BD la munte si la mare

Inainte de a pune poze si povesti, cu si despre diverse, vreau sa va arat o poza cu ce am gasit. Un CTG (caine de tomberon grecesc). Legat in punga, aruncat in tomberon adica.

Nimic anormal pana aici, asa fac oamenii, nu vor plod, leaga punga la gura. Ghinion ca am trecut pe acolo si mare noroc pe ala care l-a aruncat, ca daca il vedeam faceam puscarie in Grecia.

No bun, are deja cinci zile, poza nasoala e din prima lui zi de viata. Pardon, a ei, ca o cheama Casandra (ca acolo o gasiram).

Partea buna e ca a luat in greutate si nu ii mai e rau (saga va veni in timp, nu scriu acum totul), partea naspa e ca toti veterinarii au zis ca nu traieste, sigur, sigur moare dupa o zi. Partea si mai proasta e ca i-am crezut. Daca veterinarii au copii, le doresc sa gaseasca niste pediatrii care sa ii incurajeze la fel.

Restul rautatilor pe alta data, hard roc eleluia si toti cei care cititi, pumnii stransi inca o vreme. Daca va lasa circulatia macar e pentru o cauza buna, o javra nedorita scoasa din punga cu apa din ghena. Hai pa si hard roc very aleluia.

A, memet, tu nu citi, scuze. Plm cap de creta ce am sa scot cainele din ghena, stiu, imi doresc moartea, daca musca pe cineva, iti dai seama asa o drama?

O curte pentru Grigoras?

Unul din multii caini salvati care sunt in grija noastra are o problema, s-a aciuat la o scara de bloc unde se pare ca nu e dorit de toti locatarii si de doua ori a fost salvat de la otravire, i s-a spart cusca, ma rog, omenii din astea.

Daca stiti pe cineva care sa il vrea pe Grigoras, este bun caine de paza, si-a asumat teritoriul si il apara cu indarjire, e de talie medie, nu consuma multa mancare, nu e mofturos.

La talia lui e bun si de apartament dar e posibil sa fie cam galagios, momentan s-a atasat de mana care il hraneste. Nu e increzator asa usor cu strainii, o curticica i-ar fi numai buna.

Daca il vreti pe Grigore, lasati un mesaj. Daca nu, nu.

Multumim.

Prea bun, prea ca la … bloc

Initial, inainte de finalul saptamanii, dupa diverse intamplari, voiam sa scriu ceva asa mai in spirit Grinch, intre timp s-au produs evenimente dragi mie, intalniri si cadouri neprogramate, voie buna, dar din dar, fara calcat pe cap la cumparaturi trendy-flendy, o adoptie de pisic, ma rog, daca aveam poze cu toate evenimentele iesea de un blog nou asa ca am sa rezum.

Ca sa nu ramanem fara reteta, apai am si o reteta, nu e ceva nemaipomenit sau nou, e o ciorba banala de porc. Ce e nemaipomenit e ca vecinul meu m-a sunat sa impartim ce a primit si el. Si ce e curios e ca porcul ala de curte, parlit cu paie, nu stiu de ce, nu are gust ca porcul ala de magazin sau de piata. Deloc.

Aista e ca la bunici in curte, ca in rest ciorba am facut-o cam ca de obicei, cantitate mare, sa fie pana la craciun (da, se poate congela si oricum iese gelatinoasa ca piftia).

Iaca oasele, se vede ca suntem de la bloc, ca nu au iesit raschetate ca de hiene.

Daca respectati reteta iese o ciorba geniala. Anume fierbeti bine oasele, foc mic, luat spuma din cand in cand. Costachel nu este de acord cu inabusitul si friptul legumelor, de principiu nici eu, numai ca daca, dupa ce am degresat zeama de oase am pus zarzavat in nitica grasime cu zeama de pe deasupra, cu ceva sare, am “stins” cu o rosie cojita si tocata (si cateva linguri de tocana de legume, aia e treaba mea) si in secunda asta mi-am amintit ca am uitat sa pun ceapa, asta dupa ce mi-am luat oarece elogii, fara statuie de ciocolata, va spun eu ca il puteti certa pe maestru ca nu stie ce bunatate pierde.

Glumesc, oricum fiecare face altfel ciorba.

In oala, pe langa carne (oasele s-au dus la cateii strazii) am mai pus ceva fasole oloaga si cartofi. Curatati de colocatari cartofii ca tocmai ma electrocutasem schimband un bec.

Ceva zgarciuri au ajuns si la un cotoi, ca se tot dadea la vrabiile carora le dadeam paine, na, frig, iarna, trebuie sa avem grija unii de altii.

Pentru ca o sa pun la pastrat pentru masa de craciun nu am iutit-o deloc, la final am dres-o cu zeama de varza si leustean si am incercat sa fac o poza fara sa ma impiedic. Ca ciusca iute am pus-o direct in castron.

Si acum sa dedicam un “clozap” memetului. Si strelicii lui Puiu, da?

Si, nu in ultimul rand portia dupa cheful meu, cu smantana si ciusca piscatoare. Da, aci ma impiedicai pana la poza.

A fost un final de saptamana plin de “dar din dar” (mai am si eu de dat mai departe si poze pentru maine). Pe langa bucatile de porc din care s-a facut zama am primit si soricul ala bun.

O sa il pun pe masa de craciun langa ceva slana de Reghin si muraturi de la Puiu, pepenasii aia fac toti banii, conopida au furat-o dusmanii.

Tot vecinul m-a cadorisit cu ceva carnati de vanat pe care i-am copt numai ca sa incerc muraturile.

Bai nene ce pepenasi a pus barosanu’.

Si daca tot a fost cu darul, la o cafeluta, am primit un Le Creuset. Trendy. De la lil cofi, ca suntem in schema, daca e de cafea.

Intram la categoria cumparaturi. Pe romaneste, shopping.

Adica ce au cumparat si au gatit altii si au indesat in plase. Nu zic decat ca pita e de casa si dupa sapte ore de stat la “cafele” incercam sa imi conving colocatarii sa guste asa o bunatate de cozonac. Despre licoarea din sticla, numai de bine si amin, sa fie primita.

Intre pomana porcului si vizita la pisi Karina, am dat o tura in Angst, era liber, era in drum, crenvustii aia afumati cu mustarul iute de la Mega si cu painea de la Puiu, arma mortala.

Tot acolo au ceva produse traditionale (am luat numai boia iute) si am incercat rieslingul de Cotesti, excelent, dupa gustul meu.

Aista l-am capatat de la cumnat. Cred ca o sa facem o clatita, hai doua, e prima oara cand am sirop de artar 100% “genuin”.

Si acum sa trecem la pozele de final, cu pisi Karina, proaspata membra a familiei noastre care isi gaseste linistea de craciun. Inca se mai sperie nitel de zgomote, dar e super tipa. Nu stau sa mai povestesc si despre ea, in alt episod, ca am scris prea mult.

Tricoul cu Klar Events Production nu are nici o legatura cu realitatea, ca sefu’ nu mi-a dat salariul cu numarul treisprezece asa ca nu ii fac reclama, am vazut abia in poze ca era pe mine. Ce era sa fac, sa il arunc?

Pisi Karina:

Pana una alta, cum sunt sms-urile alea gramada cu lumina, floricele, fluturasi in inima si michimausi in portofel, eu va doresc in afara de banalul hard roc aleluia, macar atata lumina cata vad plantele din geam. As ura unora si lobotomie cu succes, dar na, e cu crizmas spirit si acadele, nu ma lasa sufletul.

Turi

Intai sa ma iertati de poze, ca nici mie nu imi place blitul in ochi, sunt facute scurt si pe fuga, sa nu stresez animalutele si oamenii din jur, deci daca au iesit nasoale, mea pulpa, eu le facui, mi le asum.

Unii stiu, unii nu. Am adoptat un pisic. Care va locui intr-o casa cu cumnatul meu (razboiul internautic cu cei care “ofera” pisoi spre adoptie pe alta data, acum vreau sa vi-l arat pe Turi.

Inca arata ca un extraterestru, a trecut prin multe, ma si bucur ca nu am luat alta pisica, pe el nu cred ca il voia multa lume, asa ca, nu va speriati, asa arata acum, scapat din neant, nepasare si mizeria naturii umane, da, varful lantului trofic suntem si ne mandrim cu asta, iaca, Turi.

A mancat mult si repede (nu, nu are castronelul pe gresie ci pe parchet, i-am dat intai repede ceva ca era nedumerit si mieuna).

Singura grija imi este sa nu il calcam, se tine dupa om mai ceva ca un caine. A mancat, ne-a verificat ce facem si, cat noi beam o bere in cinstea lui, a tras un pui de somn.

Stiu ca momentan nu arata prea bine, e ceva intre pisica si pui de gaina, dar, daca are noroc de sanatate, in conditiile pe care le are acum, o sa il vedeti mai incolo. A fost bolnav, asta e, stapanul e langa el, noi facem galerie.

Alte animalute de la clinica unde doamna doctor este mult prea buna si sufletista pentru planeta asta:

- eu ii zic “galagie” (celalalt ochi e albastru)

- nu stau bai la poza, na

- hai ca stau, daca ma vrea cineva in cateva saptamani …

- da, sunt smecher dar singurel, daca ma vrea careva pe post de minge de ping-pong, sa lase vorba aici, sunt disponibil cand ma fac mai mare, acum is puradel, nici nu stiu cum ma cheama.

Stiu ca multi au fobie, stiu ca nu plac multora, o sa aud multi bleah, dar sobolanicul aista era superb, l-as fi furat dar cica nu e frumos si te bate doamne doamne. Super animalut, mi se facu dor de Vasile (multi nu il stiti, am avut un Vasile timp de patru ani, eu ii ziceam “shuarec”).

In alta dezordine de idei, daca vreti sa adoptati un animalut, daca aveti curte, disponibilitate, chef si mai ales mult bun simt vis-a-vis de cei care sunt mai napastuiti ca noi, dati un semn si poate gasim ceva. Sigur, sunt si copii abandonati, nu aveam blog cand am fost pe la ei, asta spun ca sa nu aud textul ceausist “de ce iti iei un caine, mai bine cresti un copil”. Asa ca daca vreti vreun animalut napastuit, suntem aici (si inca nu ii fotografiai pe toti ca mi-era jena sa fac poze ca paparazzi) deci pentru voi hard roc aleluia si iaca si clipul cu cateii salvati, smecheri foc.