Amu nu va luati de mine ca gatesc banalitati, da? Ca nu avem cocos de munte umplut cu cioperci de padure si ficat de cangur, daca nu e, nu e. Plus pozele, tarziu in noapte, pe aragaz, plus apa oprita abrupt, asa ca ciuciu descarcerat bucataria. Eu va zic numai ce am facut de mancare, da?
Stiti ca imi ramasese carne de la sarmale. Amu, sarmale, sarmale, dar pana cand, saptamana economiei bate la usa asa ca am trimis centura neagra la obor dupa ardei de umplut.
Pe care i-am executat silit, pozat, mai greu, dar de dimineata, la prima ora, erau gata de atac.
Reteta e in halul urmator: umplutura de la sarmale se indeasa in ardei si dovlecei (spalati, curatati si ce mai rimeaza, ca imi veni o prostie). Se pun in cratita batraneasca de tuci, se acopera cu sos din pasta de tomate, pasta de ardei iute, fulgi de ardei iute, sare si piper.
Se da totul la cuptor care se stropeste, ca am uitat sa dau focul mic, asa ca pentru curatat ce s-a ales, astept provincia.
Se aprinde becul mare la bucatarie si se negociaza cu aparatul care, nu si nu, nu vrea sa faca poze artistice la asa o complicatie. Dar nu ma pot abtine sa nu dedic strelicii unui anume domn Puiu, fara care nu aveam vocabularul imbunatatit.
Ne iertati, azi cu din astea, caviar si manciuria in alt film.
No amu urmeaza doua zile de trandaveala si odihna, carora nici unul din cei din grup nu le-am putut rezista, pusi fata in fata cu Lago di Garda (cica una din vilele din zona o detine George Clooney, asa a zis mama).
Nu va asteptati la poze ca la link-uri, au fost efectiv zile de odihna si reveneala, asa ca am vazut lacul din perspectiva micro, nu macro, dar puteti citi despre el si, va asigur, merita. Dar pana acolo … am comis pe drum o burgerkingheala, ca lesinam de foame
Alpii, de data asta, i-am pozat din mers (bai, nu gasesc unde am pus pozele dinspre Cortina, de acum cativa ani. sau nu le-am pus? necoooooooooooooooooooooooooooooo )
Ideea a fost sa vedem si noi lacul vietii, am parcat masina intr-un loc amenajat si am luat-o la pas.
Numai ca am nimerit intr-un camping super. E plin de hotele, campinguri, terase, foarte misto, am cam uitat eu sa fac poze, ideea e ca am cerut cazare, au zis ca, fiind pastele catolic, cam ciuciu, am insistat si am gasit casute pe malul lacului, cele mai modeste si ieftine, nici paturi nu aveau. Tipii de acolo super amabili, se puteau inchiria diverse categorii de confort, inclusiv corturi gata montate, era plin de caini, copii, familii sau indragostiti, ce mai, super. Plus ca era liniste si curat. Suna anacronic? Ei bine asa era. Drept urmare, casute ieftine pe malul lacului (paturi suprapuse, ziduri de beton, aragaz, masina de spalat, chiuveta, iarba, pasari, verdeata, Garneata nu era).
Cam frig, e drept, ca mai sa ne gazam, am aprins aragazul sa incalzim si s-a stins si s-a reaprins, dar am scapat cu zile. Oricum, seara am atacat o terasa misto, localul se cheama Senzanome. M-au rugat ei sa va arat pagina de feisbuc, am pus link, ca merita.
Terasa are priveliste la lac, de baut si de mancat, na, ca in Italia, bun. Preturi medii, chelneri super (la micul dejun era alta terasa misto, dar asta, mai tarziu). Am luat din greseala niste branzeturi si din negreseala pizza, paste (pai?) si (necoooooooooooo) friptura mixta (adica fructe de mare trase in ulei, dar asa imi place mie sa le spun, din cauza necolinei).
Cel mai misto lucru, la casutele astea de nelux de pe malul apei, era ca te lasau sa iti tragi masina in buza cladirii, foarte comod la ce balamuc era deja in ea.
Una din multele masini de familisti inchiriate (v-am zis ca era pestrita si civilizata zona? v-am zis):
Si (bai nene e un facut) a doua zi dimineata, eu trezindu-ma si invatata cu potaia, am luat-o la pas, ei, da, targ bre.
Nu am fost cu chef de poze, dar era targ tipic italian, micut, ca asa era locul, dar l-am prins la deschidere, mi-am dat binete cu targovetii, ne-am urat paste fericit (desi era al lor) si iara mi-a ramas mintea la niste platoaie.
Dar castronul l-am luat
Erau si niste dudui care haleau de la turisti (desi, teoretic nu ai voie sa le hranesti).
Aspect cu camping de pe lac (in care mi-am bagat si picioarele, nemetaforic vorbind, curat si fain de numa).
Uite lebedele-n zare, eu ma uit ele dispare.
Am pozat o droaie de ambarcatiuni, care mai de care mai ciudate, dar pun o poza de ansamblu.
Erau si califari, dar eu cu aparatul, zoom si rabdare, nu ne intelegem.
Reintalnire cu ratusca cea urata (le pun in ordine cronologica, de aia).
Si din nou masa la Senzanome. La plici am luat porc si legume la gratar. Excelente.
Eu am fost tentata anterior sa iau aglio olio e peperoncino. Si bine am facut. Restul nu am pozat.
Inchei prima zi de leneveala cu o natura moarta. E, nu chiar asa, dar pe aproape, arata deja masina (si inca mai are urme).
Eu sper ca nu va plictisesc zilele de lene, daca va plictisesc, aia e, vorba lui Bucur, n-ati avut noroc. Nu de alta, dar mai urmeaza o zi de incarcat bateriile, ca tare bine era acolo. rororo
Asa ma incinsei la o discutie ac numai pohte mi-am facut, de parizer, de aripioare, de chiftele, de …
Mari retete nu am sa va dau, ciorba (de fapt supa, ca am uitat sa o acresc) de perisoare e banala, zarzavat usor inabusit sa iasa mirosurile in zeama, perisoarele sunt din compozitia sarmalelor, plus ou si pesmet, verdeata, ioc. Simpla reteta, nu?
Cand am venit de la mare am gasit fasolea gata fiarta, cica e cu iahnie. Ok, dar sa stim si noi, asa ca o parte am batut-o bine, cum ii place amicei Guvi, cu mult usturoi si ceva ulei si basta.
Cat despre fasolea in sine, iahnia adica, a beneficiat (grazie) de carnat de Maramures adus din Constanta si slana de Reghin adusa de la Cluj, in care am calit niste ceapa si morcov, am mai pus si jumatate de borcan de zacusca de fasole.
Plus muraciuni de la domnul Pasha, da? Ca fara nu merge.
Amu sa nu va inchipuiti ca voiam sa fac mare caz de mancare, dar daca tot a fost soare, am pozat, pe urma mi-am amintit de fetele vesele care intrebau de potaie, deja nu mai era lumina asa ca o pozai pe bezna si iaca belea, v-a scos limba.
Nu mai pun nici o melodie ca fac cu nervii, merge compul in reluarea reluarilor, fiecare da alt diagnostic, ala care mi-a adus internet de mare viteza cica e placa, altul ca windozele, nu am windoze butabil (care ai, dai?), mi-a luat o ora sa pun trei poze, ma … pe el de comp. Sau care ai un nene care sa diagnosticheze si sa rezolve un comp, apreciez un numar de telefon pe mail sau ceva de genul asta, ca deja mi s-au lungit urechile ca ale lui Pinocchio cand s-a facut magar, nu mai am rabdare, mama lui de rororo.
O sa radeti dar ieri am facut o colectie plus am finalizat sarmalele, prima poza va fi cu potaia fiindca efectiv nu mi-a iesit nici una decenta la sarmale, ieri, tarziu in noapte, asa ca va rog poftiti o potaie pe vijelie.
De ce sunt fusion sarmalele? Pentru a am citit la Bogdana pe blog ca nu se pun decat framantate cu bulion si de la Laura am adoptat metoda de asezare in cratita, bonus, framantatul cu nitel ulei (daca e cazul) cum am invatat de la moldovencele mele, via mama.
Acestea ziind fise, va spun cum le-am facut eu: am tocat la robot (si de lene) slana cu ceapa si am si furat nitel amestec.
Na ca era sa uit, ca am pus in amestec si nitica varza dulce calita, ca am vazut tot la moldovence. Asadar: carne tocata (de la bulgar), slana afumata (de Orsova), ceapa rosie (de Buzau), cimbru, sare, bulion, varza calita. Asta a fost umplutura. Si, fireste, orez (mi-au iesit cam sarate, dar trece).
Bai dar am avut niste frunze, de sa imi trag palme, cam cat asta in foi de fita au iesit mai toate sarmalele, asa ca le pot spune, sarmalute (bricheta e din aia mica).
Le-am asezat dupa metoda Laurei (nu mai trebuie sa scriu si Laurentiu, da? ca e una singura pentru mine) si am infipt si un carnatz ardelenesc afumat acolo.
Dedesubt si deasupra am pus varza noua, calita. Si cam multe boabe de piper plus cateva foi de dafin, nu multe.
Poza de la miezul noptii, ca le-am lasat sa zaca la foc mic, multa vreme, nu am mai pus bulion in compozitie, nimica.
Am facut si o poza in castron cu degustatele, dar a iesit asa nasoala ca am sters-o, asa ca inchei cu concluzia ca: le prefer fara bulion in compozitie, ci in sos, mai putin rumenite, deci ciorba de sarmale, considerentele tin fix de gustul meu, cand vor fi degustate si de altii, o sa am o imagine mai clara.
Continuam cu starea vremii: e vijelie, rascoleste zapada si face cainii sa isi faca mai repede necesitatile si sa vrea in casa, am zis.
Am vrut sa va mai zic ceva dar ma lungeam prea tare, asa ca e cu va urma, rororo.
No suntem gata. Poze mai am, dar pe cele de prin bataturile oamenilor nu le pot publica, asa ca va mai dau numai niste hinturi (nu hinte, ca in alea de la bloc de la sexy master X nu ma dadui).
Asadar dupa ce am coborat din dealul lui Pasha si Kuki am rezolvat niste sarmale. Cum trebuie, cu smantana, ca doara nu suntem in Oltenia.
Dupa care am fost preluai de sexy X si dusi incolo (nu ma intrebati cum se cheama cartierele ca nu le stiu, da?) in vizita. Asta am copt-o si am sunat in ultimul moment, sa nu se mai dea lumea peste cap sa gateasca, asa ca toti, catel si purcel, ne-am dus pe capul Teodorei (da ma, Teo’s Kitchen).
V-am aratat poza cu catelul, pe purcelusul carliontat nu vi-l arat, deoarece internetul e complicat si are multe aspecte, dar va spun sincer, Luca e demential.
Si cum am sosit aproape neanuntati, va mai arat un motiv pentru care sa NU mergeti la Cluj
A fost asa de naspa ce ne-a gatit, nu ca alte personalitati care o dau in tot felul de mamalava, incat nici nu am mancat tot (ba a primit si Casi, ca am uitat haleala ei in masina parcata in alta zona).
Deci dovada (reteta iarasi nu v-o dau, na).
Dupa care, recunosc sportiv, ca palinca aia m-a doborat. Deci nu mergeti la Cluj, primiti mancare, bautura, toata lumea iubeste cainii, va plimba, pupa, dragaleste, se leaga relatii mai stranse decat erau, asa ca nu cumva.
Astea is ultimele poze, repet, pe sexy X si pe restul nu ii pun pe net, la cate imbecilitati am auzit, asadar noi bauti, mancati si vorbiti.
Mai stiti aia cu copacul care face ciori? La grand sexy X e un bloc ce faec ciori. Asa misto, cald, prietenos si dus de acasa a fost ca am dormit toata ziua.
Seara am iesit la o carciuma, apropos de sfaturile despre mahmureala, va invit sa vedeti cate ceva din meniu.
Haleala, comsi-comsa, mie combinatia de ciolan cu branza si smantana mi s-a parut curioasa. Cartofii congelati si gulasul care era fix ce numesc eu mancare de cartofi, normale. Insa muraturile si slana pe plita, ciupercile calite, ceapa fripta, bune rau. Neinspirate combinatiile intre astea (plus ceva sos putanesca langa ciuperci). Dar per total a fost bun, bere buna, locatie faina si, cel mai important, chelneri misto. Am ajuns sa apreciez mult chelnerii de cand am citit un articol de la memet, dar despre asta in alt episod.
Iertati pozele, ca nu am blitzuit.
Ei bine, spre casa nu am mai fost pe Brasov, am luat Valea Oltului, aglomerat dar drept, zapezi, polei, blabla, totul in schema. Am prins niste peisaje super, dar nu s-au pozat ca lumea din mers. Singura faza nasoala pentru care va zic sa stati atenti is masinutele portocalii care arunca (zic ei) material antiderapant. Amintire de la Cluj, parbrizul spart. Ca materialul ala erau niste bolovani.
Am tras tare pana la Valea Oltului (bunicel drumul) si am oprit la primul popas la intrare, de tiristi, am mancat aproape ca ei. Ciorba de burta si de fasole. Decente, normale.
Fasole cu carnati si muraturi. Excelenta fasolea si muraturile, carnatii de doi lei.
Ceafa cu cartofi, cura de vulgaritate a dat rezultate, excelent pregatita ceafa de porc, buni cartofii.
Preturile la cele de mai sus? O gluma, pe cuvant.
Ei bine, de final, ultimul si cel mai inportant motiv pentru care sa nu mergeti la Cluj. Prada. Toata lumea imi dadu sacosele si sacosoaie, acasa zic, ce o fi bre in toate alea din portbagaj? Iaca belea:
Zacusti, hribi, ghebe, ciolomada, dulceturi, palinci, o gaina, muraturi, slana, branza, pita de casa, o droaie. SI eu am dus cadouri spre nimica, gen seturi de cosmeticale si jucarii pentru copii.
