Ciorba de porc cu kimchi si ce am scris la primarie

Ca mi s-a pus pata pe kimchi, este evident, acum am vazut cum se fae, am furat meseria, gata, al meu e.

Cat despre ciorba, va ziceam ca am nimerit niste “cazaturi”, adica oase garf, super.

Despre ciorba, de fapt e supa, ca fiecare a acrit-o ca la carciuma, cu ce a vrut, lamaie, zeama ed varza, ma rog, nu e mare lucru de zis. Am spumuit oasele, am pus zarzavat (praz, morcov, telina, amestec de ciorba, ardei gras, naiba mai stie ce, toate legumele proaspete din batatura).

Am lasat sa fiarba totul si spre final am pus kimchi (cam mult) si am mai lasat sa fiarba nitel si gata, asta e tot. Am pus si leustean si se pupa bine.

Si, cum de mult nu mai dedicasem, desi carnea a fost slaba, mama lui de porc, am cules pentru don Puiu ceva strelici.

========================================

Acum despre mizeriile care se fac la noi pe scara, am trimis deja trei mailuri, azi nu mai am nervi, maine ma pun pe sunat. Priviti unde e sageata rosie, ala cica e locul meu de parcare.

Cum bine stiti, sunt mari probleme cu parcarile aici, m-au dat afara, asa ca o sa va dau copy/paste dupa cele scrise primariei, ca m-am enervat rau, deci:

Buna ziua,

Ma numesc Dana …, locuiesc pe strada xxxx nr xx. Mi s-a mutat masina, mie si altor trei vecini, din locurile de parcare platite, cu mentiunea ca ar trebui inlocuita o teava. Au sapat parcarea si din acel moment au disparut toti muncitorii, nimeni nu misca nimic de doua zile (daca doriti, pentru conformitate, pot face si fotografii). Cum bine stiti, locurile de parcare sunt o mare problema, am masina parcata langa ghena de gunoi, ceilalti pe unde au gasit. Daca s-a sapat, nu inteleg de ce nu se repara defectiunea? De ce nu e nimeni la munca? De unde atata bataie de joc? Imi returneaza cineva plata pe locul de parcare?

E o mare bataie de joc si imi pare rau ca nu am raspuns la sondajul primariei inainte de acest abuz. Dragi tovarasi, eu momentan sunt in lipsa de loc de munca, ma ofer sa inlocuiesc acei domni distinsi care trebuie sa schimbe niste tevi si in schimb trag cate o bere pe caldaram.

Mi s-a spus de un domn maistru ca o sa dureze o saptamana. Cred si eu, daca nu munceste nimeni, nu se pun tevile de la sine. Daca aveti nevoie de forta de munca, fie calificata, fie ne, cereti si vi se va da.

Multumesc pentru atentie, reiterez: strada xxxxxx

Cu tot respectul de care mai pot da dovada,

BD
29.03.2011

Pe bune, au facut craterul si nu am mai vazut picior de muncitor, e posibil, desi nu ma pricep io la tevi, sa fie ceva de masurat, remunerat si reconditionat, dar asta nu e un motiv in plm.

Dar, vorba lui pasha, e si maine o zi. Maine dupa mailuri dau telefoane, ce pusca mea.

rrrrrrrrrrrrrrrrrrrrororo

Kimchi

Stiu ca sunt mai multe variante, de fapt a scris destul de multe Radu Popovici despre Kimchi asa ca nu mai reiau si eu, cititi la dumnealui pe site.

ps: nu mai spuneti nimanui, dar eu doar am asistat, desi e facut aici, nu m-am atins de nimica, mi- fost frica.

Ingredientele noastre au fost: varza chinezeasca (napa), ceapa verde, sare grunjoasa, fulgi de ardei iute, sos de peste.

Ceapa se taie mai mare, la fel si varza (nu, nu de mine).

Se amesteca totul, mai putin varza (nu de mine, nu bag eu minile in asa ceva).

Se pune si varza si din nou se amesteca, fara a se framanta. Eu nu am participat la amestecat dar am gustat de mi-a iesit fum rosu pe urechi, ca in Tom si Jerry.

Se lasa vasul acoperit cu un prosop sa fermenteze kimchi-ul. Lasa multa zeama, la mine a stat la zacut doua zile si a fost gata.

Se indeasa in borcane (nu, nu de mine ) si gata. Zeama ramasa am pus-o in supa anti-raceala. Olioooooo. Ce parasinusi si parascovenii.

Am prestat si eu, ce aveam pofta, pateuri cu varza si varza ramasa a mers cu carnati, ce a ramas, la congelator, substrat la sarmalele care vor veni.

Si-am incalecat pe-o … si-am incalecat si v-am spus povestea kimchi-ului asa, pe scurt, sa nu ne surmenam cu astenia asta de primavara si gripele pacatoase. rororo

Pilaf de gaina batrana, niste ficatei si hribi marinati

Da, nu sunt mari retete, poate pentru incepatori, dar musai sa vi le arat, asa, pe scurt, desi soarele si potaia mi-au jucat feste.

De ce, in primul rand pentru ce a lasat gaina in urma (am fier-o cu doua oase de vita, sita, ca stiti ca impartim supele) si ceapa. Mai galbena ca aurul de 24 si grasa, de a ajuns si pentru pilaf si pentru pastrat la congelator si pentru un bol de supa cu taitei.

In rest, ca de obicei, am inabusit legumele taiate “tos” (brunoise, da?) in ceva strelici de la supa, cu sare, apoi am adaugat orezul, putina carne de pe spatele gainii si am acoperit cu zeama, doua cani de supa concentrata si una jumatate de apa la o cana de orez.

Am dat la cuptor si gata, dar deja incepuse vanatoarea dupa soare, singura dunga era pe parchet in sufragerie, pun castronul, dau sa fac pac si, mars attack.

Ii dadui una in bot si hap, sa se repeada la mine ca armasarul lui fat frumos la jar, deci de azi educatie neica si la mancare, ca prea mult rasfat pe capul ei, ii dadui oaresce coretie apoi o mana de pilaf, aum e suparata potaia, dupa ce ca tot ea e bulangioaica. Se repede asa de brusc, incat daca nu ai reflexe poti sa o iei.

Eniuei, asta a fost pilaful de gaina batrana (si morcov tanar).

Nu am rezistat sa nu rapesc cateva polonice si sa pun peste un plic de taitei instant, numai cu sare si piper.

======

FIcatei cu ceapa si usturoi

SIncera sa fiu, reteta asta voiam sa o pun ieri, cand am si facut-o, dar m-am rusinat, unu la mana ca daca nu stai sa gadili pozele in mod artistic, ficateii nu arata niciodata cine stie ce (sau sa ii presari, aranjezi, gadili), doi la mana ca asta chiar nu e reteta.

Pana am dat peste o adevarata “reteta” nu mai stiui pe ce blog, cu poze foarte explicite (nu mai stiu pe care, deci nu citez, zic din memorie): se ia ceafa de porc, se pune in tigaie, se intoarce in tigaie, sare, piper, se consuma. E apai daca aia e reteta (asteptam sau reasteptam pita cu unt) apai si asta e si o lipesc aici.

Asadar se merge la magazin, cumpara ficateii, plateste la casa, dezgheata, spala, curata ficateii, cativa se fierb pebtru Casi, restul se lasa la scurs. Se caleste/inabusa(e) o ceapa, se adauga ficateii, cand isi schimba culoarea se pune si unsturoiul si se mai lasa putin si se presara cu piper proaspat rasnit. Inginerie mare.

Stiu ca nu arata cine stie ce, dar ciolomada si hribii marinati de alaturi, da.

Apropos de hribii marinati de la Pasha, am scobit ce am scobit in borcan, bestiali, pana la urma i-am rasturnat in castronel, sa ciugulesc mai usor. Mai stiti legenda aia urbana ca se inverseste usturoiul daca ciupercile sunt otravitoare? SI oricine stie ca hribii nu sunt. Iaca in poza usturoiul vernil. Si inca nu am murit.

Haha cat botox are in fata J-Lo (e acum la TV la emisiunea aia cu aia care canta), nici nu se poate mira sau incrunta, saraca. Scuzati de intromisiune, ca nu avea locul aici, rororo.

Ce mancam in ianuarie

Adica ce mancai io. desi nu am exagerat cu nimic, parca numa la vederea atator carnuri in jurul meu (din care am gustat foarte putin), ciorbe de porc, caltabosi, sarmale, nici nu stiu daca am ingurgitat trei sarmalute, un sfert de friptura la Glina si ceva aperitive de Craciun, parca imi vne sa nu le mai vad.

Asa ca azi am gatit ceva la care chiar pofteam, fasole verde cu putin usturoi, ulei de masline si zeama de lamaie. Si atat.

In rest ce e de zis, spre nimic, am fiert fasolea in apa cu putina sare si am scurs-o, am pus un strop de ulei de masline cu un catel de usturoi sa lase nitel damf, fasolea, le-am zapacit nitel, apoi am stins focul si am adaugat zeama de lamaie.

Iar in farfurie am mai stropit cu nitel ulei de masline crud.

Eu am luat sa ciugulesc la comp, mare atentie, warning, achtung la rororo ca asta ar manca si pietre daca m-ar vedea pe mine.

Asta a fost festinul de azi ca din castronelul ala manc pana diseara. Ieri alta dandana, nu aveam chef sa vaz nimica, nici un fel, deschideam frigideru, un carnatz, niste toba, branza, cascaval, sarmale, ciorbe, sa lesin. Si cum scotoecam prin camara, ca nici de acrtof fiert nu aveam chef gasii o conserva de peste de la King Oscar, sardele in ulei, le-am stropit cu muuulta zeama de lamaie (sunt miniaturale si se topesc, de bune) Si am pus pe o feliota mica de chifla din aia mica de Billa.

Bune, dar dupa jumatate de felie imi trecu cheful si mai scotocesc si gasesc un pateu de la 365, cred ca era ratacit pentru ouale umplute, asa ca am curatat jumatatea de felie ramasa asa, cu muscaciune si pusai pateu cu muraturi.

Bunut dar mai mult de o imbucatura nu a mers, asa ca o dadui aspiratoarei ca se batzaia sa imi ia botzul din dinti.

Ca urmare ieri halii trei sferturi de pita feliata subtire si basta, asta e anul care a venit, sa vedem ce va mai fi, ulinareste vorbind.

Apropos ca dupa ce am scris de porcaria de dulcolax m-o certat cineva ca vorbesc urat, cah. Mah io nu vreau, dar nici sa ma cenzurez, daca e vorba de rahat, e rahat, ce mare inginerie. E, ca sa vedeti ca eu am vrut sa scriu delicat dar nu mi-a iesit, la Glina gasii o tufa uscata cu chestiile astea agatate, erau mai multe, luai si eu doua sa vi le arat.

Ei, ca sa nu va zic ceva gen “gasii doua gogoloaie” intreb gazdele cum se cheama planta. Raspuns in cor: coaiele popii. Eu acum ce sunt de vina?

rororo

Te pui cu … puiu’?

Trebuia sa mai vin si cu o noua reteta, nu?

Doamnelor, domnilor si doamnelor, am o veche dragoste. Iubesc lenea. Asa ca pentru aceasta minunata reteta avem nevoie de una bucata piept de pui extrasa din cel folosit la ciorba si pilaf si una bucata pofticios care si-a amintit, moaa, cum mancam noi din borcan sosul ala unchiu’ Ben.

Pentru conformitate am fotografiat si eticheta, sa vedeti ca nu e incornoratul chiar atat de tuciuriu.

Cum, vorba catavencilor, cititorii nostri sunt mai destepti decat ai lor, deja stiu ca va imaginati reteta. Ce nu stiti e ca i-am adus doua adaugiri, pentru ca vreau si pentru ca pot (si pentru ca am avut in plus). Si anume: varza (calita odata cu puiul in ulei de arahide, impropriu spus calit, nu urasc nimic mai mult decat pieptul de pui extra prajit, cand mai citesc si retete in care intai se fierbe si pe urma se coace, prajeste, simt instant nevoia de o bere, ca nu aluneca la vale neam).

Si, ca sa continui, dupa ce am lasat sa clocoteasca nitel si cu sosul, am pus si o mana de alune de padure, la final, inainte de a se servi (sau manca, dupa caz), ca sa nu se inmoaie.

Unii spun ca merge cu paste, mie sosul dulce-acrisor, picant sau nu, nu imi place deloc cu paste, nici cu un orez prea aromat, asa ca am ales un “Thai” de la Scotti.

Mi-am amintit de Nan-Jing, de care lumea se speria pe vremuri, pana si acum sunt ingrediente putin cunosute pe ici pe colo, dar sa mergi la chinezesc pe vremuri, cand Minerva era singurul, era mare lucru, nu de preturi, ca nu era scump ca acum, dar toti intrebau: si, ai mancat caine?

Portia mea, fara caine si necoafata mi-a trezit amintirea, daca nu era lenea mare dadeam puiul si prin ceva ou batut cu amidon.

SI sa stiti ca se pare ca e boala contagioasa lenea asta, pe cuvant de rororo.