Pescarusul

Hai ca pana ajung sa mai pun mancare va mai povestesc una din fauna urbana, v-am mai zis ca aici avem di tati. Pe la 5 dimineata fix sub geamul meu chioraituri ca de pui de caine sau pisica. Imi zic, imposibil, deci nu se poate asa ceva. N-am reactionat, pe la 8 si, zic ce o fi o fi, deschid geamul si …

A cazut din cuib de pe blocul de vis-a-vis si a planat fix pana sub geamul meu. Ce sa fac? I-am aruncat mancare, nu stie sa manance. Cum chiraia cum ii raspundeau parintii pescarusi da’ cum sa il vaza in tufe?

La zgomot au inceput sa apara si pisicile (puiul desi nu stie sa zboare e mai mare ca o pisica) si corbii sau ce cioara mea or fi ca-s multe, mari si mananca tot ce prind in cuiburile altor pasari.

Am trimis femeia de serviciu la inaintare cu o carpa. Si-a luat un cioc in mana. M-am dus cu un prosop si l-am capturat, oracaia ca din gura de sarpe si s-au adunat atat stoluri de pescarici si ciori, cafteala mare pe ei in aer, cat si toti vecinii iesiti pe geam ca nu intelegeau macelul.

Acum io as fi luat babau ala in casa da e salbatic rau, musca, urla, singura idee care mi-a venit a fost sa il pun in apropiere de locul cu cuiburile, ca nici nu stiu al cui era si daca urcam pe bloc sa il pun si greseam cuibul il haleau ailalti pescarici.

Nu stiu ce s-a rezolvat dar s-a lasat linistea, ori il pazesc, ori il hranesc ailalti ori l-a mancat careva da’ ma indoiesc, la cat scandal facea s-ar fi auzit.

Ati urmarit inca un episod din jungla orasului, bataliile aeriene continua, hard roc aleluia.