Cateva motive pentru care sa nu te duci la Cluj

Dom’le, e prima oara cand calc in Klausenburg si ma jur ca voi mai reveni greu (pies pentru cei care nu ma cunosc, scriu la misto, da?).

Unu’ la mana, picior sau gheara de caine, e ca oamenii (cel putin ai mei) is excesiv de amabili. Doi la ce vreti voi, deduceti din cele ce vor urma, de ce sa nu mergi? Greu sa te revansezi fata de toti, cum pusca mea sa le platesc cu aceeasi moneda?

No bun, ziua unu, drum naspa (m-am simtit si rau, in Sighisoara am crezut ca pun punct calatoriei). Am ajuns, am fost preluati de renumitul Pasha (da mah, paSHa, nu paCHa). Am abandonat omul la concert (nu va pot povesti cum a fost, caci m-am dus sa zac dupa o ciresata de cirese amare), dupa care eu si Casi am abandonat nava, asta a fost ziua unu.

Dar, vorba aia, e si maine o zi. Care zi a fost de mers pe deal. Mai, inca un motiv sa nu mereti la Cluj: daca ei ii zic deal, apai ii munte, ca si amu am febra musculara.

Cert e ca am urcat pana unde se putea, dupa care ne-am luat bagajele (ei, ca eu luai potaia de lesa sa ma traga in amonte) si tzup spre casa din Dealul Domnului.

Aparatul nu poate surprinde exact imaginile, va jur, oricum, iaca drumul spre casa din deal (nu stiu unde am pierdut poza cu arborii de sequoia care is monument).

Unii, mai milosi, au urcat mai sus cu masina, nu au lasat calatorul sa isi rupa gambele sedentare in bocancii de imprumut, altii, mai rai, gen Pasha, mi-au copt-o.

De la casa din deal se vede absolut fascinant, repet, aparatul nu stie, dar va puteti imagina.

Inca un motiv ca sa nu mergeti la Cluj: o imagine care ma va obseda toata viata, iaca:

Daca aparatul nu reda imaginile ca ochiul uman, apai nici vorbele nu pot reda gustul slanei, pe limba salajeana: bestiala.

Gazdele (o sa le zic domnul si doamna kuki, ca nu dau pe net nume reale, cautati pe feisbuc daca e important) ne asteptau cu mamaliga pusa pe plita. Mamaliga facuta din malai facut din porumb macinat la …

Inutil sa va spun ca avea gustul mamaligii din copilarie si ca am luat mancarea de la gura cainilor asa ca aseara, acasa, mancaram resturile, sarumana pentru masa.

Cred ca impart postarea numarul unu in doua (Viesparule, te-am pomenit) ca is prea multe poze.

Sa incerc sa redau reteta lui Kuki de mamaliga terminata fix ieri. Deci se cumpara o piatra de moara, se cumpara porumb, se macina si se reduce totul la mamaliga. Care se pune in tava, peste care se pune ulei. Se cumpara si niscai capre si se face branza care se presara pe acolo, peste ouale sparte in prealabil si in mamaliga in care s-au facut adancituri.

Se acopera cu alt strat de mamaliga, se rade cascaval si se pun fasii dintr-o blana de slana, apai se da la cuptor. De lemne.

Daca nu va iese la fix reteta, sa ma intrebati amanunte.

Pana o fo gata gateala am bagat sunca natur, bestiala.

O sa fie cu va urma, ca nu iese din prima. Draga mira si draga domn sexy X, nitica rabdare si tutun. despre rororo nu va mai spun, ca domnul sexy x asa o rasfatat-o ca nu mai voia sa plece din cluj si acum nu mai vrea sa iasa din zapada. Deci va urma.

Mare branza

Ca tot a fost vorba despre poze, ca placinta cu branza stie sa faca oricine, m-am distrat nitelus si am zis sa vedem ce a iesit.

Inainte sa va dezvalui din secretele aflate in spatele usilor inchise (dar niciodata incuiate), va spun ca umplutura am facut-o eu, foile le-am cumparat, iar manopera a apartinut prietenei mele Doina.

Asadar, atelierele harniciei.

In umplutura am pus urda cu smantana de la Olympia, branza de vaci, telemea, oua si putin iaurt.

Doina le-a bibilit, mozolit, rotolit (nu e licenta mea, e din dictionarul ala, stiti voi).

Deasupra am pus iaurt amestecat cu oua si za’atar. Si am dat la cuptor sa se rumeneasca. Si apropos de discutia legata de poze, sa ma dau de ceasul mortii cu bezna asta, vedeam cu ochiul liber o placinta aurie, aparatul o vedea, iac’asa:

Ghinioanele pozografiilor neprofi nu se incheiara, zic stai ca sa nu uit sa ii fac mirei ceva foto noi cu epileptica. Am incercat cu sezi, culcat, mortii ma-tii, ia mami covrigel, stai locului odata, iti sparg moaca aia de spate, ‘tzi fatza aia de miel, io te-am gasit, io te omor. Si altele, ca am repertoriu bogat. Am schimbat setari, am …

Draga mea, mai mult nu am reusit, a se observa limba scoasa cu discretie a bataie de joc, cu asta defilam, asa am educat-o, asa o avem.

Pentru Katze, dedicatie speciala, cele doua vecine, una in vizita la alta.

Intre timp s-a racorit si placinta noastra.

Daca ati uitat reteta, reluati textul, daca aveti rabdare, sunteti tari.

Muscand din ea pe langa un iaurt (aia cu pocnitul din bici pe langa boi o las pentru alt episod), am realizat ca nu ma voi ridica la nivelul multor asteptari cu asa niste poze.

Am reflectat la ce mi-a zis zazuza despre internet forensics si simt ca am o datorie fata de societate: srvetelul nu e refolosit, ii plac omului servetele cu buline si cumpara mereu, din Auchan. Tavita e de la bamboo si o folosesc des, ceea ce inseamna, din cate inteleg, ca nu am vazut Austria. Asa e. Capacul aragazului, acelasi. Si cum reflectam eu asa la ce sa scriu, o sa radeti, cineva a platit soarele si pe strada mea (dar numai in sufragerie) asa ca am fugit cu tava inceputa sa va arat placinta vietii.

Ca sa vedeti ce enervanta e lumina, de doua zile ma tiu sa fac o supa potaii, am niste vita batrana, fara brau de lana, dar face supa buna (co morcov tanar, ovcors). O pusei la fiert (vita, nu batrana, nu lana). Mai asa de misto mirosea si arata, incat poza nu poate reda decat niste strelici asa, orientativi.

Ei bine, iarasi am furat din supa catelei si ne-am tras o portie de supa de vita cu taitei (plus sare, piper si patrunjel).

De final, un produs Boromir, iaca, pentruu cei atenti la silueta si anumite activitati statice zilnice.

Mie personal nu imi plac, au gust de nutretz de cabaline, bovine, ovine. Dar cica sunt nemaipomenit de sanatosi. Sa fie.

Gata pe ziua de azi, sper ca nu am ratat pe nimeni din dedicatii, va uram in cor: rororo, pitpit si chiau.

=====================
Nu mai pooot, lesin de ras, nu ma leg de nimica gramatical, dar gasii doua perle carora nu am putut sa le rezist, rad cu lacrimi si trebuie sa vi le impartasesc, nu conteaza de unde sunt, de pe niste bloguri.

Locul 1:

Am vazut reclama la vasele (nu conteaza care),chiar pe blogul meu personal. =)) no shit =))

Locul 2:

am incercat sa imi imaginez fiecare nota olfactiva si sa ma transpun in gradini de flori, in pajisti, in scena unor ploi de vara, intr-un lan cu fan proaspat

no shit =)) aratati-mi bre si mie un lan cu fan proaspat =)). da, stiu, is ria, maine poimaine o sa rad de cineva care se mozoleste intr-o cireada de capsuni.

Papa bun

Nu ma refer la nici unul din site-urile celebre cu numele asta, efectiv cautam ceva, nu stiu azi daca apuc sa scriu ce am produs, am gasit niste retete mai vechi care imi plac la nebunie si pe care nu le-am mai refacut, poate va tenteaza, daca nu, macar mi le reamintesc eu.

Nu, nu sunt idei de craciun, mos craciun, valentina dei sau pastele cailor, sunt pur si simplu chestii bune (pentru mine, fireste). Ca or fi sau ba low carb, sub carb, fat free (eliberati grasimile, free willy) si nu mai retin acum termeni simpatici, habar nu am, eu le pun aici, ca in poezie, din oceanul pacific, a iesit un peste mic, ce scria pe coada lui, io aici n-am sa va zic.

Risotto cu andive si creveti

Cascaval de casa

Dobrogeana

Ou moale cu cartofi prajiti (da, nu e reteta, si?)

Cartofi umpluti pane

Oaie cu cartofi, usturoi si lamaie

Ciuperci cu maioneza, iaurt si usturoi (scrisesem ciuperci cu maioneza si iauroi, asta fiind iau(rt)+(ustu)roi)

Hribi cu smantana

Mai gasisem, cautam ceva si pardalnicul de sarci nu merge prea bine si ma lovii de cele de mai sus si am zis sa le pun la gramada, musai sa le mai refac, tare bune au fost. Melodie pun cand oi pune mana sa ajung la cratita, asa ca momentan, rororo.

Picuicã matinal

Da, stiu ce o sa ziceti cand o sa vedeti poza, “uite bah, s-a trezit si asta a saptea zi dupa scripturi”. Ce va bagati voi daca vreau sa intru si eu in randul lumii?

Zazuza si Costachel sunt de vina. Zuza din cauza denumirilor si Costachel ca mi-a amintit despre discutia despre omlete perfecte. Ei, asta mi-a iesit imperfecta, crapam de somn, o batui prea mult si, nenorocire, s-a desumflat. Ceea ce nu m-a impiedicat sa imi amintesc de cvasiuzatul decor care cred ca e mai pe toate blogurile, picuicã.

Aveam in plus masline care se cam plictiseau, zbarceau si albeau, in rest, procedeul deja il stiti, o rondea de morcov din care se taie un triunghi care se infige in maslina mai mica decat maslina mare care se umple cu ce crema de branza vreti voi si totul se inteapa cu o scobitoare.

Eu am umplut cu urda cu smantana.

Acum sa ii explic zuzei de unde e numele, aveam un vecin care mergea leganat si era mai buflei si pe vremea uniformelor, chiar arata a pinguin, etimologia e ceva mai complicata, in graba sau cand te certi, tinzi sa faci din mai multe cuvinte unul. Cred ca i s-a spus ceva gen: bai pinguinule vezi cã; si in graba cand pumnii fluturau a iesit ba picuicã.

Acum ca am intrat in randul lumii si facui si eu pinguinul, ia spuneti, al vostru a intors capul la camera?

Asa de drag mi-a fost ca nici nu m-am putut uita cand a fost mancat. rororo (care mai nou e de fapt un soi de miaaaaaaaaaaa sau niaaaaaaaaaaaaaa da sa ramanem la rororo).

Crema de branza cu sfecla si problema soriciului

Atrag din start atentia ca reteta nu prea se preteaza la regimuri, nu e gluten free, are indice glicemic mare (mai amintiti-mi ce nu mai e bun si e la moda zilele astea), aa, nu e de post. Nu am gasit-o nicaieri (deci e posibil sa mai existe ideea, mie mi-a traznit din senin).

Cu toate avertizarile la zi, sa purcedem, eu o recomand din toata pipota.

Intai sa va spun ca amestecul facut de mine e din toate branzeturile cumparate in timp, de cand cu regimul fara sare (in timp scurt, nu sunt “scazute ), voi puteti pune dupa plac orice poate fi tartinabil (apropos, daca ceva e tartinabil cum zic daca se poate umple ceva cu produsul, umplabil?)

Eu am amestecat urda cu smantana, perle de branza si fagaras. Asta e putin important, ca si cantitatile de sare si piper (eu nu am pus nici una, nici alta). Asadar ne trebuie: crema de branza, putina ceapa tocata cat mai fin, sfecla coapta sau fiarta taiata cubu(lete, rele, nu conteaza, cuburi sa fie), chimen.

Mentionez pentru cei ingrijorati de soarta natiunilor unite, a situatiei pisicilor din Oagadougou sau a biscuitilor crinckle, frunza de vita de vie e de la mine din geam, spalata in prealabil. CU apa.

La fel si cele trei gogonele minuscule pe care le-am luat sa nu inghete, am tot sperat ca se coc. Bun, deci amestecam toate ingredientele, cantitatile le las la aprecierea vostra. Mi se pare una din cele mai bestiale combinatii, cu conditia sa lasati nitel amestecul sa zaca la rece, ca sa se imprieteneasca gusturile.

Si, cum spuneam, crema merge bine la umplut diverse (ardei, rosii, andive, ce are fiecare prin batatura).

Sau se poate pune, pur si simplu pe paine. Sigur ca branza se poate mixa cat de fin doriti, eu amestecat mai ciobaneste, cu lingura.

Asadar recomand amestecul de branza, chimen si sfecla.

Acum sa trecem la problema spinoasa, dezbatuta pe Culinar, a soriciului. Ala de porc, ala parlit, nu crud sau fiert si in nici un caz nu ma refer la anumiti obraji.

Toata treaba a pornit de la un pret pe care l-am vazut eu (sa fi fost la piata la Trapezului, la bulgaroaica, nu mai stiu). 45 de lei kila. Bai nene, da’ ce are, e aurit? Ma duc la Billa, facut de Aurora (tot din ala de aperitiv, da? sa nu ne incurcam in soriciuri). Peste 40. La Mega, 42. La piata la Salajean (a raportat cofi). 22. Ron per kilogram, la asta ma refer (kilogram, cu K, nu chilogram, da? bun). Cofi a gasit cu 17 lei. Top de top, a gasit Droopi in Pitesti cu … 60 de lei kila. Bun asa.

Am trimis in recunoastere centura neagra 10 dan pe al batrn. La Obor. 11 lei (si a procedat cu o lovitura artistica prin achizitionare).

Nedumerirea mea e urmatoare: cum pot fi asa mari diferente? Ca sunt, am surse sigure, mai intai pe mine. Adica intre 11 si 45 de lei mai intra niste kile de sorici. Si daca da, ceea ce e sigur ca da, de ce? Ala de 45 e sorici de porc zburator? Face baie in lapte, bea coniecel de jidvei si se spala pe ochi cu sapun Dove? Care e spilul?

rororo