Adica pozate de cofi, “furate” involuntar de mine si care nu au vazut lumina netului.
Sau ma rog, nu toate. Am incheiat cu snitel, reluam cu snitel.
1. snitel cu cartofi (mama ce bataie ii dau cand o prind). din nou, nu stiu din ce animal e snitelul, ca nu vaz.
2. cred ca e puiul ala mic, scump si bun de la Angst si e gadilat cu supercondimentele afaf
3. gratar, cartofi noi, salata (ieeeeeeeee)
4. rulada de porc umpluta cu (abar n’am) si salata de cartofi
5. asta nu e de comentat, a luat premiu cu coronita pe culi
6. ne dati sau nu ne dati, fasole cu carnati si castraveti murati
7. marmalute in foi de vitza, evident, dar dupa decor e o crasma … nu stiu unde
8. crasma, pastrama, cartofi, ureche de elefant verde (am ghicit?)
9. ca e fasole cu carnati, evident, dar imi seamana vasul a taverna sarbului, ala e?
10. pastrav si cred ca tot taverna
11. ha! carnati cu sos cred ca de ceapa si de rosii si fasiute de ardei de la afaf daac nici aici nu ghicii …
12. asta nu e de ghicit caci sunt inconfundabili, papanasi la la barca
Asa ca de final incheiem cu privirea verde numarul 13, gen: mah, ma lesi?
Cred ca am ratat ceva la numaratoare, nu iese o poza, ma rog, rectific daca e, oricum, ca sa incheiem in ton: ca un om fara de minte, numai eu merg inainte, toti im striga: esti nebun.
Nu e vreo idee noua, de fapt eu nu am mai facut-o asa, mi-a traznit pentru ca mi-a ramas amestec de sare cu zahar de la ardeii pentru umplut.
Avem nevoie de amestec de sare grunjoasa si sare, in cantitati egale, ceapa rosie, ulei si otet.
Intai se amesteca ingredientele pentru marinata, apoi se taie ceapa, cum va place, eu am taiat-o rondele foarte fine (castronelul e cat un caus de palma si cepele subtiri de tot, ca esalotele). Se pun toate impreuna si se amesteca bine, apoi se dau la rece.
Sfatul meu e sa framantati cu degetele ceapa, indiferent cum o taiati si sa o lasati la rece minim jumatate de ora. E buna cateva zile, daca ramane. Si sunt sigura ca se poate pastra la borcan, dar nu vad de ce.
(da, aici am vazut si eu ca am pus mana pe lentila si in toate pozele o sa am amprenta unica, asta e)
Cel mai bine merge cu fasole dar si in sandwich-uri, langa o papara de piure (reciclata de la piureul ramas de ieri, garnitura la ardei si chiftele, adica amestecat cu branza de burduf si ou si fripta) …
Nu e mare reteta, de fapt am mai facut asa ceva numai ca in tava am pus apa in loc de bere data trecuta. Mie mi se pare mai buna asa cum a iesit acum, am folosit si putine condimente, carnea a iesit de o fragezime inimaginabila si, culmea, roz in interior cum sunt coastele afumate. Din pacate sexyune nu am apucat sa fac.
Am folosit bere in loc de apa in tava pentru ca au plecat nste prieteni ieri si au lasat o bere nebauta, se rasuflase, ce sa fac, am sacrificat-o. In afara de coastele de purcel (ca porc sigur nu era) si bere am mai facut un amestec de ulei de masline, sare, boia dulce si iute si ceva fulgi de usturoi.
Am uns bine coastele cu amestecul, fata-verso.
Exista o tava speciala pentru metoda asta, eu pun un grilaj luat de la Daiso peste o tava normala. In tava, fireste, berea, sa ii fie tarana usoara daca s-a rasuflat asa repede.
Le mai verific din cand in cand, le sucesc de pe o parte pe alta si, cand consider eu ca sunt gata (de obicei nu e graba, cu cat se “aburesc” mai mult cu atat sunt mai bune) le sting focul.
Eu le-am mai dat cu putina zeama de bere la final si le-am lasat la cald cat sa termin si garnitura si sosul.
Am facut cele mai simple chiftele de cartofi posibile, initial voiam sa fac ba rosti, ba piure. Pana la urma le-am ales pe ele. Asadar se amesteca unul-doua oua cu cartofii dati pe razatoare, sare, piper si parmezan (sau alt cascaval, sau branza, sau nimic). Si se prajesc.
Pentru sos am fiert putina ceapa verde in berea ramasa in tava impreuna cu amestecul ramas de la coastele unse. Am lasat sa scada complet apa (nu sa se arda) si apoi am amestecat cu maioneza. Mie mi-a iesit nitel sarat dar a mers cu chiftelele de cartofi ca uns.
Asta e tot. A durat ceva ca e zi de relache, ploaie si bezna si nu ne-am grabit. Coastele mi se par super asa, in aburii unei beri uitate.
De final vreau sa ma laud cu ce au facut altii, am primit (luna cadourilor) niste carnati de mistret, caprioara si iepure, absolut dementiali. Azi dimineata facuti, am degustat numai capetele, restul i-am lasat la uscat putin asa ca poza nu e de valoare, nu exprima deloc ceea ce reprezinta: cred ca cei mai buni carnati proaspeti pe care i-am mancat vreodata. Sa traiasca vecinu’ si hard roc aleluia.
Iar ne-am strans in jurul OZN-ului (grill raclette Tefal) cel bland. M-am gandit la meniu, asemanator cu celelalte, acum am apucat sa fac si poze.
Am vrut sa fac creveti picanti, orez (de pus in tavite) si sos de avocado, apoi pastrame cu cascaval topit si castraveti murati.
Si iaca ce a iesit.
Orezul l-am facut din timp (urma sa il frigem nitel si in tigaite) din legume, basmati, sofran si putina bere (voiam sa pun vin alb).
Metoda de preparare e o combinatie intre ce stiam, ce mi-a spus un evreu si ce mi-a spus cineva (nu mai stiu cine) pe net, mai de mult. Daca o urmati iese perfect (inutil de spus, cred, ca puteti pune si ciuperci, carne, folosi supa in loc e apa sau renunta la alcool).
Intai se inabusa legumele cu sare in ulei de masline, acoperite cu nitica bere (vin, apa sau supa).
Se adauga o cana de orez si se amesteca impreuna pe foc.
Se acopera cu doua cani si jumatate de apa (sau supa) si se pune sofranul si piper. Se lasa pe foc sa se infierbante vena in toate.
Se acopera vasul si se da la cuptorul incins care, poate fi stins destul de repede, ideea e sa stea acoperit si la cald (cat e cuptorul aprins mai puteti amesteac in el, legumele au tendinta sa se adune la suprafata ceea ce, fireste, nu e bai).
Et voila, cum zice chinezul:
Sos de avocado
Asta e ca sa aiba cu ce se manji crevetele (mazzancolle pentru cunoscatori )
Se aduna gasca din: maioneza (da, am cumparat-o), ardei gras, usturoi, ceapa verde, rosie, lamaie, avocado (aista maro, lemnos, este exceptional, daca gasiti, nu ezitati), tabasco si worchestershire.
Si era sa uit dar i-am amintit din vreme, am pus si un ou fiert.
Eu am zdrobit totul (fireste legumele tocate marunt, lamaia stoarsa, usturoiul presat, nu am pus si sticlele de la sosuri) cu “piureiatorul” (in veci nu imi mai iese din cap expresia asta) dar puteti toca, zdrobi sau mixa dupa cum aveti chef.
Iese mult mai cremos decat sosul facut din avocado verde plus ca se curata usor, cu mana, coaja se indeparteaza aproape singura de miez.
Si de aici intram pe taramuri cunoscute, non-retete si gratareala.
Astea sunt mazzancolle, super bune, sarumana Silvia.
Le-am aplicat tratamentul deja invatat si verificat: lasate in apa rece, apoi marinate in lamaie sos (eu de data asta am pus ceva iute adus din Singapore, puneti ce va place).
Am pregatit si pastramele si ceva legume care merg puse pe plita (gratar, grill, cum va place sa ii ziceti).
Si sa inceapa distractia
Crevetii si orezul gratinat, plus sos.
Plus mozoleala de rigoare, noroc ca am avut destule babetici.
Soldatii inainte de atac: pastrame, orez, castraveti murati, cascaval.
Grataragiul la treaba (cine zicea ca la bloc nu poti face gratar?).
Totul sfaraind conform normelor in vigoare. Apropos si eu folosesc suporturi diferite pentru taiat carne si legume, acum ma gandeam ca e cumva ilogic daca le prepari termic, doar pe gratar stau impreuna, ca sa nu mai vorbim de frigarui unde se pune carnea lipita de leguma.
Maestrul si clestele lui de lemn.
Si o poza chinuita cu ideea de carne, orez cu cascaval topit, legume la gratar si castravete. Inutil de precizat ca ce este pe rosie e sare neagra de Cipru, da? Am luat-o ca cica e la moda ))
Totul s-a incheiat cu: ia odata alea de pe masa ca nu ne putem opri. Si asta e adevarul ca te intinzi la vorba, mai un tutun, mai un vin, mai o bere, mai o vodka si se ciuguleste cam mult, unde mai pui ca fieacre isi pazeste cu strasnicie bucatica pusa de el, e haios rau, ce mai.
Dezavantajele (oarecum) sunt ca se face miros de gratar (ceea ce nu e neplacut plus ca se poate aerisi destul de iute) si ca stropeste in jur, ceea ce se poate rezolva cu o fata de masa adecvata, a mea, aia cu masline, e sintetica, poate sa se stropeasca oricat, mama nu se supara.
Asadar hard roc aleluia si multumim pentru atentie invitatilor.
Motivatie: am primit comanda de musaca, aveam carne tocata si pe unde ma invarteam, “internautic” vorbind, toti, burger, burger, ca ala Batman, Batman. Din ce imi amintisem ca am vazut pe ici pe colo si din ce aveam si eu, am executat. E prima oara cand fac cu ou chifteaua asta neamto-americana. Asadar am furisat din carnea pentru musaca cam doua maini, am pus un ou, o ceapa mica, tocata marunt, mustar iute, ketchup (Heintz picant), sare, piper, Worchestershire (mereu mi se incurca degetele cand scriu asta) si Tabasco.
Am amestecat totul bine (am pus si extrem de putin pesmet) si am aplatizat intre doua folii.
Mi-au iesit trei chifteloi pe care i-am dat la rece, unii peste altii, fiecare cu folia ma-sii.
Pentru garnisit in afara de ketchup picant si mustar iute (ha!) am pregatit castraveti murati, rosii si salata de ceapa alba marinata.
Parjoloiul l-am fript pe plita, eu am folosit carne de la bulgaroaica, deloc grasa, asa ca nu l-am lasat mult ca sa ramana fraged si zemos.
Et voila. Si nu, nu am facut eu nici o chifla, am cumparat
Garnitura perfecta, parerea mea:
Daca e cu burgar si fries, hard roc aleluia si o trupa americana
daac nici aici nu ghicii …
))
