne comenteaza.

1. un celebru sandwich de la un concurs haios, parca batalia din Arden ise numeste (daca gresesc sau scriu pe langa, nu ma corectez, astept fidbecu ala)

2. cred eu ca e o porcarie cu ceapa si carnati, nu e de regim, nu bun, dar e low carb sigur

3. aripioare lipicioase cu salata de varza? (daca ghicesc mai mult de jumatate, astept o bere)

4. paste cu vongole?

5-6 ceva masa de craciun in familie?

7. chiftelute, cartofi copti, muraturi pitzi?

8. ciorba si de loboda?

9. perisoare cu sos … e, aici m-ai prins, nu stiu daca e avgolemono, de smantana sau beshinel.

10. chiftele, salata de cartofi si salata verde?

11. muscaciune din langosi cu branza si marar?

12. la asta sigur bingo: mancare de bame.

13. aripa de curcan cu habar nu am ce (dar m-a inspirat pentru aripa mea, in afara de ce gasisem pe net)

14. za favoritus: snitel cu piure (si aci ma depuncteaza, ca nu ma prind din ce e snitelul)

Mai urmeaza un episod, pana atunci, am gasit o poza care m-a dus cu gandul la: unde-s zapezile de alta data”.

Toate fotografiile, punerile in scena sau gatelile sunt facute de Little Coffee, ca sa nu avem vorbe la proces.

rororo

editesc, daac sunteti prin preajma inainte sa apara autoarea, bagati cu presupunerea in taste, sa vedem care ia marele premiu, vorba lui caragiu, morcovul de aur.

Idei cu ce sa NU gatim de Craciun si Revelion

Cum toata lumea s-a gandit la o selectie de idei care sa va ajute in a intampina anul ce va veni cu o masa imbelsugata, eu am sa va dau niste idei de retete care nu se preteaza la astfel de masa decat daca vreti sa va enervati soacra sau sa va pacaliti prietenii din strainatate spunandu-le ca da, asa se mananca la noi de paste … pardon, craciun, ma rog, ce mai conteaza.

Tocana de burta cu fasole – o bunatate care insa, cu greu se poate decora in forma de pomisor, bradut, ciupilica mosului sau renul beat.

Sushi – pentru ca ar fi un fusion extremist, totusi nimeni nu poate fara carnati si jumeri.

Aripioare lipicioase – nu doriti ca invitatii sa va murdareasca servetelele tematice sau fata de masa proaspat cumparata cu clopotei si zurgalai, nu e asa?

Melci cu carne, la cuptor – ca sa nu spuna lumea ca suntem snobi, hai dom’le, chiar asa, melci?

Fondue – pentru ca nu va lasa nimeni tepusa din mana nici daca vor suna colindatorii. Si pe urma, unde e porcul?

Ciorba de loboda – la cat costa loboda, s-ar putea sa va impresionati musafirii mai ceva decat daca le-ati servi icre rosii, insa totusi, nu suntem la regim, nu e asa?

Clatite cu ciuperci si sos de rosii – pentru ca e posibil ca musafirii sa le prefere traditionalelor jumari, caltabosi si piftii. Sau nu. Nicicum nu e bine.

Tofu prajit – nu merge mai ales ca nu e telemea de la sibieni.

Pimientos del piquillo rellenos – pentru a nu veti putea pronunta musafirilor exact ce mananca si, daca faceti si meniu frumos asternut pe hartie, e posibil sa nu scrieti corect, precis aveti o ruda in Spania care va va atrage atentia.

Ochiuri cu cartofi prajiti – mi-as dori sa vad fata oaspetilor daca le veti pune asa ceva pe masa festiva

Eu idei si retete as mai avea, in speranta ca nu v-am fost de ajutor, ca de obicei, va doresc locuri de parcare usor de gasit, case fara cozi, carucioare care merg drept si porci care zboara, sau, mai exact, sarbatori asa cum va doriti domniile voastre.

Eu mi le-as dori aici:

rororo

La Baiesti e vreme buna

Am plecat din Brasov spre Baiesti sa stam cu neamurile sub Retezat, la o citirica. Am cateva cuvinte de bine pentru anumite localitati, apropos de calatoriile astea, Busteni, Fagaras, Sebes. Gen: anafura, inchinarea, grijania, ranitii, pasca, lumanarea din buzunaru’, precista, ma rog, si altele.

Daca plecati cumva pe traseele sus-numite asteptati-va la niste blocaje pe care le veti vedea la un moment dat si in poze. Prin Busteni se trece daca da Doamne Doamne, prin Fagaras se trece lent daca nu se face un detur pe un soi de centura bombardata iar Sebes, apai eu as elimina orasul ala de pe harta. Nu-s in stare sa rezolve o amarata de intersectie care da spre Alba Iulia si se sta cu orele in coloana, mai repede ajungi pe jos sau cu bicicleta.

Sa ma scuze localnicii dar cred ca si ei sunt de parerea mea, la ce omor e in localitatile cu pricina cred ca mult praf e de sters din case, eu as vota un primar care promite o centura a orasului, in special sebes, mama nene cata carne a inghitit primaria din localitatea aia de la mine, doamne. O sa revin cu poze si din blocaj, mai incolo.

Asadar intre Brasov si Baiesti am ales sa mancam pe undeva dupa centura Sibiului (buna treaba au facut cu ea, nu mai treci prin oras, ei s-au aerisit, noi am economisit timp si nervi, bravo). La un popas cu nume haios si parcare uriasa de tiruri, “La trei frati Vladut”.

Pozele sunt rosiatice ca asa era copertina. Niste preturi, nu imi venea sa cred. Cam 3 lei o ciorba, mancaruri de la 4 la 9 lei, ma rog, daca nu voiai muschi de vita. Tot ce am luat a fost bun, mai putin varza mea calita, ca am ramas cu un fix cu varza calita dupa cea de la Brasov.

S-au luat supe de fasole si burta, ciolan cu varza (eu am crezut ca e varza cu bucati de ciolan, canci, ditamai ciolanul, au mancat si cainii din parcare din el), fasole cu costita (bestiala fasolea), pui la gratar, fireste. La ciorbe ardeii si smantana, nemaipomenite. Preturile la alcool de alimentara. Misto de mancat in drum, daca nu ai fitze de Marriot.

No bun, luaram drumul catre acasa, rupt in doua, se lucreaza, dar culmea, pana am revenit era terminat pe un tronson destul de mare, brava lor.

Comitetul de intampinare care nu isi gaseste stapan (talie mica, puiuti inca de lapte).

Daca va uitati cu atentie in spate, angoasa Casandrei, pisicul ala mic de o palma o stuchea de nu se vedea (in ultima zi au devenit prieteni, pana atunci pisicul a fost pe post de arma de aparare).

Ne-au asteptat, bineinteles, ca niste gazde perfecte, cu haleala, mi-a fost jena sa pozez altceva decat rosiile din gradina, dar va pot povesti de o supa de rosii cu galusti nemaipomenita, chiftelute cu piure si castraveti murati si placinta cu mere. In zona e plin de meri.

Am fost apoi in Zavoi, am mai ajutat la casa, la una alta, care cum ne-am priceput, mai spre deloc, eu mai dadeam si ture la masina, dobitoaca ed Casi a baut apa cu detergent de la canalizare si a borat apoi a zacut.

Aici il avem pe Lache, paznicul casei.

In spate e un munte care se cheama habar nu am cum dar voi edita sau voi pune un comentariu cand aflu, nu-s din cartier, nu ma bag, ca retin vag denumirile crestelor.

In fata e Retezatul dar am uitat sa il pozez.

Prin miezul proprietatii trece raul Alb, de cand au terminat soseaua e in sfarsit limpede ca lacrima, se varsa in Strei si urca pe el pastravi (de pastravi, nu de crescatorie).

Cat s-a ars iarba cosita si ne-am mai plimbat, am mai tras cateva poze, am mai dat o matura, una, alta …

… s-a mers la Salas dupa mici si virsli si apai am pus-o de gratare, campionat de table (nu am castigat), tuica (a se citi palinca de 4 ani, da?) si multa voie buna asa ca ne culcaram in zori de zi. Unii, ca cei cu copii si caini au plecat mai devreme acasa, nu de alta dar eram cu masina

Asa ca mai mult de asta nu am prins in poze, virsli am luat si acasa, dar asta in episodul urmator.

rororo

La Barca numarul doi, solo cimpoi

Pai da, ca s-a cerut repetare, nu am multe sa va spun, doar ca de data asta luai si potaia si ca am mancat diverse, inclusiv un platou mixt, la comun. La barca, fireste.

Sa nu ma intrebati de preturi ca nu mai retin nimic, oricum, decent, ca de obicei, vreau numai sa va arat poftele.

Cascaval pane cu cartofi prajiti.

PAPANASI!

Pangasius pane. Mie personal nu imi prea place, dar …

… altcuiva i-a placut din plin.

Pot sa reiterez? Pot (ce a ramas am luat si la pachet): PAPANASI!

Am revenit si duminica, in gasca mai mica, numai noi si potaia, drept pentru care vreau sa las analelor povestea pe care deja unii o stiu.

Din respect pentru consumatori, iau masa la margine, sa nu se scuture jivina, sa nu lase par, ma rog. Ba o si duc in avans la satisfacut necesitati nesexuale.

Langa noi descind doi, jeep, copil cam pe la patru ani, nimic neuzual. Cum stateam la marginea terasei, aproape era spatiu verde. Stiu ca o sa ziceti ac cei ce descind din jeep sau anumite locatii pe care le-as numi neriguros “de la coada vacii” dar cand copilasul a vrut sa faca pipi, mama lui, (aia din fata cozii celor spuse mai sus) in loc sa o duca la toaleta a pus-o pe vine langa mese, in iarba.

Vorba lui varlan … bine, eu am degetele alea fracturate, numai mijlociul functioneaza.

Trecand peste aceste minunate aspecte, a doua zi (da, nu am ratat o poza cu potaia, sa moara dusmanii) nu am nimerit cine stie ce mancaruri. Anume, carne de vita si pui a la bunica, vita era tare ca mama copilului si ambele imparteau acelasi sos, numai ca una avea ciuperci, alta ceva vin. Recunosc, mie mi-a placut nult sosul.

Am luat si ciorbe, sa impartim si cu potaia, idem ca la felul doi (am pus eu pozele invers), adica era supa de legume si in ea, ca eu am cerut de pui, erau bucati de pui. Stil clasic de carciuma la ce am comandat, insa la gust au fost bune toate, acuma na, nu m-am dus la Intercontinental.

Exceptand fauna locala, restul e in regula la La Barca, mie imi plac mult fetele care servesc la mese, sunt tare dragute (in toate sensurile) si mancarea e corecta. Vreu musai sa incerc tochitura si o anume pizza, nu e vremea pierduta. Daca o sa vedeti la link, au si serviciu de livrari, daca stati in zona.

Cat despre fauna urbana, nesimtire si proasta crestere, revin imediat, ca mai am, hard roc aleluia.