Pateuri cu carne si spanac

Ia sa vaz, poate imi iese de o reteta serioasa. Desi am uitat sa ii dau cu gramajul.

Ne trebuie o caserola de carne de vita, morcov tocat sau ras, ceapa (verde am pus eu). Care se iau ele si se calesc in nitel ulei de masline la foc mic.

Amu la curatenia de primavara – vara, mai aveam niste legume la borcan si zacusca de hribi pe fundul unui borcan, le-am pus si pe ele, aici na, normal ca nu e musai.

Se lasa sa scada chestiunea in vigoare apoi se condimenteaza (cu un pit stop pentru potaie, dar asta va arat la final) si se adauga spanacul calit, tocat, scos din borcan, blabla, care cum aveti.

Se lasa sa se racoreasca si se amesteca (sau nu) cu jumatate de ou batut.

Se ambaleaza in foitaj (sau foietaj? ca inca nu m-am lamurit), fireste, Bella. Fiecare cum vrea, eu am facut varianta simpla.

Am uns cu cealalta jumatate de ou batut, am presarat preferatul meu, za’atar (nu zatar, da?), am copt habar nu am la cate grade si cat timp, pana au fost gata.

Taiat, mancat, gata.

Va spuneam ca a avut parte si rororo, ca atata m-a rororo la cap cand se calea carnea de vita, ca inainte de a condimenta, i-am amestecat si ei in orez. Ba i-am dat si o muscatiune. Bonus, poza prinsa in liniste cand dormea dupa masa jivina, hal de somn cu dintii ranjiti, ma si speriai, am crezut ca a crapat.

Trecem la rubrica de INFO diverse.

Am vazut un film documentar la HBO despre macelarirea delfinilor in Japonia in Taji.

Trebuie sa ai ceva inima in tine sa vezi documentarul, este impresionant, cu o desfasurare de trupe fantastica, lupte surde si imagini de groaza, ba in plus, mi s-a confirmat ca marii bulangii de la organizatii care inghit fonduri gigantice, gen grinpis (inadins nu scriu numele corect, da-i pe golful Taji de nenorociti) nu au nici o apasare. Numai actiuni disparate, individuale, sustinute de cate un nene cu bani si de oameni inimosi care au avut si ghinionul sa vada cu ochii lor delfini murind in chinuri groaznice dupa ce, cei alesi pentru delfinarii sunt vanduti cam cu 150.000 de $ bucata. Urmariti reportajul, pe mine m-a socat nitel (mai mult).

Info 2 e ca am uitat aparatul, dar am mancat in carciuma din gara (cum iesi de la bilete, usor dreapta, au si terasa). Dom’le, da, nu zic de pret, caci va imaginati ca e de gara, nici de atmosfera, caci e asisderea, voiam numai sa va spun ca mancarea e nemaipomenit de buna, am luat chestii simple, cartofi cu oua si branza si gustare calda de impartit la mai multi (gujoane de pui, crochete de cascaval, ciuperci, nitica salata de varza, ficatei). Toate executate impecabil, ba chiar unele chestii din gustare, mult mai naspa le-am mancat la carciumi cu staif.

Astea, berile reci (in numar de patru) au costat 30 si am uitat cat de lei. Daca ar fi gara langa mine as iesi mai ieftin ca acasa.

Mai aveam ceva de soparlit dar am uitat ce. Imi aduc eu aminte. rororo

Un fel de ciorba de porc cu varza

Deci cu ardeii umpluti v-am lamurit, sa vedem reteta de felul unu, ca fara zama nu se poate.

Mai intai a fost asa: cat a venit telefonul, cat costa vaccinele, ce mai e prin congelator. Ce sa fie, porc, varza murata, zic bine nene, facem un lucskcos.

Reteta, pot sa incerc sa v-o dau, dar vezi sa nu, vorba muzicienilor, no meri amu mah. Am pus la fiert carnea de porc (ea, care este). Plus ceapa verde, praz, plus legume inabusite, telina, morcov. Plus gata ca m-am culcat, era cald si pe geam intrau fulgii plopilor asa ca am facut o diversiune sa aerisesc pe alte cai.

Am adaugat varza murata tocata, ardei iute, am mancat. Si mi-am dat seama cat de tare seamana cu gulasul secuiesc. SI am hotarat brusc: ii pun si galusti. bun, dar de care? Hotarare luata, iaca si reteta: am amestecat un ou cu o lingura de gris, faina cat a cuprins maglavaisul (nu da nene neco) si am subtiat cu apa minerala rece.

Am pus cu lingura in zeama (care e asa iute ca imi iese si acum pe urechi, aveti grija daca luati ardei iuti din aia bulgaresti din Billa ca sunt nenorocire) galustile, am lasat sa fiarba, am picurat apa de la gheata, am stins focul, verdeata, ciuciu, model canci. Al batrn cica e bestiala. Daca nu ati retinut nimic, dati cu lecitina.

Si daca tot nu ma calific la castigat chestii nedumeritor de importante, din cauza retetelor cred eu, ca mai trebuie antrenat si cerebelul ca sa fie deslusite, de amorul artei, va dorim:

written after (post scriptum pentru vorbitorii de latina), nu am dat reteta in miligrame si cups ca nu am chef.

Ardei si dovlecei umpluti

Amu nu va luati de mine ca gatesc banalitati, da? Ca nu avem cocos de munte umplut cu cioperci de padure si ficat de cangur, daca nu e, nu e. Plus pozele, tarziu in noapte, pe aragaz, plus apa oprita abrupt, asa ca ciuciu descarcerat bucataria. Eu va zic numai ce am facut de mancare, da?

Stiti ca imi ramasese carne de la sarmale. Amu, sarmale, sarmale, dar pana cand, saptamana economiei bate la usa asa ca am trimis centura neagra la obor dupa ardei de umplut.

Pe care i-am executat silit, pozat, mai greu, dar de dimineata, la prima ora, erau gata de atac.

Reteta e in halul urmator: umplutura de la sarmale se indeasa in ardei si dovlecei (spalati, curatati si ce mai rimeaza, ca imi veni o prostie). Se pun in cratita batraneasca de tuci, se acopera cu sos din pasta de tomate, pasta de ardei iute, fulgi de ardei iute, sare si piper.

Se da totul la cuptor care se stropeste, ca am uitat sa dau focul mic, asa ca pentru curatat ce s-a ales, astept provincia.

Se aprinde becul mare la bucatarie si se negociaza cu aparatul care, nu si nu, nu vrea sa faca poze artistice la asa o complicatie. Dar nu ma pot abtine sa nu dedic strelicii unui anume domn Puiu, fara care nu aveam vocabularul imbunatatit.

Ne iertati, azi cu din astea, caviar si manciuria in alt film.

rororo

Fest de bloguri

Nu mai reiau ce a scris The Green Foot, ca a zis el tot acolo. (dati cu click sa vedeti).

La invitatia gustos.ro, am dat si eu cu link, nu am primit nici o confirmare de participare, dar asta nu inseamna ca nu e interesant.

Oricum, am remarcat foarte frumos facuta invitatia, eu mai neatenta si cu freza in nori nici macar nu mai stiu ce linkuri am pus, aia e. Dar pare organizat misto, deci daca aveti ocazia, bagati un ochi.

Na, acum nu stiu ce poza sa pun, sa nu ramana postarea seaca asa.

Gata, stiu, un loc in care as vrea sa mai ajung macar odata, Gozo.

Si un fel pe care as vrea sa il mai mananc macar odata: King Crab.

rororo

Mancare de cartofi la minut

Din seria: ce mai are omul prin camara si congelator ca sa nu sparga fondurile.

Am gasit o punga in congelator pe care scria “porc”, cartofi aveam, clar, mancare de cartofi, ceea ce a si iesit pana la urma. Carnea fiind cu oase si zgarciuri, mai mult de ros, am zis ca deturnez in friptura cu cartofi si ca urmare (si a lenei) intai am fiert o perioada carnea.

Dupa care am deturnat. Am pus cartofii taiati cuburi, ceapa, usturoi, peste carnea fiarta (cu tot cu zeama ei) si am facut un sos din suc de rosii (bio) si pasta de ardei, plus iutzica si o foaie de dafin, am amestecat totul si am uitat la cuptor, nu inainte de a azvarli si o mana de felii de carnati felii peste tot.

Si cand zic uitat, apoi uitat, cartofii fiind sapunari si cu sucul de rosii pus de cruzi, nu s-au sfaramat, carnea a iesit foarte frageda si asta a fost toata “reteta”. Rororo a zis merci de zgarciuri, oricum.

Cat despre cumparaturi, am tot vazut pe bloguri reclama la miezul ala de lapte (ciudat suna) de la Delaco, luai si eu, sa vaz ce e minunea aia, desi e scump.

Mai, rau nu e, are o textura de budinca, panna cotta asa, gustul e foarte neutru, adica e racoroasa, dar cam inodora si vag insipida. Cutia bibilita, cred ca face mai mult ambalajul decat continutul. Nu pot sa spun ca nu e buna, dar nu isi justifica pretul, mi s-a parut exagerat de mult, ceva pe la 7 lei o cutiuta.

Altfel va doresc rororo.