Ei, cine s-a plictisit, sa sara expozeul urmator. Asadar dimineata, dupa tura de deschidere de targ, am facut oua. Ochiuri, in apa milenara (desi cica puteam si cu pancetta, na belea).
Cine ghiceste ce buruieni sunt pe oua, are o bere, marele premiu.
Avand numai apa, oua si o tigaita, am facut capac din castronelul nou. A resistat eroic, iaca.
Dupa micul dejun, plimbarica spre cafelutele necesare. Fain rau locul, v-am mai zis, putine poze, dar suficiente pentru mine.
Si iar mi-am amintit de “Domnul neco” si de faptul ca in nord exista combinatia de prosecco si bitter, zisa si, ei da, cu dedicatie speciala, gingerino.
Cateva imagini din scurta plimbare de pe malul lacului, am cules si ceva scoici.
Marinarasul ala am uitat sa citesc ce facea, probabil ca e pe gogu. De final de lac, doi iberici ai vecinilor de langa casa aia luata de noi. Foarte faini. Si cuminti, spre deosebire de Casi.
Si uite ca uitam sa va zic daca nu erau pozele. In camping, dupa ce negociai casa, pretul, ma rog, ce era de negociat, te duceau sa iti arate locul cu masinute de golf. Nu am mai fost niciodata cu masinuta de golf, e misto.
In drum spre alte zone si aventuri italiene, am pozat intr-o benzinarie niste afise, dati click daca vreti sa cititi ce e pe ele ca nu stiu daca se vede asa.
Pentru cei care nu cunosc fenomenul, dau o scurta si abrupta explicatie, nu traducere. Cand incep concediile, cei care si-au luat patrupede, fiind obligati de lege sa raspunda de ele (cip, baza de date, alea, alea), isi dau seama ce greu e sa ai caine. Sau pisica, dupa caz. Si atunci decid fie sa ii lase te miri cui, fie sa ii, ei da, arunce in autostrada (de unde nu au nici o sansa sa scape cu viata dintre roti). Pe mine m-a emotionat ce scrie in posterele alea de la buda. Nu stiu pe voi.
No amu urmeaza doua zile de trandaveala si odihna, carora nici unul din cei din grup nu le-am putut rezista, pusi fata in fata cu Lago di Garda (cica una din vilele din zona o detine George Clooney, asa a zis mama).
Nu va asteptati la poze ca la link-uri, au fost efectiv zile de odihna si reveneala, asa ca am vazut lacul din perspectiva micro, nu macro, dar puteti citi despre el si, va asigur, merita. Dar pana acolo … am comis pe drum o burgerkingheala, ca lesinam de foame
Alpii, de data asta, i-am pozat din mers (bai, nu gasesc unde am pus pozele dinspre Cortina, de acum cativa ani. sau nu le-am pus? necoooooooooooooooooooooooooooooo )
Ideea a fost sa vedem si noi lacul vietii, am parcat masina intr-un loc amenajat si am luat-o la pas.
Numai ca am nimerit intr-un camping super. E plin de hotele, campinguri, terase, foarte misto, am cam uitat eu sa fac poze, ideea e ca am cerut cazare, au zis ca, fiind pastele catolic, cam ciuciu, am insistat si am gasit casute pe malul lacului, cele mai modeste si ieftine, nici paturi nu aveau. Tipii de acolo super amabili, se puteau inchiria diverse categorii de confort, inclusiv corturi gata montate, era plin de caini, copii, familii sau indragostiti, ce mai, super. Plus ca era liniste si curat. Suna anacronic? Ei bine asa era. Drept urmare, casute ieftine pe malul lacului (paturi suprapuse, ziduri de beton, aragaz, masina de spalat, chiuveta, iarba, pasari, verdeata, Garneata nu era).
Cam frig, e drept, ca mai sa ne gazam, am aprins aragazul sa incalzim si s-a stins si s-a reaprins, dar am scapat cu zile. Oricum, seara am atacat o terasa misto, localul se cheama Senzanome. M-au rugat ei sa va arat pagina de feisbuc, am pus link, ca merita.
Terasa are priveliste la lac, de baut si de mancat, na, ca in Italia, bun. Preturi medii, chelneri super (la micul dejun era alta terasa misto, dar asta, mai tarziu). Am luat din greseala niste branzeturi si din negreseala pizza, paste (pai?) si (necoooooooooooo) friptura mixta (adica fructe de mare trase in ulei, dar asa imi place mie sa le spun, din cauza necolinei).
Cel mai misto lucru, la casutele astea de nelux de pe malul apei, era ca te lasau sa iti tragi masina in buza cladirii, foarte comod la ce balamuc era deja in ea.
Una din multele masini de familisti inchiriate (v-am zis ca era pestrita si civilizata zona? v-am zis):
Si (bai nene e un facut) a doua zi dimineata, eu trezindu-ma si invatata cu potaia, am luat-o la pas, ei, da, targ bre.
Nu am fost cu chef de poze, dar era targ tipic italian, micut, ca asa era locul, dar l-am prins la deschidere, mi-am dat binete cu targovetii, ne-am urat paste fericit (desi era al lor) si iara mi-a ramas mintea la niste platoaie.
Dar castronul l-am luat
Erau si niste dudui care haleau de la turisti (desi, teoretic nu ai voie sa le hranesti).
Aspect cu camping de pe lac (in care mi-am bagat si picioarele, nemetaforic vorbind, curat si fain de numa).
Uite lebedele-n zare, eu ma uit ele dispare.
Am pozat o droaie de ambarcatiuni, care mai de care mai ciudate, dar pun o poza de ansamblu.
Erau si califari, dar eu cu aparatul, zoom si rabdare, nu ne intelegem.
Reintalnire cu ratusca cea urata (le pun in ordine cronologica, de aia).
Si din nou masa la Senzanome. La plici am luat porc si legume la gratar. Excelente.
Eu am fost tentata anterior sa iau aglio olio e peperoncino. Si bine am facut. Restul nu am pozat.
Inchei prima zi de leneveala cu o natura moarta. E, nu chiar asa, dar pe aproape, arata deja masina (si inca mai are urme).
Eu sper ca nu va plictisesc zilele de lene, daca va plictisesc, aia e, vorba lui Bucur, n-ati avut noroc. Nu de alta, dar mai urmeaza o zi de incarcat bateriile, ca tare bine era acolo. rororo
Mai exact, reteta fara reteta, ca o stiti toti. Si de post, ca in ziua de azi am observat ca toti l-au redescoperit pe Dumnezeu. Nu sunt facute de mine, dar tare bune au fost.
Reiterez, ca de obicei, nu luati in seama pozele, sunt pe alt fus orar.
Eu va voi descrie reteta din postura de ajutor de bucatar, asadar: s-a tocat varza, sarat, vag condimentat si calit in wok-ul mare in ulei de floarea soarelui.
Pastele le-am fiert separat (fusilli avem, cu aia defilam, da?) cat mai “in dinte” in apa fara sare, apoi am pus nitel ulei sa nu se lipeasca pana se cunosc cu varza.
S-a adaugat ardei iute, marar uscat, piper, amestecat vartos comuniunea paste-varza, aragazul e curat, ca doara e wok-ul mare.
Dupa care totul a fost consumat si basta. O fi, nu o fi complicat, eu zic ca poate fi sa nimeresti la limita superioara a perfectiunii textura verzei, iuteala, pastele, a iesit ce trebuie, pe gustul meu, fireste.
Bonus, pofta de prajitura excelent de la cofetaria mea, la indicatiile doamnei de le vindea (da mai, e cofetaria mea, deci cred) am luat si covrigei. Foarte bune, ia sa vi le arat.
Si, toanta zilei, ca am tras-o in chip (cu greu ca isi dadea limbi in ochi, nepornografic vorbind, la mirosul de varza cu paste), a facut la rororo de nu mai am de unde sa ii adun, desi picanta treaba, a primit si ea nitel, acum face rororo numai cand vede wok-ul (ca dupa folosire il ard, ca asa am vazut la un chinez batran).
Care stie, pastile de oprit cainii din crestere se gasesc? Of, mai rororo, mai.
Punem si o melodie (stiu ca a mai fost). Asta pana apare DJ Katze sa vedem cu ce ne rasfata azi. Asadar rororo.
Nu e vreo reteta, dar ramasesem cu fixul pastelor de la Teo, vorba aia, cu ce e prin frigider, in plus voiam sa va arat zapada inainte sa ne bagam lopetile in ea.
Sa incepem cu zapada.
Pasarile mirate la geam.
Domnitza inghetata in nameti, tremura ca varga la minus 13 sau cat au fost dimineata, dar la pranz am iesit la o alergare serioasa si nu mai voia grecoaica mea sa iasa cu nasul din nameti.
Nu aveam nimica de mancare, tot chitita pe pastele alea cu de toate, am scotocit si eu prin viscolul din frigider si am adunat urmatoarele resturi: smantana, branza framantata si o felie de carne afumata de la ardeleni, ceva cascaval, branza cu mucegai, provolone, unt.
Am sucit-o pe toate partile si pana la urma am ajuns la concluzia ca raman la cele ardelenesti, asadar branza framantata + smantana + unt + sunca = love si basta.
Inainte:
Dupa (cuptor):
Eu am mancat portia mea cu mult piper si ciolomada.
Domnisoara cu asa priviri rugatoare a mancat-o pe a ei simpla.
Stiu ca nu e nici o reteta ci mai mult o pofta, plus ca nu prea am chef de gatit, asa ca rororo.
No suntem gata. Poze mai am, dar pe cele de prin bataturile oamenilor nu le pot publica, asa ca va mai dau numai niste hinturi (nu hinte, ca in alea de la bloc de la sexy master X nu ma dadui).
Asadar dupa ce am coborat din dealul lui Pasha si Kuki am rezolvat niste sarmale. Cum trebuie, cu smantana, ca doara nu suntem in Oltenia.
Dupa care am fost preluai de sexy X si dusi incolo (nu ma intrebati cum se cheama cartierele ca nu le stiu, da?) in vizita. Asta am copt-o si am sunat in ultimul moment, sa nu se mai dea lumea peste cap sa gateasca, asa ca toti, catel si purcel, ne-am dus pe capul Teodorei (da ma, Teo’s Kitchen).
V-am aratat poza cu catelul, pe purcelusul carliontat nu vi-l arat, deoarece internetul e complicat si are multe aspecte, dar va spun sincer, Luca e demential.
Si cum am sosit aproape neanuntati, va mai arat un motiv pentru care sa NU mergeti la Cluj
A fost asa de naspa ce ne-a gatit, nu ca alte personalitati care o dau in tot felul de mamalava, incat nici nu am mancat tot (ba a primit si Casi, ca am uitat haleala ei in masina parcata in alta zona).
Deci dovada (reteta iarasi nu v-o dau, na).
Dupa care, recunosc sportiv, ca palinca aia m-a doborat. Deci nu mergeti la Cluj, primiti mancare, bautura, toata lumea iubeste cainii, va plimba, pupa, dragaleste, se leaga relatii mai stranse decat erau, asa ca nu cumva.
Astea is ultimele poze, repet, pe sexy X si pe restul nu ii pun pe net, la cate imbecilitati am auzit, asadar noi bauti, mancati si vorbiti.
Mai stiti aia cu copacul care face ciori? La grand sexy X e un bloc ce faec ciori. Asa misto, cald, prietenos si dus de acasa a fost ca am dormit toata ziua.
Seara am iesit la o carciuma, apropos de sfaturile despre mahmureala, va invit sa vedeti cate ceva din meniu.
Haleala, comsi-comsa, mie combinatia de ciolan cu branza si smantana mi s-a parut curioasa. Cartofii congelati si gulasul care era fix ce numesc eu mancare de cartofi, normale. Insa muraturile si slana pe plita, ciupercile calite, ceapa fripta, bune rau. Neinspirate combinatiile intre astea (plus ceva sos putanesca langa ciuperci). Dar per total a fost bun, bere buna, locatie faina si, cel mai important, chelneri misto. Am ajuns sa apreciez mult chelnerii de cand am citit un articol de la memet, dar despre asta in alt episod.
Iertati pozele, ca nu am blitzuit.
Ei bine, spre casa nu am mai fost pe Brasov, am luat Valea Oltului, aglomerat dar drept, zapezi, polei, blabla, totul in schema. Am prins niste peisaje super, dar nu s-au pozat ca lumea din mers. Singura faza nasoala pentru care va zic sa stati atenti is masinutele portocalii care arunca (zic ei) material antiderapant. Amintire de la Cluj, parbrizul spart. Ca materialul ala erau niste bolovani.
Am tras tare pana la Valea Oltului (bunicel drumul) si am oprit la primul popas la intrare, de tiristi, am mancat aproape ca ei. Ciorba de burta si de fasole. Decente, normale.
Fasole cu carnati si muraturi. Excelenta fasolea si muraturile, carnatii de doi lei.
Ceafa cu cartofi, cura de vulgaritate a dat rezultate, excelent pregatita ceafa de porc, buni cartofii.
Preturile la cele de mai sus? O gluma, pe cuvant.
Ei bine, de final, ultimul si cel mai inportant motiv pentru care sa nu mergeti la Cluj. Prada. Toata lumea imi dadu sacosele si sacosoaie, acasa zic, ce o fi bre in toate alea din portbagaj? Iaca belea:
Zacusti, hribi, ghebe, ciolomada, dulceturi, palinci, o gaina, muraturi, slana, branza, pita de casa, o droaie. SI eu am dus cadouri spre nimica, gen seturi de cosmeticale si jucarii pentru copii.
