Despre produse si subproduse

Mi-a placut ideea preluata de Bogdana despre produse si, ca o maimuta ce sunt, hop si eu.

Iau in ordine ce a scris ea, sa nu ma ratacesc.

Magazin favorit, nu am, ca ce au unii, nu au altii, asadar carne de oaie si multitudine de lactate, plus cornuri cu cascaval, sunt apanajul Auchanului (care e mai rar calcat, din cauza luminii imi da atacuri de panica).

Daca e de organizat evenimente, evident, Metro, pentru carne tocata de vita, in afara de bulgaroaica, Billa, ei au si oase pentru casi bune, painea e buna si cateva gingiumingiu (gen salata de cruditati gata tocata pentru puturosi sau mozzarelle mici).

Mega Image, desi e mai mic, e aproape si comod si au o gramada de produse marca lor bune, snitele de porc, fasole batuta, gata facute (da, lenea), bune si panificatie, la fel (desi recent, rusinica, norocul meu ca am vazut, la produsele de foitaj au bagat de la “trotineti”). La Mega, de top insa sunt crevetii aia mari si grasuni.

Mai am aproape Realul (are de toate, e prea mare, intru mai rar) si Lidl de la care iau dulciuri (cand e nevoie) si produse de curatat. La Lidl exceleaza niste mopuri albastre, ca deh, avem potaie, apoi servetelele W5 despre care v-am tot zis.

Nu bagati in seama prostia de fasole batuta, asa era poza.

Despre branzeturi si lactate, treaba sta mai complicat. Responsabil e al batrn care ia branza din Obor. Cum nu o nimereste mereu la fel, nu comentam. Lapte se consuma mereu Napolact de 3.5%, orice am luat pe langa, lumea nu se atinge si cum eu nu ma ating de asa ceva, aia e marca, singura.

Branza aia buna din comert luata de mine care mi-a placut si de care ii ziceam Bogdanei, e de la Big Panda.

Sunt mai multe firme mici, inclusiv marca proprie Mega, care au lactate bune, Napolactul la fel, aici este aleatorie alegerea, in functie de chef, pentru potaie mai iau la galetusa iaurt ieftin, tot Big Panda, bun, mancam la comun.

Branzeturi “expirate”, vorba lui Puiu, iau de la oricine daca e in oferta Iar unt, pentru ca mancam foarte putin, imi permit La Motte sau cel bio de la Mega, altfel, ieftin si bun, nu stiu, cel de la presupusii sibieni, mereu a fost naspa si ranced, cel la calup, pe vremuri luam din ferma de la Corbeanca, apuse vremuri.

Mezelurile curei de vulgaritate (un salam, un parizer) iau de oriunde, ca au cam acelasi continut, important e sa fie feliate si la pachet cat mai mic, sa nu arunc banii si sa fie de o pohta. Salam de Sibiu, numai Angst si de Bacau. Mai seamana cu ce a fost odata. In rest, rar.

Din an in paste, crenvustii, tot de o pofta, Zimbo (se lauda ca au peste 89% carne) sau afumati de Angst. Am si uitat de cand nu am mai luat.

Inghetata, rar, merge si Rom, Nirvana, dar mie imi place in special asta:

Era mai sus poza cu uuleiuri, acolo ar trebui sa fac un capitol separat asa ca nu intru in amanunte. Nu am gasit aici nici unul care sa imi placa, asa ca musai mers in ceva tara mediteraneana si luat de la tarani sau de la diverse firme mai mici, presat la rece, pretul excursie + ulei, nu il discutam. In rest musai sa am de samburi de strugure, orez si de arahide, minim astea. De floarea soarelui, exclusiv folosesc (rar, tine cu lunile o sticla) Floriol.

Cafea cumpara al batrn, zahar la fel, consumam un kil pe an, e deja neimportant de care zahar.

La bere as bate-o pe Bogdana ca ea e din categoria clientilor care are impresia ca berea cu lamaie este chiar bere (scuzati repetitia). In general incerc tot ce prind, uzual consum Timisoreana si de pofte mai rare, adica cea care imi place cel mai tare, Warsteiner.

Apa plata, Carpatina, cu bulbuci, Borsec.

Ce a uitat Bogdana, sau nu vrea sa spuna, ca ne blameaza lumea ca deh, unii scriu de copii, noi inca suntem la capitolul potai. Deci pentru potaie, cu mici exceptii dictate de imprejurari, aproape exclusiv: Royal Canin pentru caini castrati, oase de vita cu sau fara carne de la Billa, orez Clever. In rest, lactate, oua, carne cruda, suplimentele, ce pica, bune sa fie.

Vegetalele obligatorii de la noi din casa, nelipsite, ceapa, cartofi, morcovi, telina, ardei gras si/sau iute, plus altele, exclusiv de la Obor.

Conservaraie (ton, rosii, mama ma-sii) si congelate, aleator, dar in general ma cam orientez spre Olympia la multe.

Pentru ca acum nu imi mai amintesc chestii importante, la final las viciile, tutunul il schimb din cand in cand, intre Rothmans si Chesterfield, dar la citirica, daca tot am renuntat in proportie foarte mare si consum doar accidental, absolut in top de top, vinars de Jidvei. Nimic nu e mai bun pe lumea asta, ma feresc sa dau ochii cu el la raft, ca il are pe vino inauntru de nu se poate, cum ziecam, l-am lasat in pace de o vreme.

Daca am uitat ceva mai vedeti capitolul cumparaturi.

Mult am scris fara sa zic mare lucru, oi fi uitat ceva? Precis. rororo.

Mancare de cartofi la minut

Din seria: ce mai are omul prin camara si congelator ca sa nu sparga fondurile.

Am gasit o punga in congelator pe care scria “porc”, cartofi aveam, clar, mancare de cartofi, ceea ce a si iesit pana la urma. Carnea fiind cu oase si zgarciuri, mai mult de ros, am zis ca deturnez in friptura cu cartofi si ca urmare (si a lenei) intai am fiert o perioada carnea.

Dupa care am deturnat. Am pus cartofii taiati cuburi, ceapa, usturoi, peste carnea fiarta (cu tot cu zeama ei) si am facut un sos din suc de rosii (bio) si pasta de ardei, plus iutzica si o foaie de dafin, am amestecat totul si am uitat la cuptor, nu inainte de a azvarli si o mana de felii de carnati felii peste tot.

Si cand zic uitat, apoi uitat, cartofii fiind sapunari si cu sucul de rosii pus de cruzi, nu s-au sfaramat, carnea a iesit foarte frageda si asta a fost toata “reteta”. Rororo a zis merci de zgarciuri, oricum.

Cat despre cumparaturi, am tot vazut pe bloguri reclama la miezul ala de lapte (ciudat suna) de la Delaco, luai si eu, sa vaz ce e minunea aia, desi e scump.

Mai, rau nu e, are o textura de budinca, panna cotta asa, gustul e foarte neutru, adica e racoroasa, dar cam inodora si vag insipida. Cutia bibilita, cred ca face mai mult ambalajul decat continutul. Nu pot sa spun ca nu e buna, dar nu isi justifica pretul, mi s-a parut exagerat de mult, ceva pe la 7 lei o cutiuta.

Altfel va doresc rororo.

Carrara si final de povestire

Cu putine poze, ultimele zile, carierele de la Carrara se pot vedea foarte bine si extrem de merci din masina, nu mai stiu daca am pus poze si de la ultima intrevedere in care ne-am cunoscut, e fain, de pe munte vezi marea, te mai ratacesti si ajungi pe drum de camioane, tunele, pacat ca a fost cam intunecat, oricum acolo vremea e mereu schimbatoare.

Am urcat, am coborat, mi-am luat un platou mistocut de marmura, rotativ, la buzacarierelor sunt preturi mici. Si in Sarzana am prins asa o lumina misto, ca va mai pun cateva poze.

Am dat si o tura scurta in supermarket (si bine am facut), cumparaturi viteza indesate in frigorifica. Oricum, in plimbare, am vazut o carciuma prin centrul orasului pe care scria ca are camera de fumatori. Ajungem acasa, gasca adunata, le zicem, toti cica: imposibil, in Italia nu se fumeaza nicaieri inauntru. Hai nu, pe bune. Ne-am reintors si, da, se fuma. Bar sportiv cu beri nemaivazute (de mine) dar la care cred ca am baut cea mai buna carafa de frizzante din viata mea. Perfect.

Am fumat bine merci inauntru intr-o camera separata de nefumatori, mare, cu ecrane pentru evenimente sportive si am si consumat diverse, printre care si ceva lardo (am luat si acasa).

Fireste ca am prins targ si in Sarzana, dar nu am tras multe poze, ca era pe la spart, dar am luat pui, ca nu se putea fara.

Ei, de acum nu mai sunt mari chestii, imbratisari, stabilit rtaseu, bagaje, pupaciuni, luat dupa gogu care ne-a facut sa pierdem pastele. Adica a zis ca pana la bukale sunt 18 ore prin Slovenia. Vezi sa nu. Am prins chestii interesante, afis intre tiruri.

Si bucati de, vorba cuiva, autostrada inchiriata. Numai ca timpii nu au fost aia. Dupa 11 ore eram abia in Maribor unde ne-am cazat, ca asta era, deja se rupsese filmul.

Asa ca atat Slovenia cat si parte din Ungaria, respectiv lacul Balaton, le-am vazut din masina. Destul de frumos si bine, zic eu, dar trageam tare, nu am mai oprit.

Din nou portiuni libere de drum.

Am luat la o crasma din drum ultimele gulasuri inainte de iesirea din Ungaria, aici alta belea, plin de romani care voiau sa prinda pastele acasa, era noaptea de inviere si practic se adunasera din toata Europa.

Am prins bezna si ploaie spre Deva, eu cum sunt chioamba noaptea si conduc mai rau decat Casi am bajbait pana am reusit sa prind un tir. Cu chiu si vai am ajuns si dupa o scurta plimbare am petrecut foarte frumos de inviere, cu Pizzicotti Affumicati, carnaciori si cognac prost. Dar am dormit tun. Oua rosii, cozonaci, canci.

Dimineata la plecare ne gandeam daca se ducea masina din dreapta spre Arad, o culegea bucatele la ce gropi sunt pe drumul ocolitor.

Apai pe drum, da-i si lupta, lupta si da-i, am crezut ca in duminica pastelui va fi liber. Canci. Pe Dealul Negru, la mici, totul inchis, exceptand o bomba. Nu am putut sa nu pozez interiorul, de film.

E, intr-un final am ajuns acasa, oua am ciocnit tocmai la Eforie, cand am fost dupa potaie, sigur am uitat multe amanunte, ca daca nu fac poze uit, dar in linii mari, cam asta este. Asa ca de final, autoportretul naratorului.

rororo

A doua zi de leneveala

Ei, cine s-a plictisit, sa sara expozeul urmator. Asadar dimineata, dupa tura de deschidere de targ, am facut oua. Ochiuri, in apa milenara (desi cica puteam si cu pancetta, na belea).

Cine ghiceste ce buruieni sunt pe oua, are o bere, marele premiu.

Avand numai apa, oua si o tigaita, am facut capac din castronelul nou. A resistat eroic, iaca.

Dupa micul dejun, plimbarica spre cafelutele necesare. Fain rau locul, v-am mai zis, putine poze, dar suficiente pentru mine.

Si iar mi-am amintit de “Domnul neco” si de faptul ca in nord exista combinatia de prosecco si bitter, zisa si, ei da, cu dedicatie speciala, gingerino.

Cateva imagini din scurta plimbare de pe malul lacului, am cules si ceva scoici.

Marinarasul ala am uitat sa citesc ce facea, probabil ca e pe gogu. De final de lac, doi iberici ai vecinilor de langa casa aia luata de noi. Foarte faini. Si cuminti, spre deosebire de Casi.

Si uite ca uitam sa va zic daca nu erau pozele. In camping, dupa ce negociai casa, pretul, ma rog, ce era de negociat, te duceau sa iti arate locul cu masinute de golf. Nu am mai fost niciodata cu masinuta de golf, e misto.

In drum spre alte zone si aventuri italiene, am pozat intr-o benzinarie niste afise, dati click daca vreti sa cititi ce e pe ele ca nu stiu daca se vede asa.

Pentru cei care nu cunosc fenomenul, dau o scurta si abrupta explicatie, nu traducere. Cand incep concediile, cei care si-au luat patrupede, fiind obligati de lege sa raspunda de ele (cip, baza de date, alea, alea), isi dau seama ce greu e sa ai caine. Sau pisica, dupa caz. Si atunci decid fie sa ii lase te miri cui, fie sa ii, ei da, arunce in autostrada (de unde nu au nici o sansa sa scape cu viata dintre roti). Pe mine m-a emotionat ce scrie in posterele alea de la buda. Nu stiu pe voi.

rororo

Spre casa, via Histria

Gata, ultima parte cu ceva poze din zona, plus de la lansarea cartii Club A – 42 de ani scrisa de Doru Ionescu.

Cum va spuneam, am reusit sa prind si un rasarit.

Am fost din nou la carciuma cu ciorba de peste care face excelenta si pana de somn.

Dupa care am luat-o agale spre Eforie, sa recuperez cateaua. Agale ca agale, dar am trecut si pe la Histria, dar pana acolo, in drum, iaca ce mi-a taiat calea (si incetinit viteza de croaziera).

Cateva poze de la cetate, am facut mai multe de atata dar nu vreau sa va plictisesc.
Si, reiterez, de citit, e garla pe net despre ea, asa ca nu ma repet.

Clondirele mi-au placut, oare ce citirici or fi fost in ele?

Asta l-am pozat pentru mine, ca un facut, era si unul viu.

Pietre, roze (nu scleroze) si alte pietre, de macinat grau sa face ei pita sa pape si gura lor.

Si, in drum spre casa de la Eforie, pauza la Nord. Masa festiva a unora, intrebam doamna chelnerita de icre, cica nu sunt pe meniu dar pot sa va servesc, au cei de la masa aia smechera. Ieeeeeeeeeeeeee icreeeeeeeeeee (si bune).

No bun, a doua zi, tulea spre casa, am primit mail ca e lansarea de carte de care v-am zis si musai sa ajung. Asa ca am dat cat am putut si am ajuns la Dalles.

Cu dedicatie pentru cei ce nu au mai vazut de mult bukalele, niste poze din centru (era lumina misto).

La lansarea cartii Club A 42 de ani nu am stat pana la capat, am continuat in Club A, de fapt eu mai mult cu prietenul (alineeeee) zis si Comandorul Hoisan. Melodia asta de la link abia astept sa o aud sambata. Din copilarie ma obsedeaza canalul colector (care te asteapta puisor).

Si cam asta e, va uram in grup unit mult rororo.