Stairway to heaven

Adica sa va traduc, scara catre rai, ma rog, in cazul asta, scaricica, adica asta:

Vreti reteta? Va dau reteta, dar e pentru incepatori, imi aminteste de placerile abrupte ale lui Bourdainem dupa ce gatea (el si altii) de fitza, mergeau si mancau la un local cu bunatati din astea simple si banale. Bunatatea mea s-a intamplat din urmatoarele motive (deci cauza retetei): m-am impiedicat de scaricica asta in magazin, venind de la analize, eram slabita, mai multe nu pot spune ca e blog culinar, dar nu e de rau, daca nu ar fi blog serios ati rade, ajunsa acasa am decis brusc sa nu ma mai duc pe litoral, exclusa o baie in mare pe vremea asta, dupa primele chestii am decis si decretat zi de lene, jocuri, frecat netul si telecomanda, iesit cu cainele printre pensionari.

Acestea fiind circumstantele, doar nu era sa fredonez din bici pe langa coaste, asa ca le-am aplicat tratament atat de banal incat imi e si rusine sa va destainui.

Anume le-am pus in tava cu ceapa, bere, niste cartofi degeaba, putina sare. Folie si pa si la revedere.

Dupa perioada in care au expirat amenintarile verbale ale conlocatarilor (moama, ce miroae asa) si indirecte ale patrupedei (rororooo), am pus peste ingineria asta de doi lei un amestec de usturoi, rosie, ardei iute si ulei de masline, le-am mai sucit cand mi-am amintit de ele.

Fraiera eu sa va spun adevarul, puteam sa va prezint o reteta pompoasa de coaste nu stiu de care cu cartofi taranesti. Ma credeati dupa poze, nu?

Ei bine nu e nimic mai mult decat cele descrise mai sus, o, dar asa de fix ca in titlu e scaricica asta.

Minimalismul in orice nu dauneaza grav sanatatii, nu e scump si nu ingrasa decat consumat in cantitati considerabile. Pe coastele din poza, halite in doi insi, am dat 5 lei. Eu cred ca merita.

rororo